Semne de intrebare : Misiune imposibila?
Bucurestiul in care mi-am petrecut copilaria a fost pentru mine un spatiu magic, cu stradute vechi, misterioase si lntortocheate, cu alei umbrite de castani, cu Parcul Circului unde macii cresteau mai inalti decat mine iar tufele de forzitia erupeau lntr-o bogatie de flori galbene, vestind venirea primaverii, cu parfum melancolic de Cismigiu si activitati vesele in Herastrau.
In anii adolescentei, Bucurestiul meu si-a pastrat inca pentru mine pulsul sau lent, cu plimbari in parcuri sau escapade la cinematografele din centru, unde rulau aceleasi filme clasice, cu zile de vara petrecute in racoarea bibliotecilor sau, cateodata, pe terasa cofetariilor celebre, savurand un “Profiterol”. Desi existau si alte realitati pe-atunci, aceasta latura oarecum patriarhala a vietii avea un farmec ce ma patrundea, insa desigur tanjeam – cu ardoarea tineretii – dupa lucruri mai intense, dupa ritmuri mai rapide, dupa minunatii tehnologice pe care, pe vremea aceea, le gaseam numai in romanele stiintifico-fantastice. Visam adeseori atunci cum ar fi sa pot viziona interlocutorul de la telefon, sau cum ar fi sa am un aparat de zbor personal…
Si iata ca jntr-o zi, asa cum o celebra propozitie ne spune, timpul nu a mai avut rabdare… Viitorul si-a iesit din matca si a dat navala peste prezent, amestecandu-si culorile intense cu nuantele pastelate cu care eram obisnuiti, facand realitatea sa devina extrem de trepidanta.
Traiesc astazi, amplificate chiar, visurile SF ale adolescentei mele, cu butoane si cartele, ecrane si viteza a informatiilor, eficienta si minuni ale tehnicii. Universul meu, infinit la nivelul imaginatiei, dar limitat fizic la cateva parcuri, scoli sau biblioteci, s-a expandat peste noapte la nivel planetar. Cu un simplu clic, pot afla jn fiecare secunda ce se jntampla jn intreaga lume, sunt la curent cu toate rasaturile si apusurile de soare de pe globul terestru, cu toate dramele sau celebrarile, cu toate reuniunile sau dezbinarile. Teoretic, as putea calatori oriunde jn lume, jn orice clipa. Stirile ne asalteaza de peste tot, de pe prima pagina a ziarelor, de la radio, tv sau computer. Coplesiti de informatia oferita pe toate caile mass media, realizez ca ne aflam jn fata unei misiuni extrem de dificile - cel putin acum, la jnceputuri -, aceea de a deveni cetateni nu ai unui oras sau ai unei tari, ci ai jntregii planete. Este o misiune care ne cere sa ne schimbam perceptia pe care am avut-o pana acum despre lumea ce, dintr-odata, a devenit mai mica si mai apropiata, si deci care implica extrem de multa responsabilitate. Ceea ce ieri tinea de sfera imaginatiei, astazi a devenit o realitate palpabila, jnainte poate ca multi sa aiba vreme sa se ajusteze la aceasta transformare. Ca jntr-un basm, ne-am culcat copii, visand la jmplinirile pe care mainele va sa le aduca, si ne-am trezit adulti, deplin implicati jn vibratia prezentului, fara jnsa sa fi trecut prin etapa intermediara a adolescentei.
Este o misiune extrem de grea, dar nu imposibila… iar viitorul devenit pe neasteptate prezent ne va jnvata ce am de facut pentru a trai cu demnitate jn aceste vise de ieri devenite astazi realitate.
Eliza Ghinea / Toronto
|
Eliza Ghinea 6/11/2009 |
Contact: |
|
|
