Interpretări : Familia in societatea româno - americană
Familia – factor socio-economic
“ Viata familiei este sursa celor mai mari fericiri. Fericirea este cel mai
simplu si cel mai putin costisitor fel de existentă care nu poate fi cumpărat
cu bani.” Robert J Havinghurst (1900-1991)- Profesor, american, doctor, educator,
si expert în problemele vârstei înaintate
Dictionarul explicativ al limbii române, publicat în urmă cu peste un sfert de secol,
de către Institul de Lingvistică din Bucuresti sub egida Academiei Române, arată că „Familia este forma socială de bază, întemeiată prin căsătorie si care constă din sot, sotie si descendentii acestora”.
Dela data plublicării acestui dictionar si până în prezent au apărut o multime de alte definitii ale familiei, care caută să dea un sens cât mai real al notiunii de familie în conditile multiplelor mutatii care au avut si continuă să aibă loc în diferite colturi ale lumii si în multitudinea de conditii sociale si economice existente.
Unele dictionare si studii referitoare la familie, vorbesc despre „un grup de oameni ce au aceeasi strămosi”.
Biroul de statistică a populatiei din Statele Unite , defineste familia drept „asocierea prin nastere, căsătorie sau adoptie a unor persoane care locuiesc în aceeasi casă”.
Alte surse se referă la familie ca la „un grup social care în mod normal este format dintr-un părinte sau doi si copii lor”.
Văzând asemenea definitii mi-am amintit de un caz ce s-a petrecut în Florida în 1993,
când o fată de circa 15 ani, după ce s-a născut a fost dată din greseală, altor părinti decât
cei naturali.
După ce s-a descoperit greseala, fata a refuzat să se reunească cu părintii ei biologici.
În fata instantei de judecată, avocatul care sustinea acest caz, si-a început pledoaria cu o întrebare retorică: „ ce reprezintă si ce constituie de fapt o familie? Si tot el a răspuns că „numai elementele biologice nu pot fi suficiente pentru a considera existenta sau sustinerea unei familii”.
In conditiile vietii contemporane, familia si-a pierdut sensul de entitate socială bazată pe căsătoria a două persoane de sex opus si care au descendentii lor directi sau adoptati.
S-a pierdut sensul în care relatiile personale dintre sot si sotie determină calitatea vietii familiei.
Astăzi putem observa că există tot felul de tipuri de familii iar legiuitorii consideră că fiecare dintre aceste tipuri de familii au o bază reală a existentei si ca atare le acordă toate drepturile legale.
Din multitudinea de tipuri si feluri de familii, amintim câteva mai semnificative:
- familia nucleu, formată din părinti si unul sau mai multi copii;
- familia formată dintr-un singur părinte (în cele mai multe cazuri din mamă) care în urma divortului primeste în custodie copilul sau copii minori.
- familia extinsă, formată dintr-un părinte si copii săi si care trăieste cu o asa numită extindere de familie formată din partenerul de viată si copilul sau copii acestuia;
- familia amestecată, în care ambii soti au avut căsătorii prealabile si îsi aduc copii (adoptati sau directi) în noua familie pe care si-o formează;
- familia adoptivă, în care copilul sau copii nu provin din legături de sânge ,
ci prin adoptie.
- familia de întretinere, care poate fi o familie nucleu, familia unui singur părinte sau o familie amestecată. In acest tip de familie, copilul sau copii nu sunt născuti în familia respectivă, ci provin prin grija societătii dela o institutie specializată în protectia copiilor si care caută să le asigure o grije si o asistentă similară cu cea a unui real cămin.
In conceptul actual familia are la bază alte sensuri si valente decât cele pe care le avusese în trecut. La baza ei stau factori economici, politici, sociali, legali, religiosi s.a. care au evoluat în timp si spatiu si au determinat si sensurile pe care le are în prezent familia în functia si rolul ei socio-economic.
Nu este cazul si nici nu am intentia să pun în discutie unele cazuri existente cum ar fi de exemplu în Statele Unite în Utah, sau în alte tări din lume unde se practică încă poligamia cu un număr mai mic sau mai mare de sotii si cu un număr foarte mare de copiii în functie de situatia financiară a capului familiei.
