Despre muzica cu Andreea Laura Butnaru
Andreea Laura Butnaru este una dintre foarte talentatele noastre pianiste ale tinerei generatii.
Formata la exigenta scoala de muzica romaneasca sub indrumarea profesorilor Zoe Popescu si Constantin Nitu, a urmat Conservatorul (actuala Universitate de Muzica) din Bucuresti, fiind indrumata de un alt talent musical romanesc, profesorul Viniciu Moroianu. In urma dorintei sale de autoperfectionare, a continuat sa studieze la Berlin (Universität der Künste), unde mentor principal i-a fost profesorul Sorin Enachescu, dar a avut si alti dascali de mare clasa (Klaus Hellwig, Hans Leygraf, Karl-Heinz Kaemerlink, Pascal Devoyon, Neil Immelman).
Toate nivelele de pregatire au fost absolvite la cote maxime, avand un (atat de necesar) plus de experienta provenind din activitatea competitionala, fundamentala in formarea tinerelor talente. Astfel, inca de foarte tanara, a participat cu rezultate exceptionale la concursuri de anvergura pentru tineret, atat in tara cat si in strainatate, precum cele de la Stresa si Macugniaga, Italia, Usti nad Labem in Cehia, Olimpiadele nationale pentru pian si muzica de camera, concursul de la Odessa, Ucraina, concursul Jeunesses Musicales, etc. Adaugam aici multiple concerte sustinute pe scene din tara (Ploiesti, Bacau, Pitesti, Brasov, Piatra Neamt, Ateneul Bucurestean) si lumea intreaga (Germania, Japonia, Ucraina etc.)
A fost invitata des sa concerteze la radio si TV de critici de marca precum remarcabilul Dumitru Avachian si de regretatul Iosif Sava, cu diferite ocazii. Ca o recunoastere a calitatii interpretarii ei a fost desemnata ca reprezentanta Romaniei la Festivalul pentru tineret din Japonia (impreuna cu Alexandru Tomescu) si la festivalul G. Enescu de la Berlin, unde a primit Diploma de Onoare si titlul de Artist Emerit.
In prezent asistent universitar la catedra de muzica de camera a Universitatii Nationale de Muzica Bucuresti si isi sustine doctoratul. Activitatea ei nu este doar didactica, ci si interpretativa si organizatorica, fiind initiatoarea si promotoarea grupului cameral (din care face parte) si a miscarii “Musica Viva”.
I: Hai sa vorbim despre tine – ce ne poti spune?
A: Sigur vrei SA VORBIM? N-ar fi mai bine sa cant ceva? Asa cum altii manuiesc condeiul cu maiestrie si usurinta, pt. mine-i mai simplu sa ma asez la pian. Mai bine revarsam acorduri serafice ca-n Debussy... Recunosc ca o revista sonora probabil ar fi mai interesata de asa ceva decat una tiparita...
Pe scurt:
(a) Imi place sa cant la pian singura sau in formatie, cu parteneri agreabili si profesionisti. Muzica prezentata “organizat” – lumea stie, dar nu constientizeaza intotdeauna – are in spate un enorm numar de ore de repetitie. O sa va surprinda, dar chiar aceste repetitii pot fi facute cu entuziasm, si placerea de a canta este la fel de mare ca si placerea de a reusi ceva dificil. “Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese” – hotarat este pentru alte sfere de activitate.
(b) Imi place sa “am grija” de elevii mei (care de fapt sunt studenti) – pastrandu-mi rezerva sa nu fiu incantata cand ei sunt lenesi sau chiulangii, si bucurandu-ma (probabil la fel de mult ca ei) cand rezultatele sunt intre f. bine si excelent. Sa nu ma intelegeti gresit – nu-s profesoara acra care cere “de aici pana aici”; la anii mei ar fi si greu...
(c) Musica Viva este entuziasmul meu si ma face sa ma simt mai bogata sentimental. Am parte de oameni valorosi care ma ajuta sa il pun in practica. Va invit sa vizitati
www.andreeabutnaru.blogspot.com
I: Andreea, multe interviuri incep... cu inceputul: cum te-ai hotarat la asta, cum a fost la inceput… Hai sa incepem cu sfarsitul (care nu este exact un sfarsit, ci o continuare a ceea ce ai inceput…): Care-s proiectele unui pianist care este si un profesor si un animator al vietii culturale?
A: Musica Viva, aceasta initiativa, a inseamnat la inceput un grup de trei muzicieni (eu – pian, Florin – violoncel, Andrei – clarinet) care canta ca un trio si la care s-au adaugat anul acesta si altii, la fel de mobilizati. Proiectul are permanent nevoie de o conceptie clara, de organizare (muzicala si fizica) si de multe repetitii, website-ul asociat are nevoie de redactare – vedeti ca nu-i ca atunci cand tata/mama au grija de toate, eu doar cant. Cum acuma e vara, deja obligatiile scolare nu-s presante, ma pot ocupa mai mult de muzica mea decat a studentilor – ceea ce ma bucura mult.
I: Majoritatea celor veniti aici au avut parte de acea perioada de tranzitie, cand “nu ti-e bine”, ci incerci sa supravietzuiesti, pana cand reusesti sa te stabilizezi. Ai cunostinta despre asa ceva?
A: O, da. Am plecat sa urmez Conservatorul de la Berlin cu aproape mai nimic in buzunar, si cu o bursa acordata de germani, care s-a dovedit tare subtire. Mai ales ca era perioada de trecere de la marca germana la euro. Asa ca a trebuit sa lupt din greu sa gasesc mijloace de sustinere locale, stiu si cum e sa dai meditatii de pian la copilasi, si cum mergi pe bicicleta dintr-un colt in altul al Berlinului ca sa economisesti un euro... Dar experienta capatata astfel m-a ajutat foarte mult in viata.
I: La inceputul discutiei spuneai ca preferi sa canti. Ce ne poti oferi la venirea ta in Canada?
A: O sa incerc sa cant, sa va incant si sa fiti incantati. Sunt multe piese in repertoriu, cel mai probabil voi prezenta Haydn, Mozart, Chopin si Rahmaninov.
I : Te asteptam cu placere .
|
Sandra P. 6/5/2009 |
Contact: |
|
|
