Sperantza in adevăr
Sunt clipe în viată când îti pui întrebarea: De ce mă zbat? – si sentimentul renuntării te domină. În astfel de clipe, poate, din întâmplare, „ti se arată calea”.
În 28 martie 2005, a apărut un articol despre lansarea cărtii „Arestarea, procesul si moartea lui Iisus” de Haim Cohn. Întrebat dacă o carte poate pune capăt unor idei preconcepute, autorul a răspun: „O singură cartea nu este în stare de asa ceva, dar poate crea o opinie publică, iar aceasta, la rândul ei, poate să ducă la o schimbare a lucrurilor”.
Oricât de dureros este să constati asiduitatea cu care unii încearcă să ne convingă de influenta slavă din limba română, căreia, în fond, ei îi sunt tributari, prin slugărnicia stalinistă, trebuie să vorbim. Sincer, apreciez talentul si inteligenta rusească, dar acest lucru nu mă determină să îmi pierd logica si să sterg cu buretele Antichitatea, numai de dragul aparitiei slavilor în acest spatiu, după secolul VI. Încă de la Homer, apar referiri la poporul din spatiul carpato-istrian, iar arheologii pot extinde perioada de locuire până la sute de mii de ani, chiar milioane. În acest context, un popor sedentar, care se bazează pe agricultură si pe mestesugurile ce îi asigură uneltele si obiectele din gospodărie, nu poate fi într-atât de lipsit de inteligentă încât să nu-si exprime prin cuvinte activitătile si uneltele folosite.
O dovadă a gradului de dezvoltare a agriculturii este dată de descrierea făcută de Herodot. Grâul era atât de înalt, încât persii au trebuit să îl secere pentru a putea trece cavaleria. Nici azi nu îmi pot imagina ce fel de agricultură exista în urmă cu aproape 2500 de ani. Dacă spatiul nostru s-a remarcat ca un adevărat grânar încă de pe vremea lui Herodot, cu aproape o mie de ani înaintea invaziei slavilor, cum este posibil ca românii să fi preluat termenul coasă din slavă, după cum afirmă autorii DEX-ului?
Obsesiile unora pentru slavonă, care uită că abia în secolul al XV-lea au fost introduse literele chirilice, sunt jenante. Scrierea a fost inventată de Chiril (Constantin) si Metodiu, născuti în Tesalonic, în secolul IX, sub influenta scrierii grecesti. Interesant că grecii spun COSSA la COASĂ, iar spaniolii spun cosa-lucru, cosecha-recoltă, coser-a coase, iar coasta (toracică) de forma unei coase apare si în latină-costa. Poate că, măcar din această înlăntuire de termeni, vom întelege sensul acestor cuvinte, pe care le-au purtat elinii si gotii (despre care istoricul Carlos Troya spunea că sunt geti) până în Spania-tară în care există credinta că strămosii spaniolilor se trag din Deceneu si Zalmoxis.
Din negura vremurilor, cusăturile de pe cămăsi aveau o încărcătură simbolică si magică, iar firul era purtătorul gândurilor si sentimentelor mamei sau iubitei. Cu acul se „semănau” simboluri si iubire, iar „recolta” era obiectul care proteja fiinta dragă. În trecut, femeia a participat si ritualic la semănarea plantelor, ca simbol al fertilitătii. De aceea, coasa taie recolta (cosecha, în spaniolă), iar cosorul este folosit în viticultură (în care excelam încă din vremea lui Burebista, sec. I î.Hr., când au fost tăiate viile, pentru a se reduce consumul de vin - cu 700 de ani înainte de aparitia slavilor în istoria Europei).
Dacă unii specialisti străini consideră zona noastră ca leagăn al poporului indo-european, atunci coasa si cosorul îsi au originile în acest spatiu si au fost transmise atât slavilor, cât si popoarelor din bazinul Mării Mediterane.
Speranta si credinta în adevăr vor rodi într-o zi, asa cum crede si Haim Cohn. Atunci se va revizui si DEX-ul!
Camelia TRIPON
iulie 2009
|
Camelia Tripon 7/19/2009 |
Contact: |
|
|
