Ctitorii ale Domnitorului Matei Basarab : Catedrala mitropolitană Sf. Dumitru din Craiova
Stâlp de pridvor al ortodoxismului în Țara Românească, Matei Basarab a preluat Domnia la vârsta plenarei sale maturităti (52 de ani), după ce se călise, ca ostean si viitor bărbat de stat, umăr la umăr cu fulgerul primei uniri a celor trei tări române, Mihai Vodă Viteazul.
Împreună cu cei trei frati Buzesti – Stroe, Radu si Preda -, cu Baba Novac, Banul Mărăcine, Radu Șerban, Mârza si Banul Mihalcea, Matei Basarab se afirmase ca o căpetenie extrem de riguroasă si un sfetnic mereu inspirat, echilibrat, întelept al lui Mihai Viteazul.
Desi, ca mai totdeauna în istoria românilor, vremurile erau turburi si agitate, maturul domnitor si-a stabilit teluri precise, pe care le-a si înfăptuit: consolidarea monarhiei feudale, cu consensul Stărilor (cărora le întăreste rolul în stat), concordia internă, politica de conciliere între boierii autohtoni si cei împământeniti.
Concomitent cu încurajarea industriei extractive, preluarea salinelor si vămilor sub controlul statului (de la arendasii levantini), recursul la traditiile medievale exprimat ferm si clar, de la înscăunare, prin asocierea numelui său la dinastia Basarabilor, considerându-se nepot al domnitorului-filozof Neagoe Basarab, Matei a generat si patronat o veritabilă epocă de fervoare crestinească.
Această realitate este sustinută prin numărul impresionant de ctitorii voievodale si boieresti, ca si prin trecerea la monahism a 140 de bărbati si femei, dintre care 12 erau boieri sau sotii de boieri.
Matei Basarab a impulsionat vechiul stil arhitectonic muntenesc, cristalizat cu un veac înainte de domnia sa, acela al bisericilor cu pridvor pe arcade deschise pe fatada dinspre apus. Stau mărturie, în acest sens, de mai bine de trei veacuri si jumătate, mânăstirile Arnota (1633-1636), din judetul Vâlcea, Brâncoveni, satul natal al domnitorului, din Romanati, azi judetul Olt, ansamblu reîntemeiat si fortificat de voievod la 1640, Negru Vodă din Câmpulung Muscel, judetul Arges, Sadova, din Dolj, Strehaia, din Mehedinti (1645).
În anul rezidirii Mânăstirii Strehaia, cu hramul Sf. Treime, ctitorie a Craiovestilor din secolul al XV-lea, cu ziduri impresionante de fortăreată strategică, a cărei unicitate e dată de orientarea altarului spre sud, Matei Basarab plănuia deja declansarea lucrărilor de reconstructie a lăcasului consacrat de o jumătate de secol sub denumirea Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru din Craiova.
Este vorba de cel mai vechi edificiu de cult din Cetatea Băniei si a celui mai important monument medieval din Craiova, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dumitru, Izvorâtorul de Mir, situat în parcul cu acelasi nume, pe str. Matei Basarab, în proximitatea Casei Băniei – cea mai veche clădire laică din Capitala Olteniei,datând din 1699, pe temeliile unei constructii de veac XV, clădită de Barbu Craiovescu, remodelată de Constantin Brâncoveanu si la care, în decembrie 2008, s-au încheiat cele mai proaspete lucrări de reparatii capitale, conservare si renovare.
Sf. Dumitru este înscris pe blazonul Craiovei, fiind patronul spiritual al acestui municipiu.
De-a lungul timpului, au fost exprimate opinii conform cărora prima bisericută construită aici, pe Dealul Mitropoliei din Craiova, din care, până în urmă cu câteva decenii, susura un izvor cu apă vie, ar fi fost înăltată în anul 1185, pe vremea fratilor Petru si Asan. După alte păreri, prim întemeietor ar fi fost Ioan al Cumanilor, la 1230, sau, mai aproape de noi, Mircea cel Bătrân.
Incontestabilă este realitatea că, dintotdeauna, istoria Craiovei – resedinta tribului geto-dac al Pelilor: Pelendava, încă din anii 400-350 înainte de Hristos, atestată documentar pe Tabula Peutingeriana, hartă din 225 după Hristos – s-a confundat cu istoria Bisericii Sf. Dumitru, în a cărei proprietate intra întreaga mosie a banilor olteni.
Mentionată în 1645 ca Biserica Domnească de Craiova, această ctitorie a lui Barbu Craiovescu apare în alte surse sub denumirea de Biserica Băneasa. Ea a fost rezidită de la fundatie de Matei Basarab la 1651, după care s-a bucurat de succesive reparatii făcute sub îngrijirea marelui armas Petre Obedeanu (1690), de fiul acestuia, stolnicul Constantin Obedeanu (1724), când Teodosie, Andrei si alti renumiti zugravi ai epocii o repictează.
