Ion Anton Datcu - Portret de condeier
Pseudonim – Lionel Danton
Prozator, memorialist, publicist – comentator, biograf si pamfletar.
S-a născut la 25 martie 1944, în municipiul Craiova, judetul Dolj. Părintii săi au fost Marieta Voinescu si Antonie Datcu, colonel de infanterie, Cavaler al Ordinului Militar Mihai Viteazul .
A absolvit Scoala Petrache Poenaru si Colegiul National Nicolae Bălcescu din Craiova, actual Carol I. În urma unor împrejurări, a renuntat la studiile universitare de la Galati si Craiova, obtinând în anul 1977 o specializare cu profil economic la Cluj-Napoca. La sfârsitul anului 1999, a absolvit, la Craiova un curs de jurnalism si informatică, după care, a continuat investigarea mărturiilor documentare din perimetrul infernului concentrationar. În februarie 2007 a fost acreditat ca cercetător în Arhivele Securitătii. Din iunie 2008 s-a stabilit în Canada.
A debutat în presă la 22 martie 1974 cu un profil – Seful de echipă – apărut în cotidianul Înainte din Craiova. A fost colaborator la ziare si reviste precum: Viata Nouă (Galati), Făclia (Cluj), Jurnalul National (Bucuresti), Acum, în Oltenia, Ora, Historia, Ratiunea, Palestra (toate din Craiova), Argesul (Pitesti), Pietrele Doamnei (Arges), Pagini Medicale Bârlădene (Bârlad), Observatorul (Toronto), Zig-Zag (Montreal), Actualitatea Canadiană (Laval), Pagini Românesti (Montreal) si altele.
Cu toate că finalizase de mai multi ani sute de pagini aflate în faza de manuscris, abia în anul 2001, s-a hotărât să-si tipărească primele lucrări. O parte dintre capitole au apărut în presă, sub formă de eseu sau foileton. Un an mai târziu a devenit membru al Sociatătii Scriitorilor Olteni si, în martie 2009, a fost primit în Asociatia Scriitorilor de Limbă Română din Quebec.
Până în prezent a publicat 16 volume, semnate ca autor si 10 volume în care a contribuit în calitate de coautor:
1. Religie si Tolerantă, Editura Mihai Dutescu, Craiova, 2002. 2. Ateism si Duplicitate, Editura Arves, Craiova 2004. 3. Oportunism si Verticalitate, Editura Sitech, Craiova 2004. 4. Demnitate si Cinism, Editura Arves, Craiova, 2004. 5. Servituti si Privilegii, Editura Arves, Craiova, 2004. 6. Flăcări si Durere, Editura Sitech, Craiova, 2005. 7. Tandretea Reprimării, Editura Sitech, Craiova, 2005. 8. Castitatea Suferintei, Editura Sitech, Craiova, 2005. 9. Ritualul Posesiv, Editura Sitech, Craiova, 2005. 10. Confidenta Discursivă, Editura Sitech, Craiova, 2005. 11. Infernul Selectiv, Editura Sitech, Craiova, 2006. 12. Surâsul Terorii, Editura Sitech, Craiova, 2006. 13. Cumpăna diletantilor tranzitivi, Editura Sitech, Craiova, 2006. 14. Cascada imposturii însetate, Editura Contrafort, Craiova, 2006. 15. Decor Incolor, Editura Contrafort, Craiova, 2007. 16. Pasiuni si drame, Editura Contrafort, Craiova, 2008.
*
1. Veteranii de război doljeni, vol. I, Editura Alutus, Slatina, 2002. 2. Veteranii de război, vol. II, Editura Alutus, Slatina, 2003. 3. Eroi doljeni, Fundatia Scrisul Românesc, Craiova, 2003. 4. Veteranii de război, vol. III, Editura Alutus, Slatina, 2004. 5. Veteranii de război, vol. IV, Editura Alutus, Slatina, 2004. 6. Pagini de Epopee, vol. I, Editura Autograf M.J.M, Craiova, 2005. 7. Pagini de Epopee, vol.II, Editura Autograf M.J.M, Craiova, 2005. 8. Veteranii de război, vol V, Editura Autograf M.J.M, Craiova, 2006. 9. Veteranii de război, vol VI, Editura Autograf M.J.M, Craiova, 2006. 10. Repere spirituale românesti, Editura Aius, Craiova, 2005.