Cineva îmi povestea ca pe un fapt cu totul deosebit, că în 1965, pentru prima oară în Statele Unite, organul legislativ al statului Oregon, a acordat dreptul de adoptie a unui copil si i s-a recunoscut titlul de tată, constituindu-se ca o familie, muzicianului Tony Piazza, care era necăsătorit.
Asemnea exceptii ca si cele ale unirii mai mult au mai putin oficiale a doi parteneri de acelas sex si preocupati de asi forma o familie si a creste copii, constituie subiectul a nenumărate dezbateri si îsi găsesc suporteri sau opozanti în diferitele straturi sociale ale societătii.
La 6 Iulie 1989, de exemplu, Curtea Supremă a New York-ului a decis ca fiind oportun ca un cuplu de homosexuali ce locuiesc împreună să fie considerat drept familie si să aibă dreptul de adoptie.
Asemenea practici devin dela an la an din ce în ce mai comune si considerate ca fiind firesti.
Se poate întâmpla ca într-un viitor mai mult sau mai putin îndepărtat să mai apară si alte tipuri de familii, determinate si de evolutia stiintei în domeniul bio-ingineriei umane.
Cred că o definitie cât mai apropiată de sensul real al familiei ce există în conditiile specifice ale fiecărei etape istorice, trebuie să fie deosebit de flexibilă pentru a cuprinde gama cât mai complexă a aspectelor pe care le incumbă conceptul de familie.
Familia si societatea
De foarte multi ani se poartă tot felul de discutii referitoare la modul în care se manifestă influenta societătii asupre familiei si a rolului familiei în societate.
În diferite tări dezvoltate au fost create institute specializate în analiza vietii familiei, iar din concluziile studiilor efectuate de aceste centre de studii rezultă că în ultima jumătate de secol dar mai ales în ultimii 25 de ani s-au produs multiple mutatii în viata întregii societăti si în mod firesc in viata familiei cu implicatii si efecte de foarte multe ori negative asupra rolului si manifestării familiei în societate.
Cauzele acestor mutatii se regăsesc în schimbările petrecute în veniturile familiei, în rata mortalitătii si în extinderea duratei vietii, în asigurarea unui sistem nutritional mult mai complex si diferit fată de cel cunoscut în urmă cu un secol sau chiar numai cu jumătate de secol, în oportunitătile de educatie si alti factori care influentează calitatea vietii în general si a fiecărei familii în special.
Din diferite interviuri si sondaje de opinie desfăsurate pe o rază foarte largă de teritorii si pe un număr foarte larg de esantioane ale populatiei a rezultat că în prezent familia cunoaste un moment de mare cumpănă în sensul existentei si în special al viitorului ei.
Foarte multi dintre cei intervievati privesc cu mult scepticism si pesimism la evolutia familiei si la modul în care cresc si se vor dezvolta viitoarele generatii.
Vechile criterii care marcau sensul real al valorilor unei familii se pare că au dispărut sau în orice caz sau diminuat substantial. Onestitatea, respectul si grija pentru cei apropiati sau cei care au diferite nevoi sau suferinte au fost înlocuite de alti factori ce caracterizează societatea contemporană.
Cresterea numărului de divorturi sau separări ale părintilor, lăsarea copiilor singuri acasă nesupraveghiati când ambii părinti lucrează, posibilitatea cumpărării armelor dela magazine universale, cresterea numărului actelor de violentă în familie si în afara ei, cresterea numărului consumatorilor de droguri si alcool, începutul vietii sexuale dela vârste foarte timpurii si influenta diferitelor mijloace ale mass mediei, internetului cu tot felul de emisiuni si prezentări de promiscuităti si pornografii sau a diferitelor jocuri pentru computer în care sunt glorificati cei ce omoară, au efecte directe asupra vietii si educatiei copiilor.
Referindu-se la cresterea noilor generatii, părintii îsi exprimă îngrijorarea pentru viitorul copiilor lor si privesc cu mult pesimism evolutia lor. Ei vorbesc în termeni destul de negativi despre copii lor.
Câteva cuvinte au revenit de foarte multe ori în diferitele interviuri referitoare la copii: lenesi, alintati, egoisti si prost crescuti. Alti părinti mai indulgenti îsi consideră copii ca fiind iresponsabili sau sălbatici.
