De vazut : Yellowknife
In teancul meu de liste “De vazut” exista una cu orase capitale din America de Nord.
Desi printre primele pe lista, Yellowknife, capitala lui North West Territory, a ajuns la rand abia acum.
Cu ajutorul lui Westjet care are o excelenta conectie from Toronto, intr-o insorita Marti din August aterizam pe aeroportul din Yellowknife.
Desi reusisem sa-mi inghesui toate cele in bagajul de mana si nu aveam bagaje de asteptat, am zabovit mult in fata caruselului unde soseau valizele uitandu-ma la un ditamai urs Polar,( inpaiat binenteles), care trona deasupra caruselului adulmecand pe cei din jur.
Nu avea chiar un zambet de bun venit dar parca nici foarte nemultumit nu se arata ca ‘sudistii’ dau buzna in teritoriul lui.
Luarea masinii rezervata prin CAA se face rapid si cu minimum de formalitati. Pretul este unul dintre cele mai ridicate din Canada si toti kilometrii care-i faci se platesc basca. Asta este, daca numeri foile la placinta ii piere tot gustul.
Primul stop, la Northern Frontier Visitors Center.
Aici, o studenta cu zambet larg ne daruieste cate un cutit galben si incepe sa ne povesteasca despre oras.( Cutitul nu-i unul de-adevaratele, este un pin de pus la rever)
Orasul si-a sarbatorit luna trecuta a 75-a zi de nastere.
In 1933 Herv Dixon si Johnny Baker gasesc aur la Quita Lake, 30 km pe raul Yellowknife.
Anul urmator goana dupa aur este pornita si in golful Yellowknife pe Grate Slave Lake primele asezari ale prospectorilor nasc orasul.
Zona, acuma numita Orasul Vechi, pastreaza pitorescul perioadei de pionerat. Vechile case/cabine, din barne, adapostesc magazine de suveniri, artizanat local, inclusive blanuri, galerii de arta si restaurante printre care faimosul “The Wildcat Café”.
Orasul creste prin mutarea in 1967 a institutiilor guvernamentale din Ottawa, devenind capitala la Northwest Territory. Descoperirea zacamintelor de diamante aduce un nou avant orasului si inca un titlu - Capitala Diamantelor din America de Nord.
Multumim domnisoarei ghid si plecam sa descoperim Orasul Vechi.
La intrare ne intampina Yellowknife Cultural Crossroads. Este o stanca enorma pe care artistii locali au pictat traditionala toba in mijlocul careia parca-si dau intalnire toate vanturile si pe ele pluteste simbolul locului – marele corb.
Nu departe o alta stanca este baza monumentului Aviatorilor Nordului (Bush Pilots).
Localnicii numesc locul ‘varianta nordica a lui CN Tower’. Este locul de unde 360 grade vederea panoramica cuprinde intregul oras, insulitele din golf si luiciul albastru metalic al pistelor de apa pentru hidro-avioane.
Soarele este inca sus dar ceasul si stomacul arata ora de cina.
Pornim spre Wildcat Café.
Este locul unde poti sa mananci mancaruri specifice Nordului dar si sa simti parfumul zilelor de pionerat. Construita ca o cabina din barne in 1937, a avut ca oaspeti pe primii pionieri: cautatori de aur, vanatori, piloti. UNESCO a declarat cladirea Monument Istoric, Muzeul Civilizatziei din Ottawa a recreat-o in interiorul lui si bucatarul shef Pierre tine cele sapte mese ocupate tot timpul aducand de la bucatarie platouri cu peste in fel si chip si fripturi de ren.
Ziua a doua am rezervat-o pentru Ingraham Trail care-i de fapt soseaua 4, care pleaca din Yellowknife si se opreste peste 70 km in lacul Tibbit. Se opreste e un fel de a spune fiindca de fapt in timp de iarna devine un tronson al drumului ce se creiaza peste rauri, lacuri, tundra si care duce departe in Nord, la minele de diamante.
Vara drumul apartine putinilor locuitori cu case in zona, turistilor si pescarilor. O multime de locuri de camping asezate pe maluri de lacuri unul mai frumos decat altul. Ne-am intalnit cu un Mos Martin mare si negru care culegea gratios fragi la marginea soselei, cu un coiot care adulmeca zona unde cativa ulii faceau observatie aeriana. Cea mai spectaculoasa a fost o cumatra vulpe care cara in gura un peste cam cat jumatate din coada ei. Cum l-a pescuit nu stiu, dar mi-ar fi placut sa fie ca-n povestea lui Creanga si sa-l fi luat din tracul acela care ne depasise nu de mult.
Trebuie venit o data cu timp pentru pescuit.
A treia zi o dedicam orasului cel nou.
Arhitectii s-au intrecut pe ei. Fiecare cladire are personalitatea ei. Si nu numai marile blocuri din centru. Pe o strada, intr-o zona noua, unde casele erau aproape terminate nu am gasit doua la fel. Era o placere sa la privesti.
Da, dar si printre cladiri exista vedete.
Cladirea Assamblului Legislativ arata ca o nava cosmica crescuta din ghiata unui traditional iglu. Pe mal de lac, in mijloc de padure cu pereti de sticla si placi de zinc parca-i crescuta si nu construita. In interior, sala guvernului este rotunda amintind de traditionala asezare a conducatorilor discutand treburile obstei.
O alta stea in constelatia arhitecturala este Prince of Wales Northern Heritage Centre. Inaugurat de Printul Charles in 1979, este locul unde exponatele povestesc despre oamenii si technologia care au construit Nordul.
Sint multe de vazut si facut aici in Nordul acesta fascinant!
In serile de toamna si iarna trebuie sa adaugam minunatia Aurorei Boreale.
Sper, candva, sa vin sa vad si sa gasesc cuvinte sa povestesc.
|
Victor Mirea 9/1/2009 |
Contact: |
|
|
