Sezatoare : O dupa-amiaza de inspiratie…
Intr-o seara la 10 pm primesc un telefon de la Dl.Puiu Popescu: “N-ati vrea sa veniti maine la Sarbatoarea Culturala de la Campul Romanesc cu prezentarea de care spuneati?
Grupul din Montreal care trebuia sa vina a anulat in ultima ora din motive de sanatate a unuia din membri.” Accept bucuroasa, aveam deja prezentarea in Power-Point.
“Credeti ca se potriveste totusi cu Sezatoarea noastra? Publicul e de artisti, oameni de cultura”, continua dansul, cu o unda de indoiala in glas. Il asigur ca toti cei care mi-au vazut prezentarea pana acum au fost incantati, desi, e drept, nu avusesem un asemenea public pana acum.
Incepe sa ma cuprinda si pe mine emotiile, dar trec peste ele si ma-ndrept a doua zi catre Campul Romanesc din Hamilton , pe-o ploaie adevarata. Ajung acolo la timp, si ma alatur celorlati romani care sosisera mai inainte. Iese si soarele in poiana aceea frumoasa, multumind parca si el ospitalitatii celor prezenti; sunt invitata la masa de catre romani pe care-i vad pentru prima data.
Suntem rugati sa mai asteptam cateva minute pentru cei care vin de departe si, in loc sa bomban cum poate ar face altii, profit de minutele acelea cu soare ca sa ma duc la locul cu energie, sa mai fac fotografii. Il descopar pe Eminescu al lui Nicapetre, superba sculptura.. parca vibreaza in ea sufletul si cultura romaneasca! Trec pe langa salciile care dau farmec locului, si-ajung la locul micutei biserici. Ma bucur sa vad ca “scaunele” din lemn in jurul locului cu energie au fost inlocuite cu superbe saune de marmura asemanatoare celor ale lui Bancusi, de la Masa Tacerii. Mi-aduc aminte cat de mult m-a impresionat vizita la atelierul lui din Paris, recladit langa Muzeul de Arta Contemporana. Mai fotografiez putin si .. intram in sala pentru a incepe Sezatoarea.
Am aflat tare multe in acea dupa-amiza de vara capricioasa si multe parti din mine s-au regasit in acel loc.
“Campul Romanesc” nu este doar un loc in care se aduna romanii din cand in cand. Este un adevarat locas de cultura si traditie romaneasca, incepand din 1957. Oameni de suflet, multi nu mai sunt printre noi, si-au dedicat timpul pentru a face ca acest loc sa devina ceea ce este azi. Nume impresionante din exil s-au perindat de-a lungul anilor prin acest loc si si-au pus amprenta pentru a pastra o adevarata traditie culturala romaneasca aici, in exil/ imigratie. Tot aici exista si un loc langa mica bisericuta de lemn, ce este considerat al treilea loc bioenergetic din lume. Citisem inca din Romania o carte a inginerului Dumintru Hristenco, si-aveam un adevarat respect pentru acest om care si-a deschis sufletul si catre alte informatii, nu doar cele provenite din stiinta (intr-o perioada in care aceste incercari nu erau prea apreciate). Masuratorile lui arata ca locul de la Campul Romanesc are energia vitala (life force energy) 640, si vin aici romani ca sa se vindece; in timp ce americanii platesc 1000$/ an sa fie intr-un program ca AIM EMC2 ca sa le creasca energia de la mai putin de 1 (cat avem de obicei) la 100.
Stiati ca prin Cenaclul revistei Observatorul, acum numit Nicapetre in memoria marelui artist, condus cu atata dragoste de Dl. Puiu Popescu, a incurajat scrierea si tiparirea a peste 300 de carti in cei 15 ani de cand functioneaza, au fost prezentate aproape 70 de expozitii de picture si grafica, ca la fiecare intalnire a grupului se omagiaza personalitati nascute in luna respectiva, se prezinta evenimente importante ce au loc in Canada si Romania, ca exista momente musicale si poetice , la intalniri participa oameni de cultura si arta din Canada, SUA dar si din Romania, sau Basarabia ?
Iata un “loc” de care vreau sa ma apropii si eu, poate astfel si ideea cartii mele (inceputa in 2007) va reusi sa prinda viata.
