Adrian Soncodi - poet si traducator
Nu de mult timp am scris un articol ( N.R - publicat in forma tiparita a Observatorului ) despre cartea dumneavoastră „Poezii românesti alese” , ale căror traducător în limba engleză sunteti. Am rămas încântat de calitatea acestor traduceri si de aceea am considerat că ar fi bine să vă cunoască si cititorii nostri. Cine sunteti si cu ce vă ocupati, domnule Adrian Soncodi?
Adrian Soncodi: M-am născut în 1959, asa că tocmai am împlinit 50 de ani. Părintii mei sunt originari din Transilvania, din zona Satu Mare, dar s-au stabilit în capitală când aveam 1 an. Ca urmare eu am copilărit si am făcut scoala în Bucuresti, unde am locuit 31 de ani, în cartierul Dorobanti. În tinerete am fost înclinat mai mult spre matematică, am participat la olimpiadele scolare – unde în 1975 am obtinut premiul întâi pe tară – iar până la urmă m-am orientat spre o carieră tehnică, absolvind în 1984 facultatea de Automatizări si Calculatoare. De atunci lucrez ca inginer în software, specializat în telecomunicatii.
George ROCA: De când trăiti în afara spatiului românesc?
Adrian Soncodi: Am plecat din tară în 1990. Sunt pe continentul nord-american din 1993. Am trăit mai întâi în Canada – unde am obtinut si cetătenia acestei tări – iar de zece ani locuiesc în SUA. M-am stabilit la Dallas, de fapt în Plano, o suburbie a sa, deoarece aici există asa-numitul „Telecom corridor", o zonă cu multe firme în domeniu.
George ROCA: Care este relatia dumnevoastră cu literatura română? De ce sunteti îndrăgostit de poezia românească pe care vreti să o faceti cunoscută lumii engleze?
Adrian Soncodi: Desi am o formatie profesională tehnică, mi-a plăcut întotdeauna literatura, atât proza cât si poezia. Nu pot să mă laud cu o cultură foarte vastă, dar am de mult pasiunea cititului. Îmi amintesc că în liceu am citit cel putin 10 piese de Shakespeare în original, precum si multe din sonetele sale. Părintii mei au insistat să îmi însusesc limbi străine precum engleza, germana si franceza. Pe lângă ceea ce se învăta în scoală am luat lectii particulare acasă si astfel am avut ocazia să studiez mai îndeaproape literatura universală. De asemenea am avut mereu prieteni pasionati de literatură, cu care întotdeauna mi-a plăcut să discut pe această temă. În ceea ce priveste poezia românească, poate că nu am apreciat-o îndeajuns de la început. Desigur, am studiat-o la scoală - si acum îmi dau seama că la vremea aceea se preda destul de amănuntit, spre deosebire de astăzi când, din câte aud, programa de limbă română se „condensează” de la an la an. Cu timpul am ajuns să-mi dau seama că poezii precum „Luceafărul" sau „Scrisoarea I” ar face într-adevăr mare cinste oricărei literaturi, si numai faptul că limba română nu este de circulatie mondială face ca poetii nostri să fie mai putin cunoscuti, comparativ spre exemplu cu cei francezi sau englezi.
George ROCA: Cum va venit ideea acestor traduceri?
