Mihalache Tudorica - Poezia de inspiratie religioasa
S-a nascut la 1 iunie 1950 in localitatea Balta, orasul Filiasi, judetul Dolj. Cursurile primare le-a efectuat in satul natal. Intre anii 1966-1970 a urmat cursurile Seminarului Teologic Craiova Mofleni. In 1978 absolva Facultatea de Teologie din Bucuresti,unde s-a bucurat de audierea unor spirite teologice stralucite ale vremii : pr.prof Dumitru Staniloaie, pr.prof Constantin Galeriu, pr.prof.Dumitru Fecioru, prof.acad.Alexandru Elian, pr.prof.Ion G.Coman, compozitorul si dirijorul stralucit Nicolae Lungu.Acestea toti l-au zidit intelectual si teologic pe scriitorul de mai tarziu, parintele Mihalache Tudorica. Isi incepe opera pastorala in satul Mihaita-Dolj,de unde,in urma unui conflict cu autoritatile comuniste, a fost transferat la parohia Scaesti. Dupa Revolutie,mitropolitul de atunci,marele carturar Nestor Vornicescu,il numeste « spiritual » al Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii craiovene,insa,in urma unei conjuncturi nefericite,este indreptat spre Seminarul Teologic Craiova,unde a predat « Dreptul bisericesc »si Istoria literaturii universale.Pentru merite culturale deosebite,a primit inaltul rang bisericesc de iconom stavrofor. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania.A publicat numeroase volume de poezie,proza,pamflete,eseuri,pentru care a primit premii pentru literatura : 1995-Melancolia ingerului (poezie) si 2002-Ultimul orb (poezie). Dupa aproape o jumatate de veac de ateism dirijat,programatic,ideologizat nu trebuie sa suprinda faptul ca literatura de inspiratie religioasa si intoarcerea la marea problematica religioasa a revenit in actualitate. Parintele Mihalache Tudorica s-a afirmat ca unul dintre cei mai inzestrati poeti ai generatiei sale,aflata astazi la varsta deplinei maturitati creatoare. Cu exceptia volumului Catedrala lacrimilor (1996),poem oratoriu,un adevarat imn inchinat taranului roman,toate celelalte volumede versuri publicate de parintele Mihalache Tudorica sunt volume de psalmi. Despre poezia sa s-au pronuntat mai multi scriitori consacrati si critici renumiti. « In alchimia poeziei pe care o scrie parintele Mihalache Tudorica distingem cateva elemente definitorii: ar fi vorba de arghezianismul cantarilor sale psalmice; acestuia adaugandu-I-se un anume “energism”oltenesc, precum si un remarcabilsimt al teluricului si al traditiei. Toate, insumate, alcatuiesc o lirica pregnanta, tensionata, in care fervoarea religioasa se pune convingator in ecuatie cu indoiala si cu tagada. » (Gabriel Chifu, Referinte critice-MELANCOLIA INGERULUI Referinte critice-MELANCOLIA INGERULUI). « Un preot al carui har dumnezeiescs-a revarsat si asupra poeziei sale este un adevarat miracol. Parintele Mihalache Tudorica a adus in poezia contemporana drama crucificarii prin cuvant, logosul sau, incarcat de patima cautarii lui Dumnezeu,provocand adevarate drame celui care rosteste cu buzele insangerate Quo vadis Domine. Autoflagelarea prin intrebari esentiale la care nimeni nu raspunde, pacatul originar, teama insingurarii absolute si apartenenta la spatiul mioritic cel fara de moarte,iata tot atatea teme pentru aceasta mare poezie, pe care o scrie Mihalache Tudorica. Macinat de credinta in absolut, poetul vine acum in fata noastra cu o carte esntiala Melancolia ingerului care,cu siguranta va fi una din cartile de poezie definitorii ale anului literar 2005. » (Mihai Dutescu,Referinte critice-MELANCOLIA INGERULUI) « Deloc mistica,insa profund ancorata in universul motivelor/temelor