Ascultam cu placere prezentarea facuta de moderator despre viata , opera sculptorului Nicapetre iar cuvintele lui Eminescu, proiectate pe un mare ecran , parca au acum o alta rezonanta: “Traind in cercul vostru stramt, norocul va petrece, ci eu in lumea mea ma simt nemuritor si rece.”
Imi dau seama ca nu sunt doar vorbele unui poet, ci intra-adevar felul in care se simt cei care sunt deosebiti, artisti si nu numai. “Intr-un veac cu noapte mare, noi aprindem felinare ca sa nu fiti tristi.. spre a fi frumos”, cum canta Stefan Hrusca in “Bieti lampagii”.
Dl. Popescu ne-a amintit despre evenimentele sarbatorite in luna august, prin contributiile lasate in domeniul culturii si nu numai. Ne-a prezentat apoi 3 autori si noile lor carti.
Il ascultam pe ing. Sandu Napa despre cartea groasa pe care a tradus-o si tiparit-o de curand, despre tumultul vietii sale.
Primim o minunata lectie de istorie de la dl. Prof Silvestru Moraru cu evenimentele din luna august de la sfarsitul celor doua razboaie mondiale.
Ascultam doine frumoase, interpretate de Palaguta Chiriac venita tocmai de la New York la aceasta sezatoare.
Ne-am “scaldat” apoi in Rapsodia lui Enescu, nascut in August, moment pregatit de Eliza Ghinea, in timp ce pe ecran se prezenta viata si lumea acestui mare compozitor, pentru care Yehudi Menuhin (elevul sau) avea o adanca admiratie. Mi-am adus aminte cand cautasem intr-un magazin de CD-uri francez muzica lui Enescu la categoria “Compozitori romani”, si l-am gasit abia la “Compozitori universali”!
In pauza am vizionat minunatele tablouri pictate de Eliza Ghinea si Otilia Scriuba din Toronto si o interesanta expoztie de grafica si desen oferita de Ortansa Moraru din North York.
O interesanta expunre despre Istoria Canadei si o colectie mare despre ziare vechi romanesti , noutati pentru aproape toti participantii. pregatita de Dl.Puiu Popescu.
In partea doua, printr-o prezentare de fotografie si comentariu , D-na Dana Mateescu. ne-a facut sa vedem Algonquin-ul Canadian dincolo de traseul principal (route 60), un taram de o frumusete deosebita. O alta prezentare despre Retezat, ne-a (re)amintit de frumusetea tarii pe care o purtam in suflet!
Daca vi se pare ca inceputurile voastre in Canada au fost dificile, ar fi interesant sa vizionati filmul , de 50 de minute, care ne-a fost prezentat de George Angelescu din Calgary despre primii emigranti romani in Canada, acum 100 de ani, si urmasii lor. Cu adevarat impresionant!
Doamna Mihaela Moisin ne-a prezentat o scurta istorie a Campului Romanesc iar Dl.Dumitru Rachitan ne-a deschis usa unei camere transformate intr-un mic muzeu, plina de obiecte romanesti, chiar si niste opinci mai vechi de 100 ani. Tot de la el am aflat si istoria celor doua clopote de langa biserica de lemn, care au fost turnate in Romania cu multi ani in urma, si au ajuns la Campul Romanesc dupa un “pelerinaj” prin SUA.
Si iata ca-mi vine si mie randul, la sfarsit. Multi plecasera deja, se facuse tarziu.
Prezentarea mea de foto-coaching este o combinatie intre fotografile mele din Romania si Canada, si intrebari care il invita pe ascultator/ cititor la introspectie - la (re)descoperirea unei lumi de o puternica forta interioara (putin explorata de cei mai multi), dar care poate avea un efect pozitiv foarte puternic asupra vietii noastre.
Inainte de a trage concluziile unei asemenea experiente, ca cea pe care am trait-o la Campul Romanesc in acea dupa-amiza ca sa nu ziceti ca-s partinitoare, il voi lasa pe ing. Sandu Napa din London sa va spuna cum a vazut dansul aceasta intalnire:
“Interesanta, agreabila si relaxanta a fost aceasta intrunire culturala organizata de neobositul "Ctitor Observator", animator din inima, din gandire, si din suflet, de cultura si de spirit, Dumitru Puiu Popescu. Cu mult respect din toata inima pentru tot ce faci Puiule. Tot ce s-a prezentat, de la ziare si carti din secolul trecut, chiar si de la primele scrieri de acum doua secole, picturile expuse de talente tinere, expunerea evenimentelor derulate in luna august de-a lungul deceniilor, interesantul film despre primii romani emigrati in Canada in urma cu un secol, filmul vacante in Muntii Retezat si in Algonquin Prak (Canada) si in final exprimarea in imagini de integrare vizuala a albumului Photo-Coaching al Gabrielei Casineanu … au incununat in total succes aceasta zi intrucatva inourata si ploioasa afara, dar senina si calduroasa in inima si in suflet.
