Santo Domingo, prima capitala a Americii
Ca de obicei vacantele noastre se petrec cu sufletul la gura.
Cumparam bilete pe ultima suta de metrii de pe internet: LAST MINUTE DEALS iar cand ne gasim la destinatie nu respiram o clipa, ca trebuie sa facem sport, sa descoperim imprejurimile si sa invatam istorie batand cu piciorul capitalele lumii noi.
Ultima data in Republica Dominicana am fost la Puerto Plata in nordul tarii in Sept 2001.
De data aceasta am ales Boca Chica, o statiune care se afla in sudul tarii linga capitala Republicii Dominicane, Santo Domingo.
Aici am pasit pe urmele lui Cristofor Colmbus care a venit pentru prima data pe aceste locuri in 1492.
Santo Domingo este primul din lume in multe privinte:
Aici s-a infiintat prima catedrala catolica din America, prima fortareata din piatra din America, prima casa din piatra din America, prima manastire catolica din America, primul guvern, primul tribunal, primul spital, prima fabrica de bere si primul teatru din lumea noua.
Si toate aceste minuni si comori arhitecturale se afla in capitala Republicii Dominicana, in Santo Domingo.
4 ore cu avionul de la Toronto la Punta Cana
3 ore cu masina de la Punta Cana la Don Juan, hotelul nost de 3 stele.
Am mancat hamburgers la ora 1 noaptea la restaurantul de pe plaja si apoi ne-am culcat.
A doua zi dimineata fereastra ne-a aratat marea Caraibelor, frumoasa ca si larimarul, piatra pretioasa specifica numai acestei tari.
Ne-am grabit spre plaja unde trebuia sa prindem soarele pina la ora 10 dupa care devine atit de dogoritor incat nu poti sa stai decat la umbra palmierilor batrani.
Am alergat pe plaja neuitind obiceiurile bune din Toronto, dupa care plaja si baia in mare ne-au obosit rau.
Micul dejun l-am luat in sala de mese.
Aici poti sa maninci piure de banane, iaurt cu pulpa de nuca de cocos, suc de fructa pasiunii (passion fruit), cartofi dulci fierti tip yuca, cafea arabica, gris, cacao dominicana.
Avem in vaucerul nostru inclus un autobuz platit de hotel ca sa ne duca in oras in fiecare zi.
Cu toate acestea socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.
Ce scrie pe hirtie nu e si in realitate.
Autobuzul hotelului nu circula decat cu minimum 10 pasageri, altfel nu e rentabil. De aceea luam autobuzul local si cu 3 dolari mergem in capitala.
Santo Domingo e la o jumatate de ora de Boca Chica.
Calatorim pe Autopista Duarte de unde putem admira marea.
Ne dam jos din autobuzul local la Parcul Independentei care adaposteste Mauzoleul National inchinat celor trei eroi nationali, parintii tarii: Duarte, Sanchez si Mella.
Intr-o parte se mai vade inca zidul de aparare a vechiului fort spaniol care proteja orasul colonial si Fuerte de Concepcion, un turn de aparare din 1500. Aici se shimba garda tot la trei ore intr-un mod foarte sobru si ceremonios.
Parcul Independentei este la capatul de vest a strazii El Conde care se termina in Parque Colon.
Strada Conde este singura exclusiv pietonala din oras si este denumita dupa Conde de Penalva, un guvernator al insulei Hispaniola, cum se numea inainte aceasta insula spanola impartita acum intre doua tari: Haiti si Republica Dominicana.
Acest cetatean de onoare, Conde de Penalva, a aparat orasul in 1655 contra englezilor pirati ai lui Francisc Drake.
La sud se afla Palo Hincado unde se afla Puerta de la Misercordia, adica Poarta Milei, unde la 27 februrie 1844 s-a tras primul foc de catre Ramon Matias Mella si s-a proclamat independenta nationala.
Strada El Conde este plina de magazine. Toata lumea te invita sa intri in magazin. Peste tot aceleasi suveniruri pe care le-am vazut si la vanzatorii ambulanti de pe plaja.
Insula Hispaniola a fost descoperita de Cristofor Columb (Cristobal de Colon sau Cristoval de Colon in limba spaniola ) in august 1496. Acum in partea de est se afla Republica Dominicana iar in cea de vest Republica Haiti.
Catedral Primada de las Indias.
