Opinie de la Antipozi privind impozitele in România
În loc de neimpozitarea profitului reinvestit, mai bine recuperarea impozitului neplătit care poate fi reinvestit
Cu toată preocuparea Guvernului de a găsi politici de iesire din criză, sub povara deficitului bugetar, în final, Executivul a fost nevoit să adopte politici de adâncire a crizei.
Politica de disponibilizări nu aduce o contributie la stimularea consumului, nici la impulsionarea indicelui de confidentă. Acest indicator este important în aprecierea comportamentului economic al populatiei.
Lipsa de confidentă asupra securitătii economice duce, după sine, la o contractie a consumului.
Cu cât este mai mare insecuritatea, cu atât mai mică confidenta si cu atât mai mare prudenta consumatorului în alocarea venitului disponibil.
Astfel, tendinta este mai mult spre economisire decât spre consum.
Desigur, criza si măsurile pe care Guvernul este, si va fi, fortat de circumstante să le adopte nu-i vor aduce popularitate, dar poate este o oportunitate chiar cu pretul pierderii de capital electoral, temporar, să ia măsuri care pe termen lung să servească interesului public si implicit eficientei economice.
Iată si prima oportunitate dintr-o listă foarte lungă.
Zilele trecute, în presă a apărut o declaratie a sefului ANAF. Personal ajunsesem la concluzia că această institutie este ca si inexistentă, întrucât de-a lungul timpului a administrat doar tolerantă asupra coruptiei si evaziunii fis¬cale.
Fostul sef al Fiscului, domnul Bodu, a încercat să mai schimbe ceva, de notorietate fiind lupta sa cu evaziunea fiscală din fotbal. Până la urmă, eforturile sale au dus la un esec. Sau a fost dus la esec de algoritmul politic.
Noul presedinte al Administratiei Fiscale, domnul Sorin Blejnar, a anuntat că vrea puteri sporite pentru a putea verifica oamenii bogati din România.
Citez: "Noi, ca Fisc, trebuie să vedem foarte clar veniturile pe care le realizează o persoană foarte bogată, dar si nivelul cheltuielilor!"
Domnul Blejnar mai întâi trebuie să stie că atât cei bogati, cât si cei mai putin bogati pot să comită evaziune fiscală.
De exemplu, si instalatorul de apă ori zidarul poate face evaziune fiscală la fel ca si cei foarte bogati.
De doctori să nu mai vorbim, acestia au un statut special, ei fiind încurajati de sistem să facă evaziune fiscală prin nerecunoasterea statutului lor social si profesional.
Ce trebuie să-l intereseze pe domnul Blejnar trebuie să fie nivelul declarat al veniturilor fiecărui cetătean (adică suma impozitată) si să aibă mecanisme prin care să poată verifica onestitatea acestor declaratii.
Nivelul cheltuielilor nu are cum să le stie, totusi, dacă doreste neapărat, eventual, poate angaja detectivi.
Ce se poate investiga este nivelul acumulărilor de masini, case de vacantă etc. ori conturi bancare care să servească pentru verificare si corelare între venitul declarat în timp si nivelul acumulărilor .
În caz că se constată o discrepantă, domnul Blejnar trebuie să se sesizeze, initial cu o scrisoare de tipul "please explain" (vă rog să dati explicatii), iar dacă explicatiile sunt nesatisfăcătoare trebuie să urmeze o confruntare cu domnul Blejnar cu consecinte descurajatoare pentru cel care face evaziune fiscală.
Bineînteles, în caz că vinovătia va fi dovedită .
Iată si un studiu de caz recent.
Nu cu mult timp în urmă, domnul Boc a observat că anumite restaurantele sunt în permanentă pline si proprietarii raportează pierderi.
În loc să-i treacă pe acestia prin filtrul domnului Blejnar (care admite că prezenta lege nu îi dă puterea necesară unor asemenea investigatii) a introdus impozitul forfetar pe care, posibil, multi îl preferă (cei care fac profituri si evaziuni mari) în detrimentul celor care sunt recent intrati în industrie ori contemplă să devină antreprenori în domeniu.
În urma acestui demers al domnului Boc nu a fost greu să ajungi la concluzia că fiscul are mai mult valoare de sperietoare decât de institutie care să asigure respectarea legislatiei fiscale.
Trezindu-se în ceasul al doispelea, iată că fiscul cere puteri sporite pentru a putea implementa un mecanism care trebuia să existe de 20 de ani.
Ce este si mai interesant este că seful Fiscului dă să se înteleagă că evazionistii si coruptii pot sta linistiti deoarece, chiar în cazul că va găsi vointa politică necesară în guvernul Boc, noua legislatie nu va fi pusă în practică până în 2010 !!
Nu am auzit încă de vreo tară în care obligativitatea de a respecta legile fiscale dispar pentru că Fiscul nu a avut cadrul legislativ să te investigheze.
Asta este ca si cum o crimă se poate prescrie deoarece politia, la timpul comiterii crimei, nu avea puterea legislativă să folosească analiza de ADN (care poate nici nu se descoperise).
Atunci când a introdus rata unică, guvernul Tăriceanu a argumentat că este si o măsură anti-evaziune.La taxa mai mică ar exista dis¬ponibilitate mai mare de a plăti.
Din cauza inbalantei între taxele directe si indirecte, nu cred că această predictie s-a dovedit corectă.
Cert este că un sistem fiscal care nu are instrumente de control si instrumente punitive nu poate fi functional.
Cred că domnul Blejnar ar trebui să contemple, să anunte public că, prin sondaj ori alte metode, fiscul va investiga activitatea economică a unui grup selectat pe o perioadă oarecare.
Să zicem pe ultimi sapte ani.
Dar, ca un gest de generozitate, să acorde amnestie tuturor celor care se autodenuntă, îsi declară veniturile reale si îsi plătesc impozitele aferente indexate la rata inflatiei.
Probabil că cei care au obtinut venituri prin coruptie nu se vor prezenta.
Dar, oricum, lista domnului Blejnar va fi, posibil, ceva mai scurtă.
Cât despre neimpozitarea profitului reinvestit, măsura nu poate avea decât efectul măririi deficitului si lungirea listei domnului Blejnar cu investitii care pot fi folosite ca mască pentru evaziune fiscală.
Eugen Ionescu ,Corespondentă din Australia
|
Eugen Ionescu 8/19/2009 |
Contact: |
|
|
