Rugăciune de bucurii
Troienele sunt albe,cu pasi deja uitati.
Vin zugravi, în negru, însa nechemati.
Mai sunt, încă, culori de armonii curate,
întinse peste zâmbetele încă nefurate.
Luna tristă în amurg bate frunza-n vânt.
Nimicul are-n noapte zgomotul plăpând.
Numai versul face timpul să stagneze,
peste unele avântate si palide-anamneze.
O falnică statuie are chipul zâmbitor
si-mi face semne că si eu am să mor.
Noaptea stelele lucesc si dau sentinte,
care nu ne mai aduc marile dorinte.
Apar două umbre prin nori alunecate.
Sunt scânteile cu visele amestecate.
Să le primim cu o floare fără patimi,
născută în oceanul din rouă de lacrimi.
O rază mai există în haosul lumesc
Pusă în iubirea celor care iubesc
Ecoul rimelor doar pentru ei îl strâng
Aduc o rugăciune de bucurii si plâng.
|
Constantin Rusu 8/25/2009 |
Contact: |
|
|