Aici odihneste Cristofor Columbus, alias Cristobal de Colon sau Cristoval de Colon in limba spaniola
Aici istoria prinde viata.
Aici istoria vorbeste.
Stam muti de mirare, ascultam si privim in tacere, respect si admiratie fata de aceasta bijuterie istorica.
Ne aflam in fata celei mai vechi catedrale din America.
Catedral Primada de las Indias, prima catedrala din America.
Arhitectul Alonso de Rodriguez primeste ordin regal la 1510 sa construiasca prima catedrala catolica spaniola din America, in orasul Santo Domingo, capitala Noii Lumi.
El soseste in oras la 1510 impreuna cu 11 dulgheri si 2 zidari.
Don Diego Colon pune piatra de temelie si lucrarile incep dar vraja aurului si expeditiile conchistadorilor ii atrag pe lucratori.
Toti abandoneaza proiectul si fug in Mexico dupa aur.
Alonso de Rodriguez pleaca si el luand planurile catedralei si navigheaza in Mexic unde construieste La Catedral de Ciudad de Mexico.
Mai tirziu in 1519 episcopul Alejandro Geraldini soseste pe insula si remarca ca congregatia de aici traieste pe picior mare in timp ce biserica arata ca o cocioaba (bohio in limba spaniola).
La 1521 Don Diego Colon pune a doua piatra de temelie iar aprobarea planurilor si finantarea se finalizeaza in 2 ani de zile.
Catedrala va astepta inca 17 ani ca sa fie terminata. Nici in zilele noastre clopotnita nu e terminata.
Catedrala este construita in stil Gotic Mudejar, stil specific renasterii spaniole.
In anul 1546 Papa Paul al III-lea o ridica la rangul de Catedral Metropolitana y Primada de las Indias.
Catedrala are 14 capele unde sunt inmormantate personalitati importante ale bisericii.
Are 3 usi, una catre Columbus Parc, alta catre Plazoletta de los Curas, adica Piata Preotilor, si alta se numeste Puerta de Perdon adica Poarta Clementei. Odata ce paseau prin aceasta poarta si ajungeau in biserica, persecutatii erau protejati.
Asta se intimpla mult inainte de aparitia azilului politic, a imunitatii diplomatice sau a statutului de refugiat.
Capitala Santo Domingo a fost fondata de Amiralul Don Bartolome Colon, fratele lui Cristofor Columbus, in august 1496.
Prin oras trece marele fluviu navigabil Ozama de-a lungul bulevardului portului, Port Avenue, si se varsa in Marea Caraibelor.
Cea mai importanta si cea mai veche strada a orasului este Calle Las Damas, adica Strada Doamnelor unde Dona Maria de Toledo, sotia lui Don Diego Colon, primul guvernator, se plimba cu curtenii ei, pe la 1500.
Pe aceasta strada se insira cladiri de la 1500, din piatra si caramida, vechi si frumoase, cu splendide portale din piatra la intrare, ceva ce am mai vazut numai in centrul vechi al celor sapte orase din Transilvania adica Siebenbürgen : Brasov adica Kronstadt, Sighisoara adica Schäßburg, Medias adica Mediasch, Sibiu adica Hermannstadt, Sebes adica Mühlbach, Bistrita adica Bistritz si Cluj adica Klausenburg.
Fortul Ozama. Cea mai veche fortificatie din America se afla pe aceasta strada.
Aici, la 1509, Don Diego Colon, fiul lui Cristofor Columbus se declara ViceRege al Noii Lumi, Amiral al Oceanului, Primul Duce de Vragua si Primul Marchiz de Jamaica, Guvernator al insulei Hispaniola.
Era insotit de sotia sa Dona Maria de Toledo, unchii sai Bartolome si Diego Colon, fratele sau Fernando, si o multime de nobili cu sotiiile lor.
In curtea fortului se gaseste o statuie a lui Gonzalo Fernandez de Oviedo, primul cronicar al Indiilor care la 1533 a scris aici ” Istoria generala si naturala a Indiilor”.
Din turnul fortului privim orasul ca din avion. Se zareste varsarea raului Ozama in mare, se poate vedea catedrala si vis-a vis de rau, vestita cladire Faro del Colon. Cladirile sunt din piatra si caramida si sunt foarte trainic construite.
Ca si in alte dati ne minunam de indeminarea constructorilor spanioli dela 1500.
Tot pe Calle las Damas se gasesc birourile Societatii Dominicane a Bibliofililor intr-o cladire construita la 1500 din ordinul lui Oviendo.
