Dileme : Varsta de aur
Suna terrific, nu-i asa? Inapoi cu cateva luni am scris chiar cateva randuri elogioase la adresa acestui subiect si Observatorul le-a publicat.
Spuneam atunci ca am inceput sa imbatranesc dar ca n-am sa fug de adevar si nici nu am sa ascund un gri fir de par.
Dar vreau de asta data sa spun tuturora cu mana pe inima: cine a afirmat ca varsta de aur e frumoasa, sublima, incantatoare, sau a aruncat cine stie ce alte superlative la adresa asta, ori nu a stiut ce spune, ori trebuie sa consulte un medic.
In varsta de aur in care ma gasesc acum si chiar intrat bine in faza a doua, ma zbat ca si alti din leatul meu cu sute de probleme. Ce fac cu timpul meu? Cat poti sa stai pe un fotoliu si sa apesi pe butoanele care activeaza televizorul? Si cum se face ca drumul la toaleta si la frigider e mai frecvent acum decat inainte? Stiam ca cuvantul “senior” e sinonim cu “respect” dar chiar si cu sedentarism? In niciun dictionar de pe mapamond n-ai sa gasesti ca un “senior” e egal cu un “batran care trebuie sa plece la stana”, un om garbovit, izolat, senil, demodat, etc.
E de-adreptul fantastic sa apuci varsta de aur si sa mergi inainte de-alungul ei ani si ani. Dar sa crezi ca trebuie sa stai acasa si “sa numeri frunzele care cad”, sa nu gasesti o preocupare, un “hobby”, ceva de lucru care sa-ti tina mintea si fizicul activ, e o greseala capitala. Se spunea odata in Romania, insistandu-se cu emfaza “Munca, munca, asta e viata !” Altii, in gluma, scoteau semnul exclamarii si il inlocuiau cu cel al intrebarii.”Munca, munca, asta e viata?” Eu nu subscriu la niciuna dintre ele. Fara munca, fara o activitate, nu e viata, sau cel putin e o viata searbada, fara scop si satisfactii morale sau materiale. Daca esti in puteri, lucreaza ceva, altfel pierzi respectul altora si chiar al tau fata de tine insuti. Pe de alta parte, nici nu are rost sa te injugi la o munca aspra, prea grea cu “tensiunea” ta si cu nevoile tale.
Nu merg prea departe. Subsemnatul acestor randuri merge la lucru aproape in fiecare zi. In echipa cu care lucreaza, fara sa se “omoare” prea mult pentru ca nici remuneratia nu e prea foarte-foarte, e si un alt senior, 86 ani.. Omul acesta e activ, face zilnic exercitii, sofeaza, nu e greoi si are o minte si o memorie de invidiat. “Cand vin acasa – spune el- seara, joc carti cu cativa vecini, pensionari si ei, scot mandru pieptul inainte, ma simt “cineva” cand sunt intrebat”How was your day?” stiind ca am fost la lucru, sunt productiv si activ. Interlocutorii mei, 70-75 ani, acasa de ani de zile, au fetele pale, obositi, fara humor, dorm in picioare…”
Evident, in perioada de azi cand economia schioapata pretutindeni, nu e usor sa gasesti o slujba, mai cu seama cand te afli in marea armata a privilegiatilor “varstei de aur”. Dar tot mai putini sunt oamenii cu tendinte rele, mucalitii, care nu se sfiiesc sa-ti arunce in fata leit-motivul cunoscut:”Ti-ai trait traiul, ti-ai mancat malaiul!” Inca in puteri de munca, tot mai numerosi sunt seniorii, pensionarii, care se inroleaza in statele de salarii cu remuneratia “minimum-pay” si ii intalnesti pe tot locul. La “Wal-Mart”, ieri contabil expert, azi doar un simplu functionar insarcinat cu inventariere de “stock”, soferi, ori atasati la business-ul familiei.
Cand a implinit 73 ani, marele si cunoscutul comedian, Jerry Lewis, vizitand Toronto, a fost intrebat cand are de gand sa iasa la pensie, sau mai bine zis, sa treaca la o viata sedentara.
- Daca stai acasa, spunea el, fara sa faci nimic productiv, cu scuza ca ai atins “varsta de aur”, intr-o buna zi, privind ecranul care te imbata cu parodia “Young and restless”, te prabusesti pe dreapta si nu te mai ridici niciodata…”
Parca era nevoie sa ne-o spuna Jerry Lewis? Stiam si stim si noi asta de mult din viata care se produce imprejurul nostru.
Uita-te zilnic la pagina ziarului cu “Decese” si daca numele tau nu e acolo, inseamna ca tot ce faci e bine.
|
Harry Beer 8/19/2009 |
Contact: |
|
|