*
Ecourile în presă si critica literară au fost semnate de condeieri consacrati precum: Magda Bratu, Laura Pumnea, Tania Levcenco, Camelia Bărbutiu, Mihai Dutescu, Marian Barbu, Radu Scorojitu, Ionel Turcin, Stefan Marinescu, Andrei Potcoavă, Gheorghe Clapa, Adrian Porcescu si Mihai Nicola. Lansările de carte au fost semnalate de publicatiile Gazeta de Sud, Cuvântul Libertătii, Expresul de Sud, Opinia Olteniei, Ratiunea, Mesagerul Olteniei, Ora, Indiscret, precum si de postul de radio Oltenia-Craiova, Televiziunea Terra-Sat si 3 TV Oltenia.
Premii
Diplome de Excelentă oferite de: Societatea de Stiinte Istorice, Brigada 2 Infanterie Rovine – Craiova (2004), Fundatia Cultural – Stiintifică Orizont (2005), Societatea Scriitorilor Olteni (2006), Asociatia Fostilor Detinuti Politici Anticomunisti din România (2006). În domeniul horticol a fost premiat la concursul Expo-Flora desfăsurat la Timisoara, în 1968, pentru Gladiolus Hibridus Rosu Cardinal cu inflorescentă dublă.
Participări literare
•Cenaclul Literar Alexandru Mecedonski din Craiova,
•Cenaclul Literar Zburătorul,
•Comunicări stiintifice la simpozioanele organizate de Directia Judeteană Dolj a Arhivelor Nationale, Fundatia Cultural-Stiintifică Orizont si Centrul Militar Craiova.
Printre temele prezentate se pot cita: 23 august 1944 - 22 decembrie 1989, paralelism si controverse / Armata Română, trecut, prezent si viitor / România tranzitivă, reală, penală si letală / Insurgenta armată din muntii României între patriotism si utopie / Agricultura, încotro? / Cercetarea, stimularea si selectia plantelor florifere.
O perioadă de doi ani (2005-2007), a condus Cenaclul Redivivus, care îsi desfăsura activitatea în propria locuintă, având un spatiu corespunzător în salonul de 40 de metri pătrati. În cadrul acelor întâlniri au avut loc simpozioane pe teme diverse, de larg interes, literatură, istorie, filosofie si horticultură. Imobilul din municipiul Craiova situat pe strada Călimănesti, numărul 26, mostenire de la părinti, era un edificiu ce cu mândrie îl prezenta drept Casa Memorială Colonel Anton Datcu. În calitate de cunoscător al istoriografiei detentiei politice, si-a ajutat discipolii la pregătirea lucrărilor de licentă si grad didactic.
*
La începutul volumului Oportunism si Verticalitate, dedicat tatălui său, care a fost arestat la 4 iunie 1955, ca opozant al comunismului, autorul a plasat un motto al cărui mesaj se va regăsi mai târziu în întreaga sa operă:
Îmi este foarte greu să uit / Ce chinuri mari au suferit / Acei viteji ce s-au jertfit / Asasinati într-un final cumplit / De cei ce se credeau pluralul infinit. / Un adevăr prea trist sau mult prea crunt / Despre eroi ce nu au cruce si mormânt / Loviti , cândva, prea dur în demnitate / De brute-nveninate, ce nu pot fi iertate. /
... La 23 august 1944 am întors armele împotriva fostului aliat, facilitând ca altii să le îndrepte spre noi. Tot ca aliati. Armistitiul cu URSS-ul s-a amânat intentionat până la 12 septembrie, pentru ca Armata Rosie eliberatoare să ia în continuare cât mai multi prizonieri români, drept răzbunare. Ca un paradox al istoriei universale, o perioadă de trei săptămâni, România a avut doi inamici. Germania si URSS. Primii erau fosti aliati, trădati, iar ceilalti erau aliati impusi si exterminatori. Când Lucretiu Pătrăscanu l-a întrebat pe Viaceslav Molotov, comisarul sovietic al Afacerilor Externe, de ce conditiile armistitiului sunt cu mult mai dure decât cele stabilite anterior cu Ion Antonescu, înaltul demnitar sovietic a răspuns sec: Maresalul reprezenta România, iar voi nu reprezentati pe nimeni!.