Mai incolo se afla casa lui Hernan Cortes, de unde el a planuit expeditia de cucerire a Mexicului si de capturare a regelui aztec Montezuma si a aurului lui.
A fost un simplu slujbas, un functionar umil la curtea guvernatoului.
Poate de aia a fost atat de crud si ticalos.
Intr-o cladire severa, care a fost Templu Iezuitilor, terminata la 1745, se afla Panteonul National.
Aici sunt ingropate personalitati importante ale tarii.
Aici un angajat al guvernului se grabeste sa ne explice totul legat de cladire.
Ii spune lui Sandu sa isi scoata sapca din cap fiindca acesta este un loc sacru.
Candelabrul imens, din bronz, este o donatie a generalului Francisco Franco al Spaniei, ca un simbol al legaturilor intre cele doua tari.
Franco si Trujillo, acesti doi dictatori se pare ca s-au inspirat bine unul de la altul, fiecare intrecandu-se sa fie mai crud cu propiul sau popor.
Casa de los Davila, o familie importanta din epoca coloniala.
Langa ea este capela privata unde se ruga aceasta familie.
Langa capela se afla ceasul solar din 1753.
Opus ceasului solar se afla Casas Reales unde functiona curtea suprema spaniola cu jurisdictie in toata Lumea Noua.
A fost infiintata la 1511 printr-un edict al regelui Ferdinand al Spaniei.
La 1795, dupa ce Spania a cedat Frantei partea de vest a insulei Hispaniola, Real Audiencia a fost transferata in Cuba, la Santiago de Cuba pentru a ramine pe teritoriu spaniol.
In Plaza de Contartacion (Vama) se afla La Casa del Cordon, prima resedinta din Santo Domingo construita din piatra.
Primul proprietar este Francisco de Garay care a sosit aici impreuna cu Cristofor Columbus in prima sa expeditie.
Tot aici se gaseste Alcazar de Colon, adica palatul printului.
Constructia a inceput la 1510 si au participat la lucrare 1500 de indieni bastinasi Taino.
Palatul nu are nici un cui in toate cele 22 de camere sau in cele 72 de usi si ferestre.
Este in stil Gotic Mudejar, stil specific renasterii spaniole.
Aici eroul national Enriquillo si Mencia s-au casatorit la 1517.
Era indian Taino si ajunge atit de respectat de spanioli incat in 1533 capitanul Francisco de Barrionuevo vine in insula Hispaniola cu un tratat semnat de regele Carol prin care se aboleste sclavia.
Din aceasta piata se poate vedea Farul lui Columbus, un mausoleu care adaposteste ramasitele acestui mare descoperitor si explorator.
Palatul era sediul primei curti spaniole a Noii Lumi si tribunalul viceroialitatii spaniole.
De aici era admistrata Lumea Noua, erau planuite strategii militare si erau lansate expeditii de cucerire a noi teritorii.
De aici s-a pornit colonizarea teritoriilor: Guatemala, Cuba, Peru, Mexico, Florida, Texas si California, Puerto Rico, Columbia, Jamaica si toata America de Sud.
Cristofor Columbus alias Cristobal de Colon sau Cristoval de Colon in limba spaniola a murit in Valladolid, Spania la 1506. Regele Ferdinand a comandat un epitaf care sa fie plasat pe mormantul lui:
“ Pentru Castillia si Leon, Colon i-a dat Noua Lume”.
Trupul lui Columbus a fost inmormintat in Sevilla pana ce Dona Maria de Toledo il aduce si il inmorminteaza intr-o cripta din altarul catedralei din Santo Domingo.
Episcopul diocezei a ordonat la un moment dat in istorie ca toate numele sa fie sterse de pe cripte pentru ca piratul englez Sir Francis Drake facea mare prapad cand venea prin oras.
La 1586, dupa ce cucereste orasul de la spanioli, Francis Drake isi stabileste cartierul general in catedrala.
Nu era doar cea mai frumoasa cladire din oras?
Piratul este faimos in Anglia pentru ca invinge la Trafalgar la 1588 Armada Spaniola, Flotila asa zisa Invicibila Armada.
Cind Spania a cedat Frantei partea de vest a insulei, la 1795, se pune problema urnei continand ramasitele lui Columbus sa ramina pe teritoriu spaniol.