Întotdeauna au existat puncte de vedere diferite si chiar divergente între diferitele generatii si acest lucru este firesc întrucât noua generatie a reprezentat întotdeauna un factor de progres. Dar dela acest „conflict” între generatii în care copiii cred că stiu mai bine si mai mult decât părintii lor si până la punctul de vedere actual al părintilor despre proprii copii este o mare diferentă.
Întrebati în timpul interviurilor care sunt după opinia lor cauzele acestor „caracteristici” ale noilor generatii, cei mai multi au explicat că există o puternică influentă a mass mediei si în general a multiplelor surse de informare asupra tineretului.
„... prea multă violentă, prea multe scene cu sex, prea multă pornografie au cei tineri la dispozitie, chiar dacă părintii caută prin diferite solutii să blocheze accesul copiilor la asemenea informatii”.
Reclama si publicitatea deosebit de agresivă a unor articole legate de actul sexual, de folosire a drogurilor precum si fotografii si imagini cu caracter obscen fac parte din reteta multor filme, a unora dintre saiturile din internet sau a unui număr foarte mare de reviste ce sunt la dispozitia copiilor si a tinerilor dela cele mai fragede vârste.
Crima si violenta precum si alte acte antisociale au devenit subiectul multor filme care îsi găsesc o mare audientă în rândurilor tineretului si care înflăcărându-le imaginatia îi îndeamnă la repetarea si practicarea lor.
Fără să se gândească la efectele negative asupra educatiei tinerei generatii, producătorii unor asemenea surse de informatii urmăresc numai profiturile care devin dela an la an din ce în ce mai mari.
Asemnea informatii au luat locul unor emisiuni cu un adevărat caracter educativ care au dispărut complet sau s-au diminuat si si-au pierdut din ce în ce mai mult din calitate si din audientă.
Alti intervievati consideră ca scoala si-a pierdut rolul educativ pe care îl avea cu multi ani în urmă si devine din ce în ce mai greu chiar si pentru corpul didactic de ai stăpânii pe elevii care vrând să se evidentieze în fata colegilor si să devină cât mai „populari”, se pretează la tot felul de acte ce tulbură sistemul de învătământ, la acte sexuale, la aducerea de arme în scoală si la omorărea unor colegi sau profesori.
Din păcate foarte putini au fost cei care au recunoscut că familia care a reprezentat întotdeauna prima sursă a educatiei, si-a pierdut responsabilitatea si rolul pe care ar trebui să-l aibă pentru educarea noilor generatii.
Familia în sensul ei traditional, asa cum era ea cunoscută de foarte multi dintre noi, a dispărut într-un mare procent datorită unor factori economici si sociali si ca atare si rolul ei în formarea si educarea tinerei generetii s-a redus si el.
Este destul de greu să faci o delimitare chiar si aproximativ procentuală a factorilor negativi ce au influentă asupra tinerei generatii. Personal cred că de fapt toti acesti factori amintiti, conjugati si care din păcate se amplifică dela an la an, se reflectă în scăderea caracterului educativ si în cresterea din ce în ce mai mult a drumului gresit urmat acuma de multi tineri.
După opinia multor sociologi, psihologi, politologi, economisti si specialisti în domeniul educativ, există o mare si puternică interdependentă între factorii care au determinat evolutia societătii industriale si familie ca structură, rol educativ si valoare socială.
Randy Maxwell, cunoscut autor al multor cărti si articole despre rolul social al familiei, s-a adresat printr-o scrisoare deschisă publicată în ziarul lui local, părintilor de pretutindeni si în care spunea:
„ ...indiferent cât de mult vrem să condamnăm Hollywood-ul sau industria de muzică sau oricare alta, părintii trebuie să se condamne pe ei însisi pentru „cultura” bazată pe băutură, violentă si crime care îi otrăvesc pe copiii nostri.
Noi trebuie să-i protejăm pe copiii nostri. Nimeni altcineva nu o va face.”
Familia în societatea post-industrială
Dezvoltarea industriei si cresterea nevoii de fortă de muncă au deschis noi orizonturi pentru emanciparea activitătii femeilor si a rolului lor în societate. În acelas timp ea a marcat si un punct negativ în viata de zi cu zi a familiei.
Această evolutie a fost determinată si de posibilitatea de ridicare a nivelului de educatie si calificare a femeilor.
