Din presa de altadata ( 41 ) - Revista Noua - 16 Iunie 1889 : Eminescu nu mai este
La 15 Iunie, cand trebuia sa apara acest numar al “Revistei Noi”, am aflat ca Eminescu nu mai este. Am oprit aparitiunea, preferand sa intarzie mai bine cu cateva zile, decat sa nu cuprinda o pagina in onoarea aceluia care face onoare tarii sale. Eminescu a lasat multe versuri admirabile ; insa meritul lui cel mai covarsitor, un merit de principiu, este acela de a fi voit sa introduca si de a fi introdus in poezia romaneasca adevarata cugetare ca fond si adevarata arta ca forma, in locul acelei usoare ciripiri de mai inainte, care era foarte igienica pentru poet si pentru cititor, scutindu-i deopotriva, pe unul si pe celalalt, de orice bataie de cap si de orice bataie de inima. Nu zic nimanui sa imiteze pe Eminescu. Din contra. Poezia este o casatorie a realitatii cu idealul in sufletul poetului in acele momente cand poetul e poet, – poetul fie cat de mare, nu e poet totdeauna ; – in acele momente prin urmare in care el este mai el, mai insusi, mai individual ca oricand. In fiecare suflet poetic, realitatea si idealul se combina si se acorda intr-un alt mod. Intre doi poeti pot fi asemanari numai doar prin asemanarea cea organica intre naturile amandurora, niciodata prin imitatiune. A imita pe cineva in poezie este un talent tot atat de vulgar, ca si a imita pe cineva pe scena, unde si acolo un artist urzeste, nu maimuteaza. Eminescu va trai fiindca a izbutit a gasi frumosul fara a imita pe nimeni. El va trai, dupa ce a suferit in viata. Ca sa aiba ce manca, el fusese silit a-si manca inima, inlocuind avanturile poeziei, avanturi marete, avanturi care nu se pot vinde, prin acea proza de toate zilele a sterpelor lupte de actualitate, care ii aducea o farama de paine stropita cu lacrimi. El va trai ! In toate epocile au fost poeti pe care flamanda saracie, uneori numai desertaciunea, pentru o ticaloasa pomana insotita de o mai ticaloasa lauda si incovoia tamaietori dinaintea celor puternici. In toate epocile s-au vazut si de acele firi semete, inalte, vrednice de solia ce le-a dat-o Dumnezeirea, care niciodata n-au intins o mana cersetoare catre vreo marire pamanteasca, catre acei ce uita ca nu saracii au spalat picioarele lui Iisus, ci Iisus a spalat picioarele saracilor. Asa poet a fost Eminescu ! El va trai ! Vor muri, insa, pentru vecie nenumaratii intelepti care au lasat, lasa si vor lasa totdeauna sa dispara astfel un Eminescu.
|
Bogdan Petriceicu Hasdeu 6/15/2009 |
Contact: |
|
|