biblice,mitice si legendare (fara care nu prea exista literatura si arta valoroasa), poezia ni-l releva pe parintele Mihalache Tudorica in postura de Homo sapiens-prima si cea mai importanta proba de intelepciune fiin frica de Dumnezeu, nicidecum spaima de moarte.Acesta-i chipul dintai, grav, cugetator, chipul profund omenesc si crestinesc, asadar dumnezeiesc al lui Mihalache Tudorica. Nu avem,inva, cum sa omitem realitatea ca-de-a lungul unei exemplare cariere, ca slujitor al Domnului si ca scriitor ce stie a se grabi incet-Mihalache tudorica a ilustrat intelepciunea de a-si impune sa creeze ca un demiurg, de a (auto)porunci asemenea unui rege si,mai presus de toate, de a trudi aidoma unui rob, de a munci pana la epuizare, ca un sclav-inlantuit pedinafara, dar totalmente dez-lantuit, liber de lanturi si eliberat, pe dinauntru. » (Dan Lupescu,Lamura 24-26/2003) Departe de pietismul traditional, parintele Mihalache Tudorica inlocuieste severitatea serafica printr-o relatie dramatica intre fiinta umana si divinitate. Modelul teandric de a concepe realitatea hristica,ipostazele umanizate ale Creatorului divin, revelatiile esentiale, adevarul ultim al mortii sunt sustinute de un limbaj a carui concretete si vitalitate semnalizeaza prezenta unui poet remarcabil. »Constantin M.Popa,Cuvantul Libertatii/august 1996) « O poezie aflata aproape in afara oricarei « mode poetice ».Daca ar fi sa-l inscriem pe parintele Mihalache Tudorica intr-o « serie poetica » consubstantiala, l-am situa in cea a unor poeti de pe acum deplin exprimati, precum Cezar Baltag, Ion Alexandru, Dan Laurentiu, Ioanid Romanescu. »(Mircea Moisa, Referinte critice-MELANCOLIA INGERULUI) «Biblia-Vechiul si Noul Testament-a constituit, intotdeauna,un nesecat izvor de inspiratie pentru literatura.Poezia si religia au mers mana inpreuna si au o origine comuna.In romantism,poetii au fost pusi in acelasi rand cu profetii, cu magii si cu apostolii, cu fondatorii de religii si de civilizatii si erau considerati sagerdotii si hierofanti ai unei inspiratii de natura divina,iar poezia era asimilata unui ritual magic, sacru.Cand literatura de inspiratie religioasa,de valorificare a miturilor, motivelor,simbolurilor si semnificatiilor biblice vine din partea unor teologi si slujitori ai bisericii,fenomenul mi sw pare cu atat mai firesc si mai normal… Dupa renumitul mitolog si hermeneut german Rridolf Otto,in lucrarea sa de referinta : Sacrul, prima treapta a misticului o reprezinta teroarea sacrului. In aceasta formula se inscrie si poezia parintelui Mihalache Tudorica,din care poate fi decriptat unintreg complex al lui Iov… Perspectiva neantului nu poate fi imblanzita decat prin credinta. In ultima analiza, parintele Mihalache Tudorica profeseaza o soteriologie a Credintei, o doctrina a salvarii prin credinta.Acesta este mesajil cel mai inalt al liricii sale. »(Ovidiu Ghidirmic,Poezia de inspiratie religioasa-MELANCOLIA INGERULUI) Volumele de poezie :Melancolia ingerului (1996), Moartea ingerului (1997), Poeme blestemate (2000), Ultimul orb (2002),Intoarcerea numelui sun volume de psalmi. Mai intai ochii
Si dupa ce noaptea a trecut peste ele toate lacrimile au rasarit ca graul.
Si dupa ce a mai trecut o noapte toate lacrimile au inflorit ca cicoarea.
Si dupa ce a mai trecut o noapte toate lacrimile au rodit ca maslinul.
A mai trecut o zi. Toate lacrinule au murit ca ochii care le-au semanat si de care nu si-au mai adus aminte cum arata albastrii ca diminetile sau negrii ca noaptea.
Mai intai au foat ochi.
