Mihaela Mihut, o actrită care joacă pe scenele americane păstrându-si o parte din suflet în România
„Arta este o vindecare, o sărbătoare a vietii”*
Am avut plăcerea să o cunosc si să port discutii cu această minunată actrită, Mihaela Mihut. Povestea ei, ar putea deveni un frumos scenariu de film în care realitatea se împleteste cu vise, amintiri si sentimente. Când mi-a spus cu emotie în glas „eu nu joc un rol ci chiar îl trăiesc”, am înteles că nu-ti rămâne altceva de făcut decât să respiri odată cu ea.
Mihaela, s-a născut într-o zi de primăvară iar primi pasi i-a făcut în satul bistritean Căianu alături de părinti, bunici si sora sa Camelia. Tatăl Mihaelei, Ioan Mihut, era preot în judetul Bistrita si uneori, când fetele erau mici, el îi spunea sotiei sale Maria care îl asculta cu îndoială: „Cami, are să se facă doctorită, Mihaela-actrită, iar eu am să plec în America.” Si iată, acum Ioan Mihut este preot în Detroit, Camelia Mihut doctorită în Grecia, iar Mihaela Mihut predă actoria unei clase la Thomas G. Waites Studio în New York si are la activ roluri în filme de succes.
Actrita îsi aminteste cu nostalgie de perioada frumoasă a copilăriei. „Bunica, Susana Vidican, era o femeie blândă si avea grijă de mine cu multă dragoste. Îmi aduc aminte un plăcut ritual al spălării pe cap, când venea momentul clătitului iar ea pregătea apa în care punea un pic de otet ca să lucească părul. Nu voi uita niciodată acel miros de apă cu otet. Uneori, când îmi este greu, închid ochii si mă întorc pentru o clipă în lumea copilăriei iar acel miros, revine si atunci stiu că voi trece cu bine de toate problemele. Bunica, s-a urcat la Ceruri fără să pot să-mi iau rămas bun de la ea... Acum, mă gândesc mereu la bunicul meu, Alexandru Vidican si abia astept să merg în România unde mă voi întâlni cu el.”
Mai întâi, a luat drumul Americii Ioan Mihut, care a devenit preot la Biserica „Pogorârea Sf.Duh” din Warren, Michigan; Mihaela cu sora si mama, au venit în 1983 pe aceste meleaguri pentru a-si întregi familia. Era în clasa a V-a. Următorii ani îi va petrece în cadrul comunitătii românesti din Warren până la absolvirea liceului, în 1989. Viata în comunitatea română din Warren (un orăsel satelit al Detroit-ului) semăna într-un fel cu cea de la Căianu, satul unde copilăriseră fetele. Oamenii se cunosteau si judecau exigent fiecare gest nepotrivit. Familia preotului trebuia să fie un exemplu. Cele două surori, Camelia si Mihaela, au avut o educatie corectă dovada fiind evolutia frumoasă a fetelor si pozitia lor în plan profesional din acest moment.
După 1989 Mihaela si Camelia se vor întoarce în România, pentru studii. Mihaela va fi admisă la IATC (Institutul de Artă Teatrală si Cinematografie) Bucuresti, la clasa prof. Dem Rădulescu. Din anul II clasa va fi preluată de Gelu Colceag.
Începând cu anul III va interpreta diverse roluri la Teatrul National din Bucuresti, împreună cu Adrian Pintea. Va mai urca si pe scenele Teatrului Nottara si a Teatrului Româno-American. În 1994 pe când avea un an de la absolvire, revista „Bucuresti Match” a prezentat-o pe prima copertă - dedicându-i si un spatiu într-una din pagini. Mihaela obtine chiar o bursă din partea Fundatiei Culturale Române. Înainte de absolvire, joacă deja în două spectacole: „Puricele” la Teatrul Nottara alături de Horatiu Mălăele, Dana Dogaru si Cerasela Iosifescu care a devenit una dintre cele mai bune prietene; rolul May din „Fool for love” jucat la Teatrul româno-american o marchează în mod deosebit datorită marelui actor si om Adrian Pintea. Tot atunci, obtine un alt rol de anvergură, în „Orfeu în Infern”, montat de Adrian Pintea la acelasi Teatru româno-american. La Teatrul Cassandra, joacă cu colegii de clasă spectacolul regizat de Gelu Colceag rolul D-nei Martin din „Cântăreata cheala” scrisă de Eugen Ionescu. Cu acest rol câstigă premiul pentru cea mai bună actrită la Festivalul de Teatru de la Costinesti.