*
Este relevant finalul capitolului 15 din serialul de mare întindere, Martiri în Infernul Concentrationar, apărut în săptămânalul Pagini Românesti din Montréal. După ce dezvăluie statistica informatorilor defalcată pe vârste, autorul adaugă o frază grăitoare: ... În realitate, s-a demonstrat că toti in corpore am fost si suntem vinovati, prin duplicitatea noastră, chiar tacită, a lor, a tuturor. Duplicitatea infinită, a infinitei arogante, acceptată la infinit, de infinita ignorantă.
Pe parcursul acelui serial de larg interes, episoadele au debutat cu fraze comparative dintre care se pot selecta câteva: ...Fluturând sloganul "Omul este cel mai pretios capital", comunistii adusi la putere de tancurile sovietice s-au impus prin teroare si masacru, lăsând în urmă un munte de cadavre. Trupurile sfârtecate apartineau detinutilor de constiintă, căsăpiti în infernul abatoarelor umane, malaxoare de natură luciferică destinate suprimării credintei.
... În deceniul ateismului represiv, instituit după 1948, elitele care s-au opus utopiei comuniste, au fost exterminate în serie, aruncate în gropi comune, fără cosciug, lumânare si cruce. Averile le-au fost confiscate, copii au rămas pe drumuri, cu viitorul stigmatizat, fără acces la scoli înalte. Temnicerii acelor timpuri, în prezent, au averile intacte, încasează pensii fabuloase, mor în liniste acasă, beneficiază de sicrie elegante. Sunt îngropati în locuri impozante, lângă falnice cruci, împărtăsiti de ierarhi cu lumânări aprinse, în acorduri de fanfară. Copii acestora, ocupă functii importante, stabilesc viitorul celorlalti. Cu mare întârziere, comunismul a fost condamnat ca sistem criminal si nelegitim. Numai declarativ si electoral. Sorin Rosca Stănescu spunea, cândva, că un adevăr care vine prea târziu, este un adevar inutil.
... În anii represiunii comuniste, care au debutat după 1947, purtătorii de sutană au îndurat umilinte incredibile, în spatele gratiilor ateiste. Înfometati, bătuti si batjocoriti, cu sănătatea subrezită, ei si-au păstrat, totusi, credinta în Dumnezeu, preferând martirajul. Mai mult, au căutat să aducă necesara sperantă tuturor detinutilor de constiintă, transformând celulele ticsite în adevărate catedrale.Pentru tot ce au pătimit acesti părinti cucernici, merită a fi considerati simboluri ale demnitătii, care au atins cu fruntea bolta cerească. Pe toată perioada acelor ani de cumplită teroare, înaltii ierarhi ce ocupau sfintele scaune, nu au intervenit cu nimic, ca să le întindă o mână salvatoare.
Diversitatea linsajului politic a fost publicată în săptămânalul Pagini Românesti din Montreal, pe parcursul a 62 de grupaje, cu exemplificări certe ale deceselor survenite în geografia detentiei exterminatoare, tortionarii fiind si în prezent recompensati pentru norma de cadavre. Ele pot fi continuate în functie de calitatea datelor si interesul cititorilor. Fără nuante eroizante sau doze enfatice. Primele 14 capitole sunt cuprinse în volumul Pasiuni si Drame. Restul episoadelor si eseurilor urmează să fie înmănuncheate într-un volum cu titlul provizoriu - Martiri si Călăi.
Foiletonul - Dulceata Trădării, Enigme si Controverse - completează florilegiul incredibilei vânzări de semen, tară si neam. Chiar din primele pagini de impact, le-au fost acordate aprofundări suplimentare, metodelor cumplite folosite de industriasii crimei politice, spionajului si diversiunii.
*
Din volumul Decor Incolor se desprind câteva fragmente relevante: ...Este posibil ca gloantele executării maresalului Ion Antonescu si ale dictatorului Nicolae Ceausescu să se întoarcă înapoi, spre noi. Nu stim încă pe cine vor atinge, când si cât de profund. Un proverb deprimant precizează că atunci când cucuveaua apare de trei ori, trebuie pregătit cosciugul, copârseul sau sicriul, depinde de zona geografică, de apartenenta politică, de partizanat, de gradul educational sau de întelesul elevat.
