“ O poveste adevãratã “ - Intamplãri din viata muzicianului Constantin Bobescu - ( partea I a)
...” O scumpe amintiri, veniti in jurul meu si rupeti cu degetele voastre invizibile paienjenisul ce s-a tesut in jurul memoriei mele, pentru ca trebuie sa spun nepotilor mei Cotin si Alexandra ce mi s-a intamplat in viata.
M-am nascut in l899, in 21 Mai ziua Sfintilor Constantin si Elena, deaceea ma numesc Constantin.
Se pare ca m-am grabit cat am putut” ca sa nu pierd trenul” si sa pot spune ca fac parte ,putin, din secolul al l9-lea,secol maret,socotit a fi al savantilor,artistilor,al filosofilor..intr-un cuvant al oamenilor mari.
Intamplarile din viata mea au fost si bune si rele..si frumoase si urate..ca asa ii este dat bietului om sa treaca prin lumina si intuneric inainte de a intra in vesnicie.
De multe ori imi spun ca totul este desertaciune..Cand ai intalnit,ai cunoscut,ai aflat despre alti oameni, care se bucurau de succes in viata lor si apoi vezi ca sunt uitati si ca traiesc in nevoi alaturi de altii care sunt “atat de ocupati” incat uita ca odata si odata vor fi si ei dati uitarii,te intrebi : de ce oare ? Cei care au creat atatea pentru binele omenirii au trait oare in zaadar? Societatea nu beneficiaza de bunurile lasate de ei ? Care este atitudinea celor din generatia noua ?
Ba e alb,ba e negru.Ba e bine,ba e rau.Asta-i legea controvereselor.Poate asa a fost omenirea de cand exista!!!…..
Mie mi-a placut sa fac numai bine,intristandu-ma cand i-am vazut pe altii suferind din cauza rautatii celor din jur.De ce oare nu dispare suferinta ?
Vreti sa stiti cine sunt ?: Povestea –i lunga ..dar adevarata….
Tatal meu a fost fiu de tarani din satul Radesti de langa Aiud [ in vremea aceia i se spunea in ungureste Tampahaza] si se numea Aron Boba.
Prin 1930, ducandu-ma la Academia Romana sa iau o aprobare pentru inchirierea salii Dalles, unde vroiam sa sustin un concert, m-am intalnit cu prof.Bianu care era director. Atunci am aflat de la el pentru ca fusesera colegi de liceu, ca tatal meu era un inflacarat roman care-si manifesta dragostea atat de mult pentru neamul sau incat nu se despartea niciodata de drapelul romanesc pe care-l ridica pe clopotnita bisericii si canta sa-l auda toata lumea.Ce-i drept,pe langa sentimente patriotice era si un om inzestrat cu multe talente..
Dupa ce si-a terminat studiile a plecat din Ardeal si nu s-a mai intors decat atunci cand venea in turneu cu trupa sa de opereta..
Prin 1876 a venit la Craiova,el era nascut in l856,luna august.Aici si-a schimbat numele,Boba devenind Bobescu Sunt mandru sa va spun ca tata era un barbat frumos
si foarte talentat atat ca om de teatru dar si ca musician.
Tatal meu a fost creatorul primei trupe de opereta din Romania.Noroc ca cei de specialitate stiu acest lucru . Evenimentul s-a petrecut la Craiova.Dupa primele spectacole a plecat in turneu la Iasi .Probabil ca “destinul”ii conducea pasii,pentru ca aici a cunoscut-o pe Adolphina Alexandrescu ,tot actrita,sora unui mare om de teatru Pechea Alexandrescu cu care Aron Bobescu s-a asociat pentru toata viata.
Copiii Bobescu s-au nascut – datorita turneelor- in locuri diferite. In l882 Emil,viitorul
om de teatru, s-a nascut la Roman.,In 1885 s-a nascut la Braila Aurel viitor professor in multe licee.Eleonora viitoare actrita a Nationalului din Iasi s-a nascut in l887 la Chisinau,Jean - marele dirijor si profesor- s-a nascut in l890 la Iasi,iar Constantin,bunicul vostru, s-a nascut in l899 la Reni in Basarabia.Toti au facut parte din trupa tatalui lor pana la varsta intrarii la liceu, dar vacantele si le petreceau tot impreuna in turneele intreprinse prin Basarabia,Bucovina,Polonia Ardeal,Austria si Rusia..