Nascut dintr-o familie de tarani, acolo unde,scapat de salbaticia defileului si de vecinatatea dealurilor Jiul conflueaza cu Gilortul si Motrul ,intr-un loc binecuvantat de Dumnezeu, cu clima prielnica si pamanturi manoase, care i-a statornicit pe oameni aici, formand o comunotate ce si-a transmis mesajul peste veacuri, inca inainte de Hristos, fapt dovedit de izvoare de cercetare…Tot aici dealurile subcarpatice se termina si incepe Campia Olteana.Varfurile acestor dealuri orientate spre apele care conflueaza,concentreaza potential energetic neconventional,conferind acestui loc un farmec si o chemare speciala. Adapat la Izvorul Sfantului Nicodin, Manastirea Gura Motrului, Izvor de leac-cum il numea poeta Maria Timuc, parintele Mihalache Tudorica s-a molipsit de patima iubirii de locurile natale si oamenii dragi carora le inchina un intreg volum de poezie : Catedrala lacrimilor.
BINECUVANTARI SI BLESTEME
I
Cand intra indoiala in vremuri si paparudele mor de sete, cand din munti nu mai curg nici apele, cand stelele zac pe acoperisul casei sale, iau in mana Zodiacul si ocii imi dau cand de binecuvantari,cand de blesteme, cand de blesteme……. ………………… Taranul roman se va naste pururi in Zodia Rabdarii. Casa Norocului sau va fi Rodul. Atunci i se vor deschide portile ca din senin si vor intra prin ele graul si stuletii. …………………………………….. II
Casa nesomnului sau va fi Tara. Cei nascuti in aceasta Zodie sa se pregateasca din vreme, ca vor pleca departe de casa si rar se vor intoarce. ………………………………… Casa Rugaciunii va fi Icoana. …………………………………
III Casa Lacrimii sale va fi Duminica Atunci va merge la biserica. Imbracat in hainelr bune,va fi nemancat, nebaut nici apa, ca sa ia anafora. In posturile mari se va spovedi si griji. Cand va fi el in aceasta casa sa nu va feriti de el in vreun fel pentru ca el,calcaiul tarii, nu umbla cu para la Domnul, nu va spune cine l-a lovit peste gura, si nici cine i-a dat cu sare-n ochi, nici cine i-a rupt dintii, nici pe vreun oarecare,ce i-a facut alt rau. …………………………………………
IV
Casa Cernerii lui va fi Istoria. Va pierii pe acolo numai graul, neghina va ramane ascunsa prin casele mari si va prinde putere. …………………………………………………
V
Casa Suferintei sale va fi Acasa. Taranul roman sa se fereasca in acest timp de zilele : luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata. De duminici nu, Pentru ca nu sunt ale lui. Casa Norocului va fi Tarziu. De va trai mult si omeneste, va cunoaste odihna in cer, unde Dumnezeu il va lasa si pe el sa doarma un ceas mai mult decat ceilalti. Casa Neputentei sale va fi Moartea. Nu-l vor plange pe el in aceasta vreme decat streasinile muntilor si apele gemand la miezurile noptii. Casa Mortii sale va fi Iarna. ……………………………………
VI
Casa Ingroparii sale va fi Pamantul. Fie rau,fie bun.Pamantul. Atunci va lua si el loc cu spatele si se va uita mereu la Cer, ca nu cuva sa-l piarda din ochi. Urmasii lui ii vor pune o cruce la cap, o cruce la cap, fie de stejar,de salcam sau maces, si bine ar face ei sa nu uite. ……………………………………….. Si ca sa nu se supere, copii lui ii vor lua viata de la capat, si noroc vor avea ei in suferinta. …………………………………… Asa sa se stie de cei pentru care Cerul va sangera pe la poale, iar pamantul se va clatina.
CAND
I
Cand m-a nascut pe mine, una din mamele de pe aici, Sfantul soare nu a stat pe loc, nu s-a aratat nici un semn pe cer, apele nu au zis nimic, luna a trecut mai departe. N-au fost cutremure, nici ploi care sa insemne ceva, nici fulgere mai presus de fire, …………………………….. Doar pamantul putin s-a bucurat, Nici mieii in stana nu s-au scuturat. Taranul roman, eu acte nu am ca sunt, nici semne pe mine nu vad care sa arate ca sunt venit pentru lucruri mari. Mai curand cred ca Dumnezeu Suparat in ceasul acela m-a batut pe mine cu viata. …………………………………………..
Acesta este Mihalache Tudorica : taran,preot,poet,ziarist. Un mare OM si o fire aleasa !
|
Mihail Filisanu 9/1/2009 |
Contact: |
|
|