... La începutul anilor ’90, Ion Iliescu ne îndemna la o împăcare contra naturii între călăi si victime, la consens între vânători si vânati, între pistolari si cei ciuruiti, la o concordie între tortionari si martiri. Încerca să ne convingă si să ne impună o armonie imposibilă între familiile îndoliate si fostul asasin politic, protejat de autorităti, la o reconciliere între cei care au suferit enorm si temnicerii care au provocat infernul.
... Deoarece pe coliva gloatei lipsea bomboana colorată sau cireasa coaptă, recent s-a reintrodus în Codul Penal pedeapsa pentru calomnia si insulta adusă autoritătilor. Doar într-un singur sens. Printre altele, s-a netezit calea spre falimentarea presei sau obligativitatea celor ce critică puterea de a trece la un mesaj oficios, ceva similar cu Cântarea României si al ei cârmaci.
Cei ce au impus aceste măsuri nu au tinut cont, se pare, de insulta pe care autoritătile o aduc celor subnutriti, de insulta adusă celor ce trebuie să supravietuiască la limita subzistentei, de insulta adusă celor condamnati la incertitudinea zilei de mâine. Si astfel, libertatea presei s-a dovedit a fi o expresie sinonimă cu eliberarea ziaristului din închisoare.
Privind cu atentie fenomenul, trebuie precizat că sistemul comunist considerat criminal si nelegitim, nu trebuie condamnat numai dând din gură, prin formularea unor fraze caustice pe hârtie sau gesticulând în mod energic. Cea mai bună condamnare a comunismului se poate face numai cu un capitalism serios, performant, care să se vadă în buzunarele celor ce au sperat inutil într-o bunăstare care s-a dovedit iluzorie. Comparatia hotărăste diferenta.
... Politicienii, în general, spun ce gândesc, dar nu gândesc ce spun. Un paradox greu de descifrat. Rămân insensibili la ce se petrece în jur. Economia scârtâie cumplit, ca o cărută cu peticite cauciucuri, întepate alternativ de sigle cu chei, săgeti, de ghimpii trandafirilor uscati, de palmieri cam expirati, prin grija unor guvernanti, care mai de care mai democrati. Malurile apelor suspină sub greutatea pădurilor de vile ale bugetarilor, care solicită în mod repetat mărirea salariului jenant, jurând că nu sunt corupti si alte surse de câstig nu au.
La anumite privatizări strategice au luat parte numai reprezentantii conspiratiei, rapacitătii, imposturii si oportunismului. La masa negocierilor nu a fost chemat tocmai cel care trebuia să hotărască, poporul român, factorul decisiv care a muncit din greu timp de 45 de ani, purtând povara imensă a penalitătii avutului obstesc, de care nu trebuia să se atingă nici măcar cu un deget.
Pensionarii au ajuns un fel de carne de tun, crima ce se abate asupra lor, fiind identică cu crima împotriva umanitătii, un genocid în toată regula, decesele fiind de două ori mai multe decât în ultima perioadă a dictaturii. La un interval de câteva luni beneficiază de câte o mică amăgire la sumele jalnice ce plâng în taloanele de pensie ale celor considerati prosti, dar multi.
Dacă în copilărie învătam pe nerăsuflate poezia „Iarna pe ulită”, acum ne-am obisnuit deja cu deviza „taxa pe ulită”. În loc să duduie ca altădată, economia gâfâie cumplit, colapsul este aproape. Politicienii valsează fericiti sub umbrela unor legi speciale si conturi bancare. Unii dintre ei, cu ochii injectati, vor să demonstreze alegătorilor că pedalează de zor spre progres si civilizatie, dar bicicleta nu are lant si roti, deoarece i-au fost subtilizate. Stă pe loc, precum acel aparat ergometric.
Acesti alesi ai neamului, în loc să dea cu totii ,, la rame” spre binele tării, barca prosperitătii să capete o viteză cât mai mare pentru a recupera rămânerea în urmă, ei se lovesc cu vâslele pe spinare, se duelează cu cozile lor, se ceartă în mod jenant, astfel că săraca gondolă se învârteste în cerc de 20 de ani. Prin spărturile rapacitătii tâsneste apa naufragiului deceptiei electoratului perdant sau avertizarea scufundării în meandrele istoriei, a unei tări încărcate cândva de glorie. Octavian Paler afirma înainte de a ne părăsi, că spre deosebire de politicienii tranzitiei actuale, personajele lui Caragiale erau ridicole, dar sănătoase la cap.