In l89o au stat mai mult la Chisinau.Atunci Aron Bobescu a construit in 5 zile un spectacol inspirit de o tema din Vechiul Testament “ Iosif in Egipt “Orasul s-a umplut de afise iar sala de spectacol a fost permanent arhiplina.Acele zile au constituit “epoca de aur” a turneelor din Basarabia.Publicul striga ,cu lacrimi in ochi “Traiasca Romania”
Dupa fiecare turneu care dura cel putin un an,trupa se intorcea la Iasi pentru a-si ”improspata fortele”.Se mai schimbau artistii,coristii sau instrumentistii si se pleca din nou in alta directie ducand cu ei inviorare prin cantecele si jocurile romanesti.Intotdeauna cand se desparteau de publicul tanar, erau condusi la gara ,peroanele se umpleau mai ales de studenti care aveau cocarde tricolore la butoniere si care cantau “Desteapta-te Romane”
Acest cantec are o istorie foarte interesanta.Versurile au fost compuse de Iacob Muresanu descendent al unei vechi familii de intelectuali din Brasov, care avea o solida pregatire atat in domeniul stiintific, find absolvent al Facultatii de Politehnica in tara, dar si pregatire muzicala. Studiile in acest domeniu facandu-le la Viena.Inca din perioada copilariei a studiat pianul perfectionarea facandu-si-o in strainatate.Asa se explica cum de a devenit colaborator al celebrului violinist J.Joachim.Intors in tara a primit postul de professor la Institutul Teologic din Blaj, unde a desfasurat o ampla activitate.Fiind un mare cercetator al folclorului a lasat multe culegeri intre care se afla si muzica celebrului imn “Desteapta-te Romane” inspirat de un cantec bisericesc “La sanul mamei mele”pe care il cantau femeile de la tara cand erau pe camp.Versurile le-a scris singur.La inceput,
era un cantec moale,lent..abia dupa ce a fost preluat de” regateni” a fost schimbat ritmul in tempo de mars, find folosit mai ales de armata.
Sa ne intoarcem la anii cand am inceput sa merg la scoala.In 1906 eram la Iasi,iar trupa tatei se pregatea pentru un turneu lung de 2-3 ani.Aveam o matusa,din partea mamei Theofila si sotul ei Guido von Bansek care nu aveau copii si care ma iubeau.Ei au insistat pe langa parintii mei sa ma lase in grija lor .. Chiar a doua zi ,o alta matusa Natalia Cerchez m-a inscris la scoala “ Mihail Kogalniceanu” in clasa I-a.
Fratele Jenica,saturat de atatia ani de peregrinari s-a intors si el la Iasi pentru a-si termina studiile la Conservator si a ales clasa profesorului de vioara Teodorini.Atunci mi-am reluat si eu studiul viorii in mod mai serios.Cantam la vioara de pe la 5 ani dar nu ma prea preocupase.Acum ca eram la scoala unde invata si Mircea Barsan (mai mare cu doi ani decat mine) viitorul mare violinist si professor, m-am gandit ca ar fi pacat sa nu-mi continui pregatirea.La o serbare scolara am cantat amandoi si am avut un mare succes.La sfarsitul “productiei” am capatat ca recompensa cate doua gogosi cu magiun.Ce credati..eram deja niste artisti...
Atunci,fratele Jenica mi-a spus ca se va ocupa mai serios de studiul meu la vioara.Am fost deseori folosit “ca numar de atractie” in programele unor artisti mai mari. Cand intram in scena eram primit cu aplauze si ramaneam uimit.De ce sa ma aplaude daca n-am cantat ? Isi rad de mine ?.. Am aflat apoi ca asa e obiceiul…
Debutul,sa-i zicem “oficial “ l-am avut cand aveam 8 ani alaturi de pianistul- profesor Eduard Caudella,roman de origine italiana, un mare animator al vietii muzicale din Iasi in calitate de Sef al orchestrei Teatrului National si ca Director al Conservatorului. Mi-am imbogatit repertoriul datorita fratelui Jenica care se purta sever cu mine cand era vorba de studii.Lui ii datorez cunoasterea unor piese celebre ale unor faimosi violonisti-compozitori.Asa s-a facut ca in repertoriul meu au “intrat” piese ca : “Legenda lui Henryk” de Wieniavski,mare violinist polonez,”Souvenir “ de Frantisek Drdla violinist ceh care studiase la Viena,precum si compatriotul sau J.Kubelik creatorul celebrei “Serenade “. La Iasi l-am auzit pe Kubelik dar si pe foarte celebrul spaniol Pablo Sarasate care mi-au deschis marea dorinta de a le urma calea.
