Pe teme de psihologie ( XXXVI ) - Wilhelm Wundt
In intentia de a prezenta personalitati importante din istoria psihologiei universale si romanesti, deschizatori de drumuri si formatori ai unui mare numar de specialisti in domeniu, am considerat ca este potrivit, sa evocam figura marelui psiholog si filosof german din secolul al XIX-lea si primele doua decenii ale secolului al XX-lea, Wilhelm Maximilian Wundt care s-a nascut la 16 august 1832 la Neckarau (astazi cartier al orasului Mannheim) si a murit la 31 august 1920 la Grossbothen, aproape de Leipzig.
Multe studii si enciclopedii (Enciclopedia Romana Minerva, Cluj, 1930) il prezinta ca fiind cel mai mare psiholog si filosof german al perioadei sale, profesor celebru la Universitatea din Leipzig, intre 1875 – 1917, unde a intemeiat, in 1879, cel dintai laborator de psihologie experimentala din lume, Institutul de psihologie experimentala, la care au studiat viitori savanti psihologi din Europa si America de Nord, unii si din Romania, suficient fiind sa amintim pe academicianul, psiholog si filosof, Constantin Radulescu-Motru (1868 – 1957), fost si presedinte al Academiei Romane si pe profesorul Florian Stefanescu-Goanga (1881 – 1958), membru corespondent al Academiei Romane, primul titular al catedrei de psihologie de la Universitatea romaneasca din Cluj.
Wilhelm Wund este considerat fondatorul si sistematizatorul psihologiei experimentale. A avut, insa, preocupari multiple si in domeniul stiintelor sociale, in general, fiind creatorul unor celebre lucrari de sinteza. Monumentala ramane lucrarea de psihologie sociala “Volkerpsychologie”, o Istorie a popoarelor in 10 volume (1910 – 1920) – in care se studiaza toate creatiile psihologice, genetic si comparativ, cu trimiteri la religie, mituri, obiceiuri, limbaj, arta, domenii ale psihologiei, pana si la psihologia militara etc., studii consacrate cercetarii psihologiei indivizilor reuniti in colectivitati. A elaborat, de asemenea, cel mai vast si mai clar tratat de Logica in 3 volume (1880), un tratat de Etica in 3 volume (1886), precum si lucrarea “Sistemul filosofiei”(1889) A studiat principiile si metodele tuturor stiintelor, fiind ultimul mare spirit enciclopedic in filosofia contemporana.
In perioada formarii sale stiintifice, Wundt a studiat medicina la universitatile din Heidelberg si Tübingen, iar din 1855 a studiat si a lucrat la Institutul de fiziologie din Berlin, fiind, in 1857 – 1858, si asistentul cunoscutului savant – medic, fizician si psiholog – Hermann von Helmholtz, pentru ca apoi, intre 1858 – 1874, sa predea fiziologia, antropologia si psihologia medicala la Facultatea de medicina din Heidelberg. Aici a creat, in 1862, primul curs academic de psihologie si a editat lucrarea, in doua volume, “Elemente de psihologie stiintifica” (1873 – 1874). In 1874, este, pentru un an, profesor de filosofie inductiva la Zürich, in Elvetia, iar din 1875 ajunge, in sfarsit, tot la catedra de filosofie, in orasul care l-a consacrat – Leipzig unde ramane pana la sfarsitul vietii.
Renumele lucrarilor sale la Institutul de psihologie experimentala, al carui fondator era din 1879, s-a raspandit in lume, contribuind la stabilirea psihologiei ca stiinta empirica si la considerarea lui Wundt ca intemeietor al psihologiei stiintifice. Lucrarile sale se extind, cum am vazut, si asupra altor ramuri ale psihologiei cum sunt psihologia sociala, psihologia culturii etc.
Wundt a avut in vedere si legatura psihologiei cu filosofia si cu alte discipline. De altfel, el considera filosofia ca o sinteza intre celelalte stiinte, in vederea unei conceptii armonice despre lume si viata. In privinta uneia dintre tezele sale fundamentale – cea a actualitatii psihicului, el se inspira din filosofia lui Leibniz – doctrina aperceptiei (recunoasterea a ceea ce se percepe, datorita experientei anterioare a individului, pe scurt constientizarea perceptiei). Pe vremea cat a lucrat cu Helmholtz, a facut cursuri alaturi de acesta, prezentand psihologia din punctul de vedere al stiintelor naturii. In timpul profesoratului la Heidelberg, a publicat cinci tratate asupra teoriei perceptiei (1862), pregatind astfel teoria sa a paralelismului psihofizic. In 1867, publica un tratat de fizica celulara si rupe cu curentul materialismului naiv (mecanic sau vulgar),considerand ca interpretarea notiunii de “materie” nu este definitiv transata. Are o pozitie intermediara in aceasta privinta, intre materialism si idealism. In ceea ce priveste teoria cunoasterii, respinge orice apropiere de materialismul naiv si se straduieste mai degraba sa reintroduca interpretari idealiste. Sustine, de exemplu, autonomia psihicului : in timp ce fizicul este guvernat de legi specifice naturii materiale, psihicul functioneaza dupa legi diferite care iau forma proceselor asociative sau aperceptive. Principiul sau – al “paralelismului psihofizic” contrasteaza cu reductionismul vietii mentale, curent care reduce psihicul la un ansamblu de procese nervoase si cerebrale – materiale. Din punct de vedere metodologic, teoria lui Wundt se bazeaza pe experiment si pe statistica, acestea gasindu-si locul in psihologie. Sunt cunoscute, de pilda, cercetarile experimentale conduse de Wundt asupra senzatiei, perceptiei si aperceptiei. Se mai pot mentiona si cercetarile vizand complexitatea proceselor psihice studiate prin metoda timpului de reactie, precum si utilizarea pentru prima data a metodei introspectiei.
