Sublinieri : Ce mai vară!
Ce ciudată vară ! Suntem în iulie si căldura se lasă asteptată, nu e rău, dar un pic de caniculă ne-ar aminti de normalitate în această lume în care to felul de semnale anapoda ne trimit în zone aberante. Si, ce dumnezeu, e toiul verii si ar trebui să avem o singură grijă: vacanta, perioada aia totdeauna prea scurtă, dar plină de dorintele si planurile unui an întreg, acele două-trei săptămâni de lene intelectuală si fizică, în care ne refugiăm în speranta că ne vom redresa, ne vom reaseza în matca rutinei de care oricât am încerca n-avem scăpare. Da’ ce, se poate? Vara nu vine, sau mă rog, întârzie să vină, suntem în criză economică si, chiar dacă n-am primit notita rozalie, tot nu ne aventurăm în a face o mutatie definitorie, vacanta. Concediul în afara ogrăzii proprii, costă si, automat gândul eventualei catastrofe personale nu ne dă pace: da’ dacă se intamplă si la mine? Si asta chiar dacă semnalele, via media, sunt oarecum optimizante.
Chestia asta cu crizele economice este una din sperietorile majore ale momentului si pe ea se altoiesc multitudine de reactii: nu muncim-nu producem, nu producem -nu vindem, nu vindem -nu cumpărăm, nu ne place -ne opunem, ne opunem -facem greve, facem greve - nu muncim….si o luăm de la capăt într-un cerc al neputintei generate de o defectuoasă coordonare a ceea ce numim economie de piată: capitalism. Ironia sortii, asta e! Iată-mă critică la adresa capitalismului, desi îl consider viabil chiar si atunci când îi descopăr defecte, tot e bine, înseamnă că redescopăr necesitatea adevărului, cu riscul de a nu-mi confirma ceea ce speram.
E un capitalism scăpat din frâu, deraiat în “grid”, în acea nelimitată , distrugătoare dorintă de a avea chiar “călcând peste cadavre” Umanul prăbusit în zone irational-hulpave si vrând-nevrând te nepădesc întrebările, îti fac mintea ferfelită încercând măcar să întelegi, ce să mai vorbim de posibilitatea elaborării unor eventuale solutii…
“Nimic nou sub soare”, indiferent cum ai da-o societatea –umană, evident - se dezvălue cam pe aceleasi coordonate, strădaniile evolutioniste, se autocenzurează din când în când - istoriceste vorbind – alunecând “alăturea cu drumul”, fie că războaiele devin dintr-odată solutiile greselilor inerente, oameni suntem, fie că artificialitatea economică sau politică se institute oblojeală salvatoare, fie că, dincolo de orice rationament, calcul reformator, se practică o cursă “contra cronometru” împotriva adevărului si deci a posibilităilor de a remedia erorile.
Istorie, frate, în perfectă actiune!
Si atunci ce să mai vorbesc despre gesturile imediate ale mizeriilor personale, afectul acela nociv cu care trăim in fiecare zi? Sigur că viata e frumoasă, mai ales acum vara, ar trebui să ne aducem aminte de asta, dar există momentele acestea când ne sâcâie îngrijorarea: ba global warming, ba noi zone “încinse” de interese sau uri ancestrale, ba o suită de proteste mai mult sau mai putin justificate, ca greva asta a gunoierilor, care- chiar dacă or fi având dreptate, tot aia- ne înfrânează existenta cu munti de gunoi colcăind de “germs” si sobolani, ba câte o epidemie apărută de niciunde ca pandemicul ăsta de swain-flue, mă rog, momente care ne tin în chingile nesigurantei pe care si asa ne-o ofer criza economică……. Ce mai vara! Maria Cecilia Nicu Tor. 2009
|
Maria Cecilia Nicu 7/14/2009 |
Contact: |
|
|