In timpul celui de al doilea război mondial în foarte multe tări femeile au înlocuit forta de muncă a bărbatilor care plecaseră pe front. Mii de femei care fuseseră înainte numai gospodine si care nu aveau nici o calificare sau experientă în afara muncii din gospodărie, au fost angajate în diferite sectoare de actvitate, s-au calificat si în scurt timp au devenit indispensabile pentru locurile respective de muncă.
Ca si în alte tări America a cunoscut aceeasi evolutie a rolului femeii în societate si odată cu ea a evoluat si rolul si functia familiei.
După terminarea celui de al doilea război mondial si reîntoarcerea bărbatilor din război, multe dintre sotiile soldatilor, ce se angajaseră să lucreze în întreprinderi, spitale, în domeniul presei si al radioului, si în alte activităti, au continuat să lucreze.
Prin munca femeilor, familiile au putut să-si asigure un surplus în bugetul financiar care adugat la veniturile sotilori si la avantajele oferite de guvern veteranilor, le-a permis celor tineri să-si cumpere sau să-si construiască case si să-si întemeieze familii.
Generatia baby-boomerilor americani născuti după 1946, au fost cei care au cunoscut o viată de familie cu totul diferită de cea pe care o au în prezent copiii acestora.
Chiar dacă mama si tatăl lucrau, au existat tot felul de programe care au fost oferite femeilor cu copii, ca un suport pentru a putea avea grije de copii. În acest fel, generatia de baby-boomeri au găsit în familie dragostea si căldura sufletească, apropierea dintre membrii familiei si grija părintilor pentru educatia copiilor. Astfel ei au devenit oamenii pe care societatea americană s-a putut baza în dezvoltarea ei.
Foarte multi dintre acesti copii au învătat dela părintii lor tot felul de îndeletniciri care i-au ajutat să-si poată îngriji singuri gospodăria sau să-si repare mijlacele de transport.
Familia americană preluase o multime de obiceiuri si traditii dela părintii si bunicii lor, veniti din diferite colturi ale lumii.
Unul dintre exemplele care îmi vin în minte se referă la obiceiul mesei de seară al membrilor familiei. Un asemenea obicei a avut si cred că ar trebui reinventat de către toate familiile indiferent de locul unde trăiesc.Un asemenea obicei este unul din mijloacele cele mai eficiente în educatia pe care familia îl poate oferii copiilor.
La masa de seară se discută tot felul de probleme pe care le au copii la scoală sau în afara scolii. Chiar si felul în care trebuie mâncat face parte din educatie si din cresterea civilizată a copiilor.
In evolutia ei societatea industrială a creat de fapt o ruptură a familie. Muncind ore îndelungate într-o întreprindere, în general tatăl dar în foarte multe cazuri si mamele au fost eliminati dela traditia masei de seară împreună cu copii.
Părintii ajung să-si vadă copii numai când acestia dorm sau în goană dimineata îmainte de plecarea copiilor la scoală si a părintilor la lucru.
In asemenea conditii, copii sunt din ce în ce mai mult neglijati si necontrolati si ca atare se produce o schimbare negativă în viata familiei.
Îmi reamintesc de un caz, care chiar dacă pare a fi o glumă, din păcate este un fapt real si tot din păcate nu este un caz izolat.
Unui tată i se spune că la sfârsitul săptămânii vor merge cu toată familia la ceremonia de graduare dela liceu a fetei lor mai mari.
Surprins tatăl o întreabă pe mamă: ... cum la graduare când eu stiu că de abea a intrat la liceu!
Mama si copii se uită la tatăl lor, care putin cam încurcat spune: ... formidabil ce repede trece timpul !
Treptat copii au căpătat o independentă deosebită, dar aceasta nu a fost si nu este întotdeauna în favoarea copiilor care cresc ne controlati si ca atare sunt expusi foarte usor la tot felul de influente si presiuni din partea colegilor sau al unor adulti care nu au întotdeauna cele mai bune intentii.
Emisiunile TV si stirile zilnice prezentate de întreaga mass medie confirmă existenta a tot felul de acte antisociale, de abuzuri sexuale, crime s.a.m.d, săvârsite de către copiii necontrolati de scoală si de familie.
De foarte multe ori acesti copii necontrolati se unesc în ganguri si se pretează la tot felul de acte antisociale: crime, violuri, furturi, consumul si vânzarea de droguri, s.a.