Fratii mei Aurel si Jean au ajuns profesori la Conservatorul din Craiova,cunoscut sub numele “Cornetti”.Datorita lor am parasit si noi Iasul si ne-am mutat in”Orasul Banilor”.
Asta se petrecea in l9l2, prin septembrie.M-am inscris la Conservator la clasa fratelui Jenica,considerat un foarte bun profesor.De frica, sa nu-l fac de rusine, studiam foarte mult,asa se face ca mi-am facut debutul craiovean la o serbare a Societetii corale “Armonia “ acompaniat la pian de fratele Aurel.Am avut mare succes dar eram trist pentruca mama era bolnava si n-a putut asista la spectacol.M-am bucurat ca am primit flori si bomboane pe care i le-am dus ei.
Am ramas orfan de mama in l9l3 la l4 ani si de tata in l9l5 cand implinisem l6 ani.
Nu pot uita anul l9l4 cand a murit Regele Carol I si cand am fost cu colegii de liceu la Curtea de Arges.Atunci s-a mers gratuit 3-4 zile si era asa inghesuiala, ca,.. de,.. toata lumea vroia sa profite si sa-si rezolve problemele fara a-si chieltui banii
.
Trebuie sa ma opresc putin si sa ma plec in fata memoriei unuia dintre cei mai mari solisti de opera ai tineretii mele : Grigore D. Gabrielescu. a carui cariera stralucitoare pe plan international s-a datorat celebrei soprane Adelina Patti venita la Bucuresti in l885 pentru doua spectacole cu Traviata de Verdi .Atunci a inceput Gabrielescu o cariera istorica. Lui i se datoreaza infiintarea Conservatorului “Cornetti “ din Craiova unde au fost formati multi artisti de valoare.
Craiova era un centru mai mult al comertului, de aceia se numea Capitala Banilor,insa datorita lui Gabrielescu a inceput cultivarea gustului pentru cultura muzicala.Atunci s-au inscris la Conservator si descendenti din familii “instarite nu numai din familii de lautari.L-am cunoscut pe Alexe Romanescu si chiar am fost prieteni,el era fiul primarului Craiovei cel care a creat celebrul parc care-i poarta numele.Datorita lor am cantat cu fratii mei in fata Reginei Maria venita in vizita la Craiova.
In timpul acela nu existau radio-uri si nici discuri.Muzica o faceau lautarii in restaurante si rareori veneau orchestre sau echipe de teatru sa dea spectacole.Din cand in cand se auzea un pian la care canta cate o juna dintr-o familie cu bani.
Anii fugeau unii dupa altii si am ajuns in l916 cand” lumea fierbea”pentru ca se apropia marele razboi cand Romania alaturi de Aliati s-a luptat sa se elibereze de dominatia Austro-Ungara. Atunci,in l9l6 i-am vazut de aproape ,fiind la Sinaia,pe marii politicieni:Take Ionescu,Ionel Bratianu,Petre Carp,Alexandru Marghiloman si altii care erau convocati la Palat intr-un Consiliu ce trebuia sa decida intrarea Romaniei in razboi
Razboiul e ceva cumplit.Cand s-a apropiat frontul,a inceput retragerea populatiei spre Moldova. In drum spre Iasi m-am oprit la sora mea Eleonora care dupa casatoria cu procurorul Hans Rang se stabilize la Barlad.Atunci l-am cunoscut pe poetul Alexandru Vlahuta care sedea la profesorul Bulbuc.,de copii caruia m-am ocupat cat am stat acolo.
Intr-o zi i-am spus ca-l apreciez foarte mult pe George Cosbuc si ca am scris muzica pentru poemul sau “El Zorab “ Alexandru Vlahuta a dorit sa auda muzica compusa de mine si dupa ce a ascultat-o mi-a spus :”Cand ne vom intoarce la Bucuresti vom merge impreuna la Cosbuc pentru ca sunt sigur ca o sa-i placa”.
Destinul a hotarit insa altfel. La intoarcea mea la Bucuresti in l9l9 amandoi poetii nu mai erau in viata…
N.R.
Pagini din cartea : “ O viata… un destin “ C.Bobescu , realizata de Florica Gheorghescu pe baza insemnarilor scrise de muzician si puse la dispozitia autoarei
de catre fiicele lui : Rodica si Sanda Bobescu
|
Florica Gheorghescu 6/8/2009 |
Contact: |
|
|