Tatăl Mihaelei îi spunea adesea „Mihăită (asa o alintă) ar trebui să continui studiile la New York să ai o diplomă si să fii profesoară”. Asadar, se întoarce în America si ascultându-l, se înscrie pentru examen la The Actors Studio cel mai puternic centru actoricesc. Aici au studiat multi dintre actorii celebri precum Dustin Hoffman, Al Pacino, Robert De Niro, Jack Nicolson si altii dar nu toti au fost admisi de prima dată asa cum s-a întâmplat cu Mihaela. S-a pregătit singură, alegându-si un rol potrivit accentului ei iar cu o zi înainte de auditie, nici măcar nu stia adresa de la Actors Studio. Mihaela Mihut obtine Master of Fine Arts, Program in Dramatic Arts, condus de „The Actors Studio” la The New School University New Yok. După absolvire va fi admisă, la 20 februarie 2002, ca membru al clubului actorilor profesionisti, „The Actors Studio” din New York. La sfârsitul anului 2006, are un rol în piesa de debut a lui Mark Leib, „Art People”.
Anul trecut (2008), Mihaela avea o repetitie cu public la Actors Studio interpretând rolul principal Anka al piesei „Hunting Cockroaches”, personaj cu care se indentifică. Anka este din Polonia si vine la New York să devină actrită dar datorită accentului, îi este extrem de greu si nu reuseste. După repetitie, un domn din sală a întrebat-o dacă accentul si l-a confectionat pentru rol sau chiar îl detine. Aflând că Mihaela este din România, nu i-a venit să creadă. Craig Singer, regizorul filmului „Perkins’14”, tocmai încheiase un contract cu Studiourile „Media Pro Bucuresti” iar peste o lună, mergea în România pentru filmări. Imediat, Mihaela a avut auditie în vederea rolului din filmul „Perkins’14”, si asa a ajuns să aibă cea mai superbă vară, nu numai pentru rolul principal din film dar si pentru faptul că era acasă, în România. „Perkins’14” prezintă povestea locuitorilor unui oras american care sunt atacati de un grup de 14 fiinte dezumanizate, acestea fiind copii răpiti cu zece ani în urmă si instruiti să ucidă, pentru personajul Perkins. Profesionalismul Mihaelei Mihut este evident si de această dată.
Pentru viitor, Mihaela lucrează la o piesă regizată de Mirra Bank numită „Informed Consent” care a avut succes la Londra iar acum, o vor produce studiourile din New York. Mihaela joaca rolul unei românce si chiar are câteva scene în care vorbeste româneste. Cu sigurantă, va fi un succes si faptul că Mihaela Mihut îsi poartă cu mândrie originea de româncă, o va face să strălucească si în acest rol.
Întrebând-o dacă are un vis anume, Mihaela mi-a răspuns: „Îmi doresc să am o scoală de teatru care să fie într-o bisericută si să aibă o usă rosie. Tot timpul îi spun tatălui meu ce norocos este că are un teatru. Pentru mine Teatrul este Sfânt ca si Biserica. Aici, as vrea să învătăm să fim actori buni ceea ce înseamnă să fim oameni buni, să avem piese de teatru care să emotioneze si împreună să sărbătorim pentru că arta este o vindecare, o sărbătoare a vietii asa cum spune si Wilhelm Reich «Art is either self-cure, or a celebration of life»*.”
Mă despart greu de Mihaela Mihut. Pot spune că sunt mai bogată sufleteste de când am cunoscut-o. Dincolo de frumusetea ei ca femeie, am găsit cea mai nobilă stare pe care o poate avea un om, aceea de iubire si dăruire neconditionată.
-------------------------------------------
|
Gabriela Petcu 7/14/2009 |
Contact: |
|
|