O comisie a luat prima urna pe care au gasit-o in catedrala si au plecat convinsi ca au luat urna cu ramasitele lui Columbus.
Totusi in 1877 cand incepe sa se restaureze catedrala, parintele Francisco Xavier Billini a gasit o urna din plumb care avea inscriptia “ Omul ilustru Don Cristofor Columbus, primul Amiral al Americii” gravata fiind in Valladolid-Spania.
In acea zi au fost convocati corpul diplomatic, membrii ecleziastici si autoritati militare pentru a confirma autenticitatea celor gasite si s-a semnat un document parafat de un notar public.
Parintele Canonigo Francisco Xavier Billini a deschis urna si a aratat-o publicului si le-a citit inscriptia.
S-au slobozit 21 de salve de salut si s-au sunat clopotele. Populatia era extrem de entuziasmata.
In 1992 urna a fost mutata la Faro a Colon, cladire construita special in acest scop de catre dictatorul Trujillo la implinirea a 500 de ani de la descoperirea Americii.
Dictatorul Trujillo a guvernat tara cu un pumn de fier intre 1930 si 1961 cand a fost asasinat pe strada de agenti americani. Americanii l-au pus sef si tot ei i-au venit de hac.
Se pare ca a fost inspirat de alti dictatori ai vremii ca Franco, Stalin si Hitler.
Domnia lui e considerata una din cele mai sangeroase din lume.
S-a creiat un adevarat cult al personalitatii dictatorului cand existau o gramada de monumente, strazi, institutii si poduri botezate cu numele lui.
La 1916 cand Statele Unite ale Americii ocupa insula, Trujillo se inscrie in Garda nationala Dominicana condusa de americani.
Promoveaza rapid in rang si dupa ce absolva scola militara americana din orasul Haina in 1921 devine capitan.
In 1924 Horacio Vascio castiga alegerile si el ca promotor al acestui candidat intra in guvern ca sef al politiei.
La alegerile din 1930 era sef al armatei.
Apare rezistenta armata contra lui Vascio iar Trujillo nu face nimic ca sa apere orasul de rasculati.
Rebelul este instaurat presedinte temporar dar la alegeri este ales cu 95 la suta din voturi Trujillo.
Un judecator care a proclamat alegerile frauduloase este fortat sa plece din tara. Trujillo la 37 de ani incepe sa guverneze tara din 1930.
La 1930 uraganul San Zenon loveste insula si lasa in urma 3000 de victime.
Cu ajutor de la americani, Trujillo incepe sa reconstruiasca orasul.
La numai un an de la instalarea la putere se infiinteaza Partidul Dominican ca partid unic. Fara Opozitie.
Toti adultii erau obligati sa se inscrie in partid si sa doneze 10 la suta din salariul lor pentru vistieria nationala.
Toti oponentii regimului erau eliminati.
In 1936 se decreteaza schimbarea numelui orasului Santo Domingo in Ciudad Trujillo si se comanda multe statui ale dictatorului. De asemeni multe strazi si poduri din toata tara sunt denumite dupa el.
Noi am vazut o gura de canal care mai avea inscriptia acestuia.
Chiar si bisericile trebuiau sa proclame “Dios en ciello, Trujillo en tierra” adica Dumnezeu in cer dar Trujillo pe pamint, iar mai tarziu “Trujillo en tierra, Dios en ciello”.
Bizar, a fost propus de americani pentru premiul Nobel pentru Pace dar comisia a declinat alegerea.
Sotia lui, Maria Martinez, o femeie semi literata a fost declarata scriitoare si filozoafa de renume mondial.
Ne sare imediat in evidenta asemanarea cu fostul presedinte al Romaniei.
Nicolae Ceausescu a avut de unde sa invete.
Fata lui Trujillo a fost declarata regina la Tirgul de Fete International care l-a costat pe dictator 30 milioane de dolari.
In anii 1930 si 1940, primeste exilati de la razboiul civil spaniol si primeste evrei refugiati din Europa. Duce o politica rasista anti haitiana desi mama sa era Haitianca. Asta nu l-a impiedicat sa ordone masacrul haitienilor.
Organizeaza un raid la granita cu Haiti si ucide o gramada de haitieni pe motiv ca ascundeau inamicii sai.
Plateste despagubire pentru asta desi urmarea in mod secret un razboi cu Haiti, motiv de a cuceri intreaga insula.
In 1961 este asasinat pe strada. Complot realizat cu ajutorul americanilor. Ei l-au pus sus, ei l-au dat jos.