Adrian Soncodi: Acum vreo trei ani, căutând pe Internet pagini despre România, am găsit si câteva traduceri de poezii, totusi nu foarte multe. Nici în cărti nu mi s-au părut a fi destule, desi poate că există dar nu le-am găsit eu. Operele lui Eminescu au mai fost traduse, într-adevăr, chiar de mai multe ori, dar ceilalti mari poeti ai nostri relativ rar. De exemplu, am găsit putine traduceri din Minulescu, Bacovia sau Barbu. Pe urmă, cu toate că am apreciat munca si bunele intentii, nu toate aceste traduceri m-au entuziasmat. La multe dintre ele am avut senzatia că se pierde destul de mult din mesajul si expresivitatea originală, că nu mai sună ca în română. Poate din cauza inversiunilor din strofe sau a schimbărilor de metrică. Uneori, accentul din traducere nu era pe cuvintele care mie mi se păreau a fi cheia versului sau a strofei. În alte cazuri am avut sentimentul că, din punct de vedere al continutului, traducerile nu sunt suficient de conforme, că traducătorii au deviat substantial de la textul original si, desi au folosit metafore sau alte figuri de stil frumoase, acestea nu reprezintă de fapt ceea ce a vrut să exprime autorul. Citind, ca urmare, m-am tot gândit cum s-ar putea remedia aceste neajunsuri. Am început să traduc aproape dintr-o întâmplare, cu toate că nu mi-am închipuit niciodată că as putea să o fac. La început pur si simplu am încercat, numai ca să văd cum as putea să traduc câteva strofe din poemul „Luceafărul”. Am reusit cu oarecare rezultate, desi ulterior aveam să revin în repetate rânduri asupra textului. Practic, am învătat în timp ce traduceam. Din aproape în aproape am tradus toată sectiunea, pe urmă întreaga poezie, iar mai apoi altele... Asa s-a născut această carte.
În sfârsit, am tradus si eu cum am putut, în limita posibilitătilor si a talentului. Să lăsăm cititorii să judece. Până la urmă e vorba si de stil, poate unora o să le placă, altora nu. Dar m-am gândit că dacă cineva, vreodată, va publica o antologie de poezie românească în limba engleză, nu strică să aibă la dispozitie cât mai mult material pentru a alege versiunile cele mai bune. Cred că poezia română ar merita o astfel de antologie.
George ROCA: De ce vreti să faceti cunoscută cititorilor de limbă engleză poezia românească?
Adrian Soncodi: Sunt mai multe categorii de cititori de limbă engleză cărora li se adresează cartea. Am discutat cu câtiva prieteni din comunitatea română din SUA si Canada care au copii, unii născuti aici. Acestia sunt educati în scoli de limbă engleză si, desi vorbesc acasă limba părintilor, în general se pare că au o anumită inertie la citit în română. Acelasi lucru l-am constatat la băiatul meu, Alexandru, căruia unele cuvinte sau subtilităti din limba română îi sunt necunoscute, fapt care îi creează o retinere în a citi. Totusi multi dintre noi, părintii lor, am vrea ca si ei să cunoască lucrurile care ne-au fost apropiate nouă, care ne-au bucurat mintea si sufletul, printre care si poezia natională. M-am gândit că poate cu traducerile alături le va fi mai usor. Pe urmă, evident, sunt si cititorii care nu sunt români. După cum am mentionat, mi se pare că poezia noastră nu este încă suficient de cunoscută peste hotare, iar o carte ca aceasta ar fi o bună modalitate de a o promova. Nu în ultimul rând m-am gândit că poate altii, citind, ar putea fi motivati să încerce si ei să traducă si să reusească chiar mai bine. Un traducător ideal ar fi cineva de limbă maternă engleză, cu bun simt artistic, care care să cunoască foarte bine limba română - sau să colaboreze îndeaproape cu un român - si care în plus să aibă si răbdare, si dispozitia de a se ocupa de un asemenea proiect. Evident, persoane care să îndeplinească toate aceste conditii sunt greu de găsit. Dar o primă conditie ar fi ca ei să cunoască poezia românească, să ajungă să îi aprecieze valoarea. Sper că această carte să contribuie si la acest obiectiv.
George ROCA: Cum ati ales poeziile din acest volum?