Nu întâmplător procentul delicventei juvenile ca victime sau al făptuitorilor de crime este în crestere.
După date oficiale prezentate chiar de către Departamentul Justitiei al SUA,de exemplu, numărul delicventilor juvenili crescuse dela 150 cât fusese în 1982 la peste 360 în anul 1992.
În anul 2002, peste 1000 de copii fuseseră implicati în peste 800 de crime.
Tot Departamentul Justitiei confirmă că FBI nu detine (sau nu vrea să pună la dispotia publicului larg-n.n), date despre numărul de crime ce au avut loc în ultimii ani si în care au fost implicati copii între 12 si 17 ani.
Desigur asemenea imagini nu pot fi considerate ca fiind specifice numai societăti americane. Ea se poate regăsi si în alte tări.
În Canada de exemplu, cine este interesat să-si procure o armă de foc si-o poate obtine într-o zi sau în câteva ore fără nici un risc, a confirmat într-o discutie, Andrew Baachus (30), cel care a creat unul din cele mai violente ganguri din Toronto, în urmă cu ani de zile.
Ceea ce este de retinut este faptul că situatia devine cu atât mai gravă cu cât ia proportii dela an la an. O asemenea problemă ar trebui nu numai cunoscută de institutiile ce apartin de adminstratiile diferitelor state si au ca scop depistarea si remedierea ei, dar trebuie actionat cât mai urgent pentru a o stăvili si a readuce acesti copii si tineri implicati în tot felul de acte criminale pe drumul normal al evolutiei lor.
America si alte tări dezvoltate din punct de vedere economic au foarte multi tineri care sunt antrenati si participă cu rezultate deosebite în procesul lor educativ. Institutiile de învătământ superior din SUA si din alte tări, pregătesc temeinic mii de tineri pentru viitoarea evolutie a celor „7 chei industriale” ce va avea loc în următoarea decadă: micro-electronica, biotehnologia, industria materialelor, sistemul informational cu date, sunet si imagini, aviatia civilă, robotica cu aplicatii la masinile unelte si viitoarele generatii de computere.
Acesti tineri vor fi viitorul lumii si cu ei societatea va putea să-si continue drumul ei de progres.
Un studiu efectuat sub supravegherea Departamentului problemelor economice si sociale internationale al Natiunilor Unite confirmă faptul că în ultimile decade, în multe tări dezvoltate si în special în Statele Unite, familia ca institutie socio-economică se confruntă cu o multitutdine de probleme deosebit de dificile si cu efecte grave asupra vietii si sănătătii copiilor.
Printre problemele evidentiate în studiu se remarcă: sărăcia, nivelul scăzut al educatiei, scăderea numărului de familii care pot beneficia de asistentă medicală, nutritia inadecvată, locuintele insalubre, lipsa de supraveghere a copiilor, s.a.
Un studiu efectuat asupra unui număr de peste 2000 de persoane adulte a evidentiat că în situatia în care părintii sunt despărtiti, copiii au multiple probleme emotionale, manifestă unele stări de nesigurantă si lipsă de confidentă în propriile lor puteri fizice si mentale. Acesti copii sunt mai instabili în relatiile cu alti copii de vârsta lor, mai usor influentabili si ca atare dispusi mult mai usor pentru acte si fapte anti-sociale.
De asemeni, dintr-un studiu efectuat pe un panel de peste 17.000 de copii, condus de Institutul National de Statistică al SUA a rezultat că în cazul familiilor în care părintii sunt despărtiti, peste 25% dintre copii sunt mai usor expusi diferitelor accidente,
40-45% dintre copii au probleme mari cu învătătura si ca atare trebuie să repete clasele si peste 70% sunt expusi exmatriculărilor din scoli.
În cazul separării părintilor prin divort sau plecarea unuia dintre ei din familie, rolul celuilalt (si în cele mai multe cazuri al mamei) devine si mai dificil din punct de vedere economic si al grijii pentru copii.
Date statistice recente confirmă că procentul divorturilor a cunoscut în Statele Unite în ultimii 20 ani o crestere considerabilă si acest lucru se poate corobora printre altele si cu cresterea delicventei juvenile.
Departe de a învinui părintii singuri care trebuie să aibă grije de copii si de educatia lor. Există nenumărate cazuri în care din aceste familii dezorganizate ies copii foarte bine educati, seriosi si cu o disciplină deosebită.