Dupa funeralii nationale, corpul sau este luat de rude si inmormintat in cimitirul Pere Lachaise din Paris.
Sunt oameni azi care il regreta fiindca in vremea lui era pace si ordine. Da, dar cu ce pret? Cu pretul pierderii complete a libertatii personale.
Din nou ne uimeste asemanarea cu Nicolae Ceausescu.
Trujillo a fost cel care a promovat “merengue” ca muzica traditionala nationala. Merengue vine de la cuvintul spaniol “merengue” si inseamna bezele, acea prajitura pe care o avem si noi.
In limba engleza este aproape acelasi cuvint “meringue”.
Dansul este foarte placut si dulce.
Orchestratia e formata din acordeon, toba dubla tinuta in poale si “guira” un instrument de percutie, un fel de razatoare pe care se riciie o perie de metal. Ritmul dansului fiind prea rapid a fost incetinit putin pentru ca americanii sa il poata dansa si ei.
Acest stil de melodie o poti auzi peste tot: pe plaja, in autobuze, pe strada.
De multe ori calatorii din autobuz canta impreuna cu cel de la radio.
Pe partea de est a malului fluviului Ozama este Capilla del Rosario, cea mai veche biserica a orasului, din 1496.
Orasul se numea atunci Izabela cea Noua si incepuse sa se dezvolte pe parte de est a fluviului.
Dar un uragan puternic l-a distrus complet. A fost reconstruit pe partea de vest a fluviului.
Aici la Capilla del Rosario in 1544 fratele Bartolome de las Casas a tinut o slujba religioasa de binecuvintare a expeditiei de colonizare a Guatemalei.
Mergand pe strada Arzobispo Merino intilnim Monasterio de San Francisco din 1512.
Acum aici sunt numai ruine dar aici Taino Guarocuya a fost botezat, a primit religia crestina catolica si a fost educat ca cel care urma sa devina “Enriquillo”, vestitul erou national.
Tot in zona se afla primul spital San Nicolas de Bari din 1503.
Peste tot pe unde am mers o multime de localnici incearca sa ne vanda cite ceva: discuri cu merengue, carti postale, ne invita in magazine sa cumparam cate un suvenir.
In Santo Domingo nu exista companie nationala de transport. Totul este privat asa ca avem ocazia sa calatorim cu o duba care are TV inauntru si unde poti vedea un CD cu muzica merengue in timp ce calatoresti. De asemeni nu lipseste aerul conditionat.
Ne intoarcem la hotel unde poti comanda bautura nelimitat si sucuri racoritoare. Noi am baut tot timpul PINA COLADA care este o bautura racoritoare facuta din ananas si nuca de cocos la care se adauga romul. Bautura a fost facuta populara de cintecul Pinei Colada din 1970 al lui Rupert Holmes care are ca refren:
If you like Piña Coladas
And getting caught in the rain
If you're not into yoga
If you have half a brain
If you'd like making love at midnight
In the dunes on the Cape
Then I'm the love that you've looked for
Write to me and escape.
Adica: Daca iti place Pina Colada/ Si te prinde ploaia/ Daca nu iti place yoga/ Si daca ai cel putin jumatate de creier/ Daca iti place iubirea la mijlocul noptii/In dunele de la Cape/Atunci eu sunt iubitul pe care il cauti/ Scrie-mi si hai sa evadam.
Romul de aici se numeste BRUGAL. Familia Brugal este foarte bogata. Detine jumate din insula. A cumparat pamant in 1850 cand era foarte ieftin si acum sant cei mai bogati din Republica Dominicana.
Romul se face din trestie de zahar.
Povestea familiei Brugal este foarte interesanta. El a venit din Spania in Santiago de Cuba dar decide sa se mute in Republica Dominicana si isi stabileste sediul in Puerto Plata. El este fondatorul companiei Brugal & Cia.
In 1920 isi construieste primele depozite unde se tine romul pentru a se invechi in butoaie de stejar.
Cel care a avut insa o mare influenta in dezvoltarea romului este Bacardi care a experimentat cu romul pana a obtinut o bautura fina pe gustul europenilor.
Pana atunci romul era bautura muncitorilor. Este facut din melasa si ce ramine de la prelucrarea trestiei de zahar.