Ținem să subliniem că, în opinia craiovenilor si, în ansamblu, în aceea a tuturor oltenilor si românilor, Biserica Domnească de Craiova, actuala Catedrală Sf. Dumitru, este încetătenită ca opera Domnitorului azi comemorat, Matei Basarab. Acest fapt se datorează pisaniei din 1652, cu doi ani înainte de nasterea în cer, la 19 aprilie 1654, a credinciosului si vestitului voievod.
Din 1765, Biserica Băneasa (adică a Banilor olteni) primeste statutul de metoc al Episcopiei Râmnicului.
Actualul edificiu al Catedralei Mitropolitane Sf. Dumitru din Craiova a fost zidit în 1889,pe locul fostului lăcas prăbusit sub furia cutremurului din anul 1838. Noua constructie s-a bucurat de sprijinul direct al Regelui Carol I si al Reginei Elisabeta, fiind ridicată după planurile si sub atenta supraveghere a arhitectului francez Lecomte de Nouy. Reconstructia a demarat în data de 12 octombrie 1889, iar ceremonialul si sluja religioasă a sfintirii s-au consemnat la 16 octombrie 1893, sub păstorirea Episcopului Bartolomei al Râmnicului-Noul Severin
Pictată de francezii Menpiot si Bories, în perioada 1907-1933, biserica perpetuează planul suratelor premergătoare, în cruce grecească, având pridvor deschis, două turle pe pronaos si o alta, cea mai înaltă, pe naos.
Cuceritoare prin spiritul eclatant, armonia cromatică si, nu în cele din urmă, prin tainicul fior pe care îl transmite este Icoana Sfîntului Dumitru, realizată în mozaic venetian, după care s-a executat o copie ce înnobilează somptuoasa sală de sedinte a Consiliului Municipal si a Primăriei Craiovei, operă a arhitectului Ion Mincu.
Dintre mărturiile care atestă continuitatea vietii spirituale românesti, a ortodoxismului pe aceste plaiuri de-o vârstă cu lumina, specialistii evidentiază odoarele de o valoare indubitabilă, printre care se remarcă un vas bizantin de secol XV.
Se cuvine să reliefăm că, în acea vreme, a prins contur o altă ipoteză conform căreia cel dintâi lăcas de cult de aici a fost înăltat în veacurile al VIII-lea – al XI-lea, gratie vaselor de lut descoperite, în vechea fundatie, la anul 1888, vase datate din primul mileniu după Hristos, dar si datorită grosimii de exceptie a zidului.
O dovadă peremptorie a vechimii acelei biserici a constituit-o clopotnita veche, edificată din cărămizi de pe vremea administratiei romane în Oltenia, provenind din cetatea antică Pelendava.
Părerea după care, cum afirmam mai înainte, prima biserică a fost construită cel mai târziu în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân are ca temei stilul bizantin al arhitecturii acesteia, geamăn cu acela întâlnit la bisericile domnesti din Curtea de Arges si Târgoviste.
De retinut că, din anul 1939, Biserica Sf. Dumitru din Craiova, devine Catedrală Mitropolitană. Ea adăposteste moastele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului, ale Sfintilor Serghie si Vah, alături de cele ale Sfintei Mucenite Tatiana.
Inegalabilul istoric si savand Nicolae Iorga aprecia că, pe lângă Biserica Sf. Dumitru din Craiova, a functionat cea mai veche scoală din Oltenia - scoală de preoti si dascăli.
Consacrat drept veritabil patron al bisericii noastre strămosesti, cel mai mare suveran-ctitor ortodox al neamului românesc, care a ridicat din temelie peste 30 de lăcasuri de cult, la care se adaugă reîntemeierea multor altora – în tară, unde, sustin specialistii, l-a depăsit cu mult pe Stefan cel Mare si Sfânt, dar si la Muntele Athos, ca si la sud de Dunăre, la Vidin si Sistov -, Matei Basarab este domnitorul român care, în anul 1645, pe când reclădea Biserica Mânăstirii Strehaia, a plătit taxele pentru întregul Munte Athos.
Suntem datori cu o sfioasă plecăciune, în semn de recunostintă si pretuire, acum, la 355 de ani de la trecerea sa în eternitate, fată de Matei Basarab, cel ce a ostenit întru înlocuirea limbii slavone cu limba română, în viata religioasă, civilă si oficială, a dat contemporanilor si urmasilor prima legislatie scrisă: Pravila mică (tipărită în 1640, la Mânăstirea Govora), precum si Îndreptarea legii (1652, Târgoviste), organizând o armată de 40.000 de osteni, asumându-si, totodată, rolul de initiator si comandant general al Ligii antiotomane, constituită din Țările Române, Polonia si Rusia.
|
Dan Lupescu 6/7/2009 |
Contact: |
|
|