Există si nenumărate cazuri în care părintii nu sunt despărtiti si totusi copiii necontrolati ajung la tot felul de acte anti-sociale, la consumul de droguri, alcool, prostitutie s.a.m.d.
Ceeace ar trebui să fie în atentia legiuitorilor si a celor ce se preocupă de situatia familiei în societatea actuală, este de a readuce acest nucleu socio-economic la nivelul si valoarea pe care l-a avut înainte, tinând seama în mod firesc de factorii sociali si economici actuali.
După unele opinii mentinerea cât mai unită a familiei este mult mai important chiar decât mentinerea locului de muncă.
Personal, cred că acesti doi factori: asigurarea locului de muncă si grija pentru familie, nu pot fi considerati ca fiind factori independenti si alternativi ci ei trebuie gânditi ca o entitate a căror parametri se influentează reciproc.
Reinventarea familiei cu valorile ei fundamentale se poate înfăptui numai printr-o refacere a economiei în ansamblul ei si prin asigurarea tuturor conditiilor economice necesare pentru bunăstarea familiei.
Pentru realizarea acestei functii conjugate, ar fi necesar să existe o preocupare mult mai activă si eficientă pentru acordarea unui suport financiar, în special pentru familiile cu venituri mici si cu copii, sau în cazul unui singur părinte cu copii, prin scăderea taxelor, prin reducerea chiriilor, a cheltuielilor de transport si în mod special asigurarea asistentei medicale.
Suportul financiar este un element cheie în mentinerea unui echilibru al familiei. Departamentul Muncii al SUA a prezentat date din care rezultă că procentul familiilor în care numai tatăl lucra iar mama avea grije de copii si de casă a scăzut dela 51% cât fusese în anii ‘70 la sub 20% în anul 2008, în timp ce numărul familiilor în care ambii părinti trebuiau să lucreze pentru a asigura un venit necesar întretinerii familiei a crescut dela 26% cât fusese în anii 70, la peste 68% în anul 2008. Acest lucru s-a reflectat si continuă să se manifeste direct în viata acestor familii, în cresterea si educarea copiilor si în mod firesc asupra întregii societăti.
Un sprijin important pentru familie ar fi acela al acordării unui program de lucru cu ore reduse pentru mame sau reanalizarea legislatiei privitoare la timpul liber pe care ar trebui să-l aibă mamele după nastere.
Asemenea măsuri ar avea un rol pozitiv în cresterea si educarea copiilor, de care în final ar beneficia întreaga societate.
*
Familia în actuala ei evolutie în diferite tări si în Statele Unite este influentată si de alte aspecte cum ar fi:
- amânarea cu ani de zile a vârstei când tinerii se decid să se căsătorească.
În anii ’70 si la începutul noului mileniu, vârsta primei căsătorii s-a ridicat în medie, dela 23 de ani la 28 de ani pentru bărbati si dela 20 de ani la 26 de ani pentru femei.
- Scăderea numărului de recăsătoriei după divort.
Imi amintesc despre un caz pe care l-am auzit în urmă cu mai multi ani când o persoană de sex femenin (divortată –n.n.), a trebuit să completeze un formular pentru angajarea la firma IBM si ajungând la rubrica referitoare la statutul ei social (căsătorită sau nu) a completat rubrica cu cuvântul „Nerecăsătorită”.
In lumea artistilor în special, dar si în foarte multe cazuri în lumea celor care nu au tangentă cu artele, căsătoria pentru un an, doi sau trei, a devenit un fenomen destul de comun.
Intervievati unii dintre cei ce au decis să divorteze după o scurtă perioadă de convietuire, au răspuns: „despărtirea, nu este un gest de nerespect fată de institutia căsătoriei, dar ar fi un nerespectet fată de mine însumi dacă asi continua această căsătorie”.
În fata unui asemenea răspuns apare unele întrebări care par a fi legitime: când a fost – ne respectul, sau lipsa de responsabilitate fată de propria persoană?; când a acceptat si a spus „Da”, la căsătorie, sau la scurtul răstimp când a decis actul divortului?.
Totul ar fi o problemă pur personală, dacă în acest interval scurt de timp nu s-ar naste si un copil sau mai multi si care cresc fără unul din părintii biologici.