Adrian Soncodi: Cartea este exact cum spune titlul: o selectie de poezie românească. Nu e nici completă, nici cronologică, dar operele sunt remarcabile, iar varietatea stilurilor oferă o lectură plăcută. Am vrut să prezint cititorului de limbă engleză o colectie cu unele dintre cele mai frumoase poezii clasice românesti. Sincer să fiu, la început am avut intentii mult mai mari: voiam să includ traduceri din cel putin 10-15 autori. Pe parcurs însă mi-am dat seama cât de laborioasă poate fi aceasta muncă, desigur, dacă vrei să o faci bine. Prin urmare a trebuit să mă limitez la cei sase poeti pe care eu îi consider a fi cei mai reprezentativi din perioada pre-comunistă: Mihai Eminescu, George Cosbuc, Ion Minulescu, George Bacovia, Lucian Blaga si Ion Barbu. Poeziile le-am ales dintre cele mai cunoscute, de asemenea dintre acelea care îmi plac mie cel mai mult. În afară de aceasta, a trebuit să mă limitez la poeziile pentru care am considerat că am reusit o traducere destul de bună, adică suficient de aproape de nivelul originalului. Altfel, ar mai fi fost multe altele pe care as fi dorit să le includ, dar nu le-am tradus numai ca să fie. De exemplu, mi-ar fi plăcut să înceapă culegerea cu Miorita si Mesterul Manole, poezii deosebit de frumoase si originale care si ele, evident, ar trebui să fie mult mai cunoscute si să stea la mare cinste în literatura universală. Din păcate, la acestea mi-a fost imposibil să obtin niste traduceri cât de cât satisfăcătoare... Mi-e teamă că sunt intraductibile!
George ROCA: Cum a fost munca de traducere?
Adrian Soncodi: A fost deosebit de lungă si dificilă. Am lucrat mai mult de doi ani la această carte, aproape în fiecare zi. La sfârsit, făcându-mi socoteala orelor petrecute cu ea, rezultă că am tradus în medie cam o pagină pe săptămână! La majoritatea strofelor am făcut nenumărate corectii până să ajung la versiunea finală. La „Luceafărul” am lucrat cel mai mult, m-am străduit enorm să iasă cât mai bine. Dar totusi cel mai greu de tradus a fost „Moartea lui Fulger" de George Cosbuc - din cauza rimelor triple. De asemenea „După melci” de Ion Barbu, din cauza vocabularului deosebit de variat si a expresiilor neaose...
George ROCA: Ce alte pasiuni mai aveti?
Adrian Soncodi: Sunt numeroase domenii care mă atrag. După ce mult timp am fost preocupat de stiintă, mai nou sunt din ce în ce mai interesat de arte. Sunt foarte pasionat de muzică, în special de cea modernă. Din păcate nu cânt la nici un instrument, însă am produs totusi două albume cu muzică compusă de mine si... interpretată de calculator! Dacă apuc să îmi fac un website personal, le veti putea asculta acolo. Sotia mea este, în timpul ei liber, artist plastic, se ocupă cu pictura si grafica. Împreună am călătorit destul de mult în Europa, am vizitat foarte multe muzee, si astfel am devenit si eu un admirator al artelor plastice. În sfârsit, mă mai pasionează si istoria, în special cea antică si medievală.
George ROCA: Am să vă rog să îmi mai dati câteva detalii despre carte. De unde se poate cumpăra în tară si cum o pot procura cei care locuiesc în străinătate?
Adrian Soncodi: Cartea se poate cumpăra de la Editura Cavallioti, contact Radu Cosăceanu la telefon 0744 201 568, e-mail office@cavallioti.ro sau de pe Internet la http://www.cavallioti.ro/index.php?categorie_id=12 Este disponibilă si expedierea în străinătate, am înteles că se poate plăti cu carte de credit sau cu cec. De asemenea, încercăm să distribuim cartea la câteva librării din Bucuresti si din alte orase din tară.
George ROCA: Cu toată modestia de care dispuneti, pot să vă spun că după ce am citit cartea dumneavoastră eu v-am numit poet nu numai în titlul acestui interviu ci si în fapt. Pentru a tălmăci cu o asemenea dezinvoltură clasicii nostri trebuie să fii neapărat poet nu numai traducător. Ati compus vreodată poezie, domnule Soncodi? Si... în ce limbă?
Adrian Soncodi: Pe aceată temă sper să putem discuta într-un interviu viitor...
George ROCA: Vă multumesc mult pentru răspusurile date. Am înteles astfel că dumneavoastră ati cucerit America cu traduceri reprezentând poezia clasică românescă. Consider că este o actiune onorabilă. Să ne citim de bine!
A consemnat,
George ROCA
Waterloo (Sydney) – Plano (Dallas)
|
George Roca 9/1/2009 |
Contact: |
|
|