Interesanta si oarecum impresionanta a fost aceasta prezentere a Gabrielei Casineanu, acest contrast de interpretare la prima vedere a imaginei in comparatie cu fundalul, a ceea ce e vizibil in comparatie cu ceea ce e in umbra sau invizibil, imagine materiala in comparatie cu interpretarea ei energetica, culoare in interpretare simbolica, pozitiv in interpretare negativa si negativ in interpretare pozitiva, acel IN si acel Yang, ca sa spunem asa, transpus in circuitul gandirii si tradus ca real de ghidul interior, acea lumina tainica interioara de la Dumnezeu care calauzeste fiecare fiinta umana "Monitorul de Mister sau Ajustorul de Gandire." Bravo Gabriela, Tu ai ajuns sa discerni aceasta lumina. Ceea ce faci tu o dovedeste. Iti doresc mult succes in aceasta discernere.”
Imi pun acum palaria de Life and Relationship Coach, si-mi dau seama cat de valoroasa este o asemenea experienta, ca cea traita in acea dupa-amiaza la Sezatoarea culturala de la Campul Romanesc din Hamilton, organizata si condusa de dl. Puiu Popescu.
A cuprins o multe de lectii de viata pe care unoeri le uitam, sau trecem nepasatori pe langa ele:
- A te conecta din cand in cand cu locurile tale de inspiratie sau ceea ce rezoneaza in adancul sufletului tau, sunt ca o adevarata oaza de energie si inspiratie. O multime de idei si oportunitati mi-a deschis aceasta experienta.
- Pregateste-te din timp! Nu astepta sa-ti apara o oportunitate, pentru a incepe abia atunci sa te pregatesti; s-ar putea sa fie prea tarziu, si s-o pierzi! Daca n-aveam prezentarea gata facuta, n-as fi putut s-o prezint a doua zi.
- Fiecare eveniment la care luam parte ne este adus in cale pentru a ne (re)aminti ce-am uitat, ce ne lipste pentru a fi mai fericiti, mai impliniti. Faptul ca l-am regasit pe Brancusi, Eminescu, Enescu, Nicapetre s.a. in acea poiana frumoasa de la Campul Romanesc m-au facut sa ma reconectez cu acea latura artistica din mine, neglijata in ultimul timp si care se cere puternic exprimata.
-Rabdarea, daruirea, construirea pas cu pas a drumului pe care vrem sa-l urmam sunt foarte importante. Fara acestea, Campul Romanesc si Cenaclul Nicapetre al revistei Observatorul n-ar fi reusit sa aiba o asemenea contribuitie la cultura romaneasca din exil (si nu numai).
Nimic nu poate locui experienta proprie. Nici un text citit in vreo carte, ziar sau pe Internet nu poate inlocui experienta, invatamintele si caldura unui dialog uman. Ma bucur ca am participat la aceasta intalnire de suflet romanesc si-am cunoscut oameni de valoare.
Multumesc D-le Puiu Popescu pentru ca mi-ati oferit aceasta experienta de neuitat!
O singura intrebare mai am, si se pare ca nu numai eu:
Cum putem face sa convingem si sa aducem la intalnirile grupului Observatorul generatiile mai tinere si sa-i atragem sa vina la Campul Roamnesc de la Hamilton?
Daca unii vor poposi pentru o clipa, trecand repede mai departe, sunt convinsa ca vor fi si din cei care se vor simti bine si vor mai reveni.
Cateva fotografii de la Sezatoare si Campul Romanesc le gasiti la :
http://www.flickr.com/photos/30414856@N06/sets/72157622179011522/show/
Gabriela Casineanu
www.quantumlifecoach.ca
|
Gabriela Casineanu 8/30/2009 |
Contact: |
|
|