S-ar putea ca în viitor să asistăm la crestrea numărului acestei categorii de „familii”, în special când legiuitorul va avea dovezi că există si sunt asigurate conditiile materiale de care au nevoie copiii pentru a fi crescuti.
Din unele studii efectuate de institute specializate în problemele familiei a reiesit că în medie divorturile au loc înainte de vârsta de 50 de ani iar actul recăsătoriei este amânat pentru foarte multi ani mai târziu.
Amânarea actului primei căsătorii ca si acela al recăsătoriei după divort a dus la aparitia unui nou fenomen care în SUA s-a exstins extrem de mult în special în ultima jumătate de secol, fenomenul coabitajului.
Dacă în anii ’60 acest fenomen era de ordinul 1,1% în ultimii 20 ani el a depăsit 40%.
Sunt nenumărate cazuri în care tinerii coabitează pentru multi ani, si din motive economice refuză să aibă copii. Altii coabitează pentru multi ani, ajung să aibă si copii si nu sunt decisi să-si legalizeze actul căsătoriei.
Atâta timp cât copii sunt mici si nu înteleg ce se petrece în viata familiei, stiind că în casă există un tată si o mamă, acest fenomen social are o acoperire în ochii copiilor. În momentul în care copii cresc si merg la scoală sau au ajuns în ultimii ani de liceu si încep să înteleagă ce se petrece în familia lor apar tot felul de întrebări. Multi dintre ei iau drept exemplu situatia existentă în familie si o continuă în propria lor viată.
O asemenea situatie a determinat si aparitia altui fenomen ce se manifestă în multe cazuri în rândul unor tineri ce nu sunt pregătiti pentru viată din nici un punct de vedere: nasterea unor copii în afara căsătoriei, si de multe ori nasterea unor copii care nu sunt doriti si pe care mamele, în special cele foarte tinere, caută pe orice cale să scape de ei. Fenomenul abandonării acestor copii sau chiar omorârea lor de către părinti care si ei sunt copii, nu este un fenomen izolat si nici întămplător.
Mass-media americana prezintă mereu informatii despre asemenea cazuri de abandon sau omorâre a noilor născuti. Dacă în anii ’60 procentul copiilor născuti în afara căsătoriei era de circa 5%, în ultimile decade el a depăsit 30%.
Din ce în ce mai rare sunt cazurile în care copii se nasc si cresc într-o familie organizată în care mama si tatăl nu sunt divortati si nu s-au recăsătorit aducându-si în noua familie copii din precedenta sau precedentele căsătorii.
Asemenea factori de influentă, alături de extinderea si liberalizarea coabitării si cresterea numărului de tineri ce îsi încep viata sexuală dela o vârstă foarte fragedă au influentă asupra scăderii valorilor care stau la baza unor familii organizate si stabile.
Cu toate acestea putem considera că încă nu este prea târziu pentru a se concentra atentia factorilor de decizie din domeniul educatiei, al economiei si a celor ce studiază si activează în domeniul psihologiei familiei, pentru a se reinventa familia în adevăratul ei sens asa cum ar trebui să fie înt-o societate modernă specifică secolului în care trăim.
*
Foarte multe din aspectele vietii de familie observate, sunt în prezent comune pentru multe tări dezvoltate din punct de vedere economic. Canada, Europa si alte colturi ale lumii se confruntă cu asemenea probleme.
În tările Europei de Est, care s-au eliberat de sub dictatura comunistă, procesul democratizării societătii a însemnat si un proces de modificare si în viata traditională a familiei.
Familia în România
În primii ani ai dictaturii comuniste în România familia îsi mentinuse multe din valentele familiei traditionale.
În special în mediul rural, familia fusese sub un control al comunitătii si al bisericii. La orase situatia si viata familiei a început să se degradeze mult mai rapid.
Lipsa de locuinte si obligatia de a trăi împreună cu încă una sau două familii într-un apartament cu două sau trei dormitoare si împărtirea băii si a bucătăriei între membrii celor două sau trei familii, lipsurile în aprovizionarea cu produse alimentare si cu celelalte produse necesare vietii de zi cu zi au însemnat mai mult un chin decât o viată normală pentru milioane de familii.
Părintii locuiau în aceeasi cameră cu copii în conditii de totală promiscuitate.
Actul căsătoriei a doi tineri constituia în primul rând o problemă economico-socială si după aceea una personală.