De asemenea, Wundt a dezvoltat structuralismul in legatura cu psihologia continutului, dand importanta observatiilor spiritului constient, mai mult decat inferentei sau deductiei.
De subliniat ca Wilhelm Wundt a facut sa apara, la 1881, prima publicatie de psihologie, desi cu titlul “Philosophische Studien” (“Studii de filosofie”), lucru cerut si asteptat de catre specialistii tinerei stiinte care isi urma cursul dezvoltarii.
In cursul vietii sale – si indeosebi in perioada cea mai stabila, cea mai lunga, cea mai rodnica, in ultima perioada, cea de la Leipzig – Wundt s-a aflat in contact cu savanti de marca ai timpului sau, de pilda cu biologul si filosoful Ernst Haeckel sau cu istoricul Karl Lamprecht. De asemenea, printre colaboratorii sai de la Leipzig, s-au numarat nume cunoscute ca psihologul rus Bechterev sau intemeietorul sociologiei moderne, francezul Emile Durkheim.
Recunoscandu-i-se meritele incontestabile ca deschizator de drumuri in stiintele de care s-a apropiat sistematic si laborios, Wilhelm Wundt a fost onorat cu titlul de “Cetatean de onoare”al orasului Leipzig (1902) si al orasului Mannheim (1907).
Influenta cercetarilor si lucrarilor lui Wundt – considerat, alaturi de Sigmund Freud, de unii savanti contemporani ca fiind cel mai mare psiholog al tuturor timpurilor – s-a raspandit in lume indeosebi in tot cursul secolului al XX-lea. Dupa cum se arata in “The Canadian Encyclopedia », editia on line, in articolul « Psychology », autor Luc Granger, psihologia s-a dezvoltat si in Canada in acelasi timp si in acelasi fel ca in Europa si Statele Unite ale Americii. Cu 10 ani mai tarziu, dupa 1879, data infiintarii laboratorului de psihologie experimentala de la Leipzig si moment crucial pentru devenirea psihologiei ca stiinta independenta prin despartirea de filosofie, un student al lui Wilhelm Wundt, James Mark Baldwin, a fondat la Toronto primul laborator de psihologie din Canada. In 1909, J.M.McEachran, profesor la Universitatea din Alberta, poate fi considerat ca primul psiholog intr-o universitate din Vest. Din anii 20 ai secolului al XX-lea, incep sa apara departamente de psihologie la mai multe universitati canadiene. Sunt mentionate departamentele de la Universitatea McGill din Montreal – condus de W.D.Tait si de la Universitatea din Toronto – condus de E.A.Bott. La inceputul deceniului al cincilea, sunt infiintate departamente de psihologie si in universitatile francofone – la Universitatea din Ottawa (1941) de catre R.A.Shevenel si la Universitatea din Montreal (1942) de catre N.Mailloux.
Potrivit unui studiu din 1990, sunt 88 de programe de studii superioare de psihologie in Canada. Psihologia si-a gasit aplicatii in toate domeniile vietii si activitatii umane. In fiecare provincie exista una sau mai multe asociatii ale psihologilor, iar la nivel national activeaza C.P.A. – The Canadian Psychological Association. Consiliul National al Cercetarii (The National Research Council) ofera subventii si pentru cercetarile din domeniul psihologiei. In Canada, peste 12,000 de psihologi acreditati isi ofera serviciile in domeniile cele mai diverse ale psihologiei aplicate si in domeniile emergente – psihologia sanatatii si psihologia legala. Exista publicatii care trateaza probleme de psihologie, dintre care mentionam trei reviste de profil foarte cunoscute : Revista canadiana de psihologie experimentala (The Canadian Journal of Experimental Psychology), Revista canadiana a stiintelor comportamentului (The Canadian Journal of Behavioural Science) si Psihologie canadiana (Canadian Psychology).
Prof. Silvestru MORARU / Toronto
|
Prof.Silvestru Moraru 8/18/2009 |
Contact: |
|
|
