Un mare epigramist - Păstorel Teodoreanu
Păstorel s-a născut în 30 iulie 1894, în molcomul târg al Iesilor. ( azi se implinesc 115 ani de la nasterea lui )
Pe numele său ne-pseudonimat Alexandru Teodoreanu, frate al lui Ionel Teodoreanu.
Mai târziu, ajuns în Bucuresti, se va mira peste poate de viteza cu care se miscă toti. “Oamenii parcă alergau în jurul meu”, îi va mărturisi unui prieten. Si totusi se va obisnui cu acest prea-grăbit Bucuresti, unde îsi va petrece restul vietii.
Licentiat al Facultătii de Drept, practică din când în când avocatura. Există chiar o anecdotă cu privire la pledoariile sale: chemat într-un proces să apere un client, acuzat că a sedus o fată, a uimit instanta cu o demonstratie…practică. Tatăl fetei, ofiter al Armatei române, a venit în sala de judecată îmbrăcat în uniforma sa militară si cu cele mai impresionante decoratii posibil. Venind rândul pledoariei sale, Păstorel îi cere acestuia să-si scoată sabia din teacă. Cum-necum, îl convinge, îi cere teaca sabiei si, tinând-o în mână, îl roagă să încerce să bage sabia înapoi. Dar cum Păstorel misca teaca în stânga si în dreapta, după câteva încercări bravul ostas al armatei române renuntă. Concluzia? “Vedeti, onorată i
nstantă? Dacă teaca nu stă, nici sabia nu intră!”
Celebritatea lui Păstorel a fost însă adusă de gastronomie si de versurile sale satirice. Mă voi opri mai mult asupra versurilor, gastronomia lăsând-o pentru alta data .
Desi a compus si alte poezii, a rămas celebru pentru epigrame, multe dintre ele intrate în folclor. Calul său favorit de bătaie era Nicolae Iorga, în calitatea sa de istoric, om politic, dar si de dramaturg (de altfel, de la Păstorel aflai că Iorga a scris teatru). Câteva săgeti lansate împotriva marelui si bărbosului nostru istoric:
STROFE CU PELIN DE MAI
…Contra Iorga Neculai
De la Tisa pân-la Nistru
Ce român n-a fost ministru?
Iorga!
Si-ncă din copilărie
Cine-a vrut mereu să fie?
Iorga!
GENEROSUL
În oglinzile din cale
Îsi aruncă ochi duiosi
S-apoi scrie prin manuale
Că românii sunt frumosi.
*
Fugărise vânătorul,
La Văleni, un pui de urs,
Dar l-a fost ucis, la curs,
Domnul Iorga, oratorul.
P.S.: Nu cu glonte, c-un discurs.
ADEVĂR ISTORIC
Când Printul a plecat din tară
Luând a pribegiei cale,
Fugea – mi-a spus un sef de gară -
De tragediile matale.
PIA DESIDERIA (Iorga afirmă că îsi scrie piesele în tren)
Mi-a spus un spectator de seamă
Că publicul întreg regretă,
Aflând că-n tren ai scris o dramă,
Că n-ai pornit pe bicicletă.
GEN NOU
Eschil, Sofocle sunt copii
Ce-avură faime limitrofe
Ca autori de tragedii.
Dar Iorga scrie catastrofe.
RECTIFICARE (un ziarist idiot l-a comparat pe d. Iorga cu un stejar)
În pădure la răcoare
Mă gândeam pe când s-adorm:
“Iorga-i brad, căci pe picioare
Are păr cuneiform”.
(titlurile si însemnările din paranteză apartin autorului)
Lăsând la o parte această flebete a simpaticului Păstorel, să trecem la alta. De data aceasta reală. Degustător experimentat de vinuri si coniac (se spunea chiar că, gustând vinul, putea spune inclusiv ce orientare are podgoria!), epigramistul a dedicat multe rime pasiunii sale proverbiale pentru alcool.
Beau la apă ne-ncetat
Si mă plimb cu ea asa…
Bine că nu-s om de stat
Că mă fotografia.
P.S.: Apa trece, setea ba!
Fă-mă, Doamne, morcov, ceapă,
Fă-mă, Doamne, tot ce vrei:
Praz, dovleac, spanac, ardei …
Dar păzeste-mă de apă!
Altii i-au urmat exemplul, dedicând epigrame…tot pasiunii lui Păstorel!
PĂSTOREL LA DOCTOR (Joseph de Saxa)
“Contra betiei, dacă vrei,
Am prafuri, dar în ce le iei?”
Si-atuncea, Păstorel, senin:
“Profesore, le iau în vin!”
PĂSTOREL TEODOREANU E OFITER DE ARTILERIE (de George Lesnea)
Ieri, majurul Ieremia
L-a-ntrebat de dimineată
- Ce să fac cu bateria?
- Pune-o repede la gheată!
Verva nu i-a lipsit nici în ceea ce priveste versurile mai … “fără perdea”. Să vedem ce epigramă îi dedică unei poete, Veronica Porumbac, autoare a genialelor versuri: “O, Europă, te simt în mine/Te simt adânc în mine!”
Mult stimată Veronică.
Eu credeam c-o ai mai mică,
Dar mărturisirea-ti clară
Din “Gazeta literară”
Dovedeste elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
Tot din aceeasi categorie fac parte si “dezamăgirile” sale:
Când eram la mama fată (vorbă proastă)
Îmi ziceam si eu, odată,
Iar acuma zi si tu:
Ăi fi fost la mă-ta fată
Dar la mine, jur că nu!
Trecură anii, se duse si Bucurestiul betiilor lui Păstorel. Si în viata României îsi băgară coada fratii mai mari de la răsărit. Credeti că epigramistul nostru i-a crutat?
Pe drumeagul din cătun
Veneau ieri un rus si-un tun:
Tunul – rus
Si rusul – tun!
Armistitiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completăm noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!
Si tot domnului Groza, cu referire la un ministru din cabinetul său:
Caligula imperator
A făcut din cal senator.
Domnul Groza, mai sinistru,
A făcut din bou ministru.
Iar despre un personaj si mai sus pus:
A DOUA ZI (după moartea lui Stalin)
Îl plâng pe Stalin si vă jur
C-am să vă spun secretul:
Mă tem că vom pupa în cur
De-acum tot Comitetul!
Drept este că nici comunistii nu i-au putut ierta umorul pe care, de bună seamă, nici nu l-au înteles. A făcut închisoare cu celebrul lot Noica-Pillat, începând cu 1961, fiind eliberat după aproape 3 ani. De altfel, în 1964 a si murit. Ca să închei în acelasi stil, două epitafe perfect “asortate” vietii sale:
Aici zace Păstorel,
Suflet bun si spirit fin,
Când mai treceti pe la el,
Nu-l treziti, că cere vin! (Aurelian Păunescu)
Aici zace Păstorel,
Pentru veci nemângâiat,
Fiindcă-i prima dată mort
Mort fără să fie beat! (Lucian Pavelescu)
|
Constantin Popescu 7/30/2009 |
Contact: |
|
|