Jos comunismul! Dar ce punem în locul lui, când si mai ales pe cine”
*
Din volumul Castitatea Suferintei sunt demne de remarcat două scene antitezice:
Întâmplările au avut loc în curtea imobilului din Bulevardul Carol I, numărul 72, clădire unde rămăsese sotia si fiul cel mare al căpitanului Anton Datcu, ofiter plecat departe, pe câmpul de onoare, în transeele curajului extrem, unde a căzut grav rănit. Într-o dimineată a sfârsitului de an 1941, trupele germane stationate în statia CFR, Craiova, în drum spre Stalingrad, au cerut permisiunea locatarilor respectivului bulevard să se spele la fântânile din curti, să-si radă barba. Erau simpli combatanti supusi, care si ei se întrebau ce căutau pe un front prea îndepărtat, la mii de kilometri distantă de familiile lor, de ce era nevoie să moară pe alte meridiane, îngropati în locuri anonime, nestiute de cei dragi.
După ce si-au făcut igiena corporală, soldatii aliati la acea dată, au multumit, oferind gazdei câteva conserve, ciocolată, pachete de unt si bomboane fondante, stafide si smochine, ce reprezentau rarităti în acele timpuri. Au schimbat câteva cuvinte chiar cu Mircică, micul gigant, pe fondul unor ghidusii. Nu a fost uitată nici Lola, paznicul canin, care clipea si saliva abundent, rotindu-si limba într-un ritual specific. A fost servită si ea cu o conservă apetisantă, desfăcută chiar în fata ei, multumind cu miscări ample din coadă. S-a lăsat, după aceea mângâiată pe cap si pe gât. Se simtea deosebit de flatată, că musafirii care proveneau dintr-o veche civilizatie, îi vorbeau, o pretuiau, o complimentau că este frumoasă si cuminte. A priceput că are de-a face cu prieteni, chiar dacă era ceva în neregulă, ciulind urechile de câteva ori. Auzea alte cuvinte, rostite altfel, în altă limbă, dar tot cu blândete din partea celor cu uniforme cenusii.
Trasând un arc peste timp, făcând o comparatie fată de ce s-a întâmplat trei ani mai târziu, se constată o mare diferentă între educatia componentilor armatelor beligerante. Spre sfârsitul anului 1944, sapte soldati ai armatei sovietice, eliberatoare, considerată aliată, au intrat cu forta în aceeasi curte, amintită mai sus, au spart usa de la intrare si au luat câteva obiecte din casă, în primul rând ceasul de masă, pe care l-au legat cu sfoară la gât. Din prea mare dragoste posesivă, au mai luat câteva bibelouri de argint, râsnita manuală de măcinat cafea si alte obiecte de dimensiuni reduse. Nu au luat aparatul de radio Philips, de frică să nu fie deposedati de camarazii lor.
Satisfăcuti, au renuntat să mai caute si în alte încăperi dosnice. Înainte de a părăsi incinta, cu o rafală de pistol- automat au redus-o la tăcere pe Lola, bătrâna cătelusă care îi lătra în mod asurzitor. După acest asasinat, într-o veselie totală, rusii au agătat în gard cadavrul legat în lant, simbolizând victoria barbarismului asupra unui animal nevinovat, împuscat precum o sită si apoi spânzurat. Evenimentul în sine arăta că a debutat teroarea si maltratarea a tot ce misca pe pământ românesc. Dacă mai târziu si-au primit pedeapsa sau nu, nu poate să stie nimeni. Cert este că, despre astfel de actiuni se dusese vestea. La teatrele de revistă cupletele satirice curgeau ca un torent: Davai ceas, davai mosie / Haraso, tovărăsie / Davai ceas, davai palton / Davai si un milion / Davai si haziaica mie / Haroso, tovărăsie.
Cadavrul plin de sânge al Lolei a fost îngropat în grădină, unde, pe mormântul afânat, Mircică a înfipt, suspinând, o cruce mică, împletită din două crengute de salcie plângătoare. Multe zile la rând se ducea discret în acel loc trist, cu o lumânărică, lângă o floare, încercând printre lacrimi să o întrebe candid pe cea care îi fusese prietenă de joacă: De ce oamenii răi înving ?