De asemeni la hotelul nostru puteam bea Daiquiri care este suc de de lamiie amestecat cu rom. Numele de Daiquiri vine de la o plaja de linga Santiago de Cuba unde era si o mina de fier. Coctailul a fost inventat de un un grup de ingineri minieri americani la 1905.
Am baut si Mai Tai care vine de la un cuvintul tahitian care insemna “foarte bun”. Este un amestec de rom, suc de portocale si suc de lime.
A fost descoperit la 1944 intr-un bar din California.
Cat despre plaja, era intr-adevar din nisip alb. De asemeni oceanul nu era adinc pe o distanta foarte lunga. Cam la 100 metrii de mal erau recifi de corali.
Era o ocazie buna sa faci SNORKELING adica sa iti pui masca si sa vezi pe sub apa. Ce am vazut ne-a demonstrat cat de minunata este natura.
Pestisori albastrii cu coada galbena, altii negrii cu dungi galbene, albi cu dungi galbene orizontale, corali de culoare maroniu roscat, arici de mare rosii, negrii, albi.
Ce blanda si linistita pare natura. Ce echilibru!
Odata am vazut un sarpe de mare alb cu pete maronii. Am ramas incantati.
Unde erau coralii, apa era mica si erau valuri dar unde se termina coralul apa incepea sa fie adanca.
Un localnic pescuia caracatite. Peste tot erau palmieri.
Tot inclusa in pretul excursiei era folosirea timp de o ora a mastii de vazut prin apa (SNORKELING), a caiacului, a barcii cu panze Dingy.
La hotel erau si alte activitati printre care ping-pong, tragere cu arcul. Seara era spectacol in fiecare zi. O echipa de animatori era platita sa ne distreze si sa ne puna in actiune. In fiecare seara am avut live spectacol de variete.
In incinta hotelului nostru era muzeul pietrei pretioase LARIMAR care este extrasa din muntii Bahoruco in partea de sud-vest a peninsulei Barahona.
Este de fapt un pectolit descoperit in 1916 si redescoperit in 1974, de culoare turcoise. Poarta denumirea fiicei unui localnic, Larissa, si sfarsitul cuvantului este mer (mare in limba spaniola).
Tot aici putem admira si bucati de chihlimbar care nu provin de la pini ca in Europa ci de la un copac local.
Langa muzeu este o bijuterie unde poti sa cumperi un medalioan care are montate ambele pietre prinse de acelasi medalion in montura de argint sau aur. Preturile sunt acceptabile 20 - 60 dolari depinde de montura.
Tot in incinta hotelului nostru se afla un magazin de suveriruri. Poti gasi acolo cafea dominicana de foarte buna calitate si la un pret mai bun decit la aeroport la Duty Free.
Si vine si ultima zi, ziua in care inchidem usa de la camera noastra El Capitano.
O inchidem pentru ultima data, pentru totdeauna, definitiv.
Ne pare rau ca trebuie sa plecam mai ales ca in ultima seara echipa de animatori facusera un foc pe plaja. Dansam merengue cu bastinasi tineri si atletici cu picioarele goale in nisipul alb, inca cald de la Soarele zilei. Din pacate o ploaie scurta i-a gonit pe cei slabi de inger. Cind s-a potolit ploaia care aici nu tine mult timp am ramas mult timp in jurul jarului si incepem sa depanam amintiri de data aceasta alimentate de romul lui Brugal.
Plecam la aeroport si avem ceva de asteptat.
Intre timp soferul care ne-a adus acolo ne spune ca este platit cu un dolar pe ora. Suntem socati de micimea salariului si ii dam un ciubuc bun plus un hamburger.
De la Duty Free ne cumparam bautura. Cu 14 dolari Vodca Smirnoff triplu rafinata si Tequilla cu 15 dolari litrul. Preturile sunt minunate fiind ca in Toronto tequilla si vodca costa dublu.
Turistii Francezii care sunt o multime in perioada aceasta de extra sezon cumpara tigari Malboro cu 45 $ cartonul de 10 pachete.
Ne pare bine ca ne intoarcem in Canada, aceasta este patria noastra acum.
La decolare gandul imi zboara si imi aduc aminte de Cheta Doinitza, comunista zeloasa, directoarea mea de la Liceul ed Constructii de pe Calea Victoriei Comunismului in America.
Care obisnuia deseori sa spuna:
“Tot ce e bun treibue fackut".
|
de Dana Mateescu si Sandu Iaschevici 8/19/2009 |
Contact: |
|
|