Prima problemă pe care si-o puneau doi tineri ce vroiau să se căsătorească,
era aceea unde vor locui, cum se vor putea acomoda în spatiul restrâns pe care îl aveau una din familiile părintilor lor si cum se vor putea descurca cu banii pe care îi câstigau.
Familia a fost întotdeauna un suport al tinerilor ce urmau să se căsătorească si fiecare dintre părinti au căutat si continuă s-o facă si acuma ajutînd la crearea noii familii cu tot ce pot începând cu modeste piese de mobilat, cu primele obiecte de bucătărie, cu modeste sume de bani, s.a.m.d.
Conditiile vitrege de viată si frica determinată de actiunile organelor de represiune ale sistemului comunist, prin multiple arestări peste noapte si cu disparitia unora din membrii familiei pentru multe luni sau chair ani de zile, au marcat pentru restul vietii multe generatii.In aceste conditii în care exista familia oamenii s-au călit si au înteles nevoia ca familia să fie cât mai unită.
Obiceiul pământului bazat pe coruptie si nevoia de a supravietui, i-a învătat pe multi să se „orienteze” si prin tot felul de cadouri , tigări străine si bani, încercau să obtină o aprobare pentru o cameră în plus pentru locuit, un loc mai devreme pe lista pentru procurarea unui frigider, sau a unui kilogram de carne când nu exista sau trebuia asteptat ore în sir la cozi.
Toată viata familiei se învârtea în jurul preocupărilor de a-si asigura cele necesare supravietuirii.
Revolutia din 1989 a însemnat si începutul unei revolutii a conditiilor de viată ale familiei.
Perioada de tranzitie dela sistemul totalitar comunist la democratie a fost si continuă să fie un proces care se desfăsoară încă cu multiple dificultăti si în care s-a creat o mare discrepantă în viata familiilor.
Multi dintre fostii securisti sau din fostul aparat politic al diferitelor regiuni sau din orase, beneficiend de bani, relatii si în special de tupeu au reusit să-si aranjeze si după revolutie un standard de viată ridicat pentru familiile lor în comparatie cu marea masă a celorlalte famili.
Pentru majoritatea familiilor conditiile de supravietuire au fost si continuă să fie o problemă dificilă, în special când este vorba si de părinti care au ajuns la vârsta pensionării.
În foarte multe cazuri aceste dificultăti sânt amplificate de existenta somajului, a remunerării total insufiente a muncii, precum si a nivelul pensiilor care este cu mult sub indicele ridicat al inflatie.
Cu toate aceste dificultăti, familia este preocupată si îsi mentine la un nivel ridicat grija pentru cresterea si în special educarea copiilor. Părintii au făcut si continuă să facă tot felul de sacrificii, lipsindu-se de multe lucruri personale sau pentru gospodărie, dar când este vorba de educatia copiilor nu mai există nici un fel de opreliste.
Când ambii părinti muncesc, grija gospodăriei si a copiilor rămâne ca o obligatie nescrisă a bunicilor. Când unul din bunici dispare, în marea majoritate a cazurilor bunica îsi continuă viata în casa copiilor si are grije de nepoti.
Asemenea valori ale familiei au existat în totdeauna si se continuă si în prezent; acesta devenind adevăratul sens al vietii bunicilor si în ultimă instantă al vietii de familie.
Dragostea si respectul fată de părinti, de bunici, de ceilalti membri ai familiei precum si fată de profesori, a fost si continuă să facă parte din educatia pe care copii o primesc dela părintii si bunicii lor si se transmite ca o lege nescrisă din generatie în generatie.
Preluând asemenea traditii ce au existat de secole în viata familiei românesti si vrând să le dea o notă de legiferare ca fiind aportul „noii societăti de tip comunist”, guvernul totalitar a lui Ceausescu a creat asa numitul „Cod al familiei”, în care se enuntau caracteristicile familiei „de tip nou”, formată din „oamenii de tip nou”, ai „noii societăti”.
În acest cod, erau înscrise drepturile si obligatiile ce decurgeau din natura acestei „noi familii”. Un asemenea cod ar fi avut un sens dacă el nu ar fi rămas numai la nivelul propagandei comuniste în timp ce realitatea era dovedită de fapte cu totul contradictorii.
Reducerea