*
Cei interesati trebuie să stie că în perioada 22 iunie 1941 – 23 august 1944, interval controversat, în care România a luptat alături de Germania aliată, considerată fascistă, hitleristă si nazistă, economia a prosperat substantial sub guvernarea maresalului Ion Antonescu. A aduna în vistieria tării 11 vagoane de aur într-un interval de trei ani, în conditii infernale de război, este o performantă pe care comunistii au ascuns-o cu îndârjire. Au interzis publicarea acelor date importante, deoarece urmăreau executarea rapidă a fostilor demnitari, sub acuzatia că au dus tara la dezastru, în calitatea lor de criminali de război si banditi subversivi, asa cum figurau în dosarele instantelor de judecată, coordonate de sovietici, care stabileau pedepsele de la început.
*
Ca proiecte de viitor, Ion Anton DATCU va încerca să finalizeze romanul autobiografic cu titlul – Clivaj, precum si editarea a două volume în care vor fi incluse foiletoanele mentionate anterior. În presa scrisă va publica o succesiune de analize si comentarii cu titlul – Domnilor de tot felul, opriti măcelul! În paginile respective va fi detaliat masacrul la care este supusă în continuare populatia săracă a României, de către politicienii diletanti, care, la fel ca si comunistii din rândurile cărora provin, de câteva decenii, promit cu mult cinism acel viitor frumos, dar mereu amânat!
Tinând cont că în campania electorală din anul 2004, presedintele Traian Băsescu a lansat sloganul plin de promisiuni – Să trăiti bine – populatia înselată ulterior, a lansat o rimă celebră ce demonstra realitatea: Să trăiti bine, cum a zis domnu’ / Să mâncati ce a tăiat doctorul Ciomu ! Versul al doilea se referă la esecul nejustificat al profesorului universitar Ciomu, care, în loc să-l opereze pe un tânăr de hernie, i-a sectionat bărbătia. Cazul a fost mediatizat în exces, neexistând dubii si contestări.
Suntem asigurati de fiecare dată în campaniile electorale că noua putere va aduce fericirea pe pământ în comparatie cu vechii guvernanti care au împins tara la dezastru, într-o fundătură, fără ca cineva să plătească pentru imensele daune. În fiecare an electoral acceptăm amăgirea pe principiul că speranta nu costă nimic si moare ultima.
Îngăduim ca minciuna alesilor să fie ridicată la rang de virtute. Ignoranta vulnerabilă îsi votează reprezentantii într-o veselie totală, fără să ridice privirea, să vadă deasupra capului ghilotina dezastrului iminent. Se confirmă tableta lui Tudor Arghezi publicată în 1946, care purta titlul – Vino să mă păcălesti!
*
Să nu uităm că, la Conferinta de la Ialta, care a avut loc între 4 si 11 februarie 1945, Stalin, Părintele Popoarelor, a formulat o parimie, unicat : Decesul unui om este o tragedie, moartea a milioane de oameni este statistică! Cinismul său demonstra dispretul fată de omul pe care demagogia bolsevică îl prezenta ca ,,cel mai pretios capital,,. Teroarea instituită de Lenin (1918 – 1924), a provocat moartea a nouă milioane de opozanti. Groaza impusă de Stalin (1924 – 1953), a totalizat cel putin 20 de milioane de masacrati, dusmani ai comunismului. Mao Zedong (1949 – 1976), a aruncat în gropi comune 40 de milioane de adversari politici.
Adăugând jertfele anticomuniste de pe teritoriul României si din alte zone geografice, statistica atinge un număr incredibil, care confirmă faptul că victimele comunismului planetar depăsesc de peste 13 ori pe cele ale nazismului zonal din trei puncte de vedere: numeric, al extensiei perioadelor în care au actionat, cât si al diversitătii metodelor de producere a suferintei.
Admir insistenta cu care alte popoare comemorează anual holocaustul lor. Despre holocaustul nostru, provocat de expertii represiuni totalitariste, se aude tot mai putin. Perdelele adevărului încă nu s-au ridicat, deoarece în anumite institutii, care au menirea să scoată la lumină abuzurile si ororile tiraniei comuniste, cine credeti că a dat fuga? Ati ghicit! Deci, asteptati mileniul IV!
|
Mitel Popa 7/22/2009 |
Contact: |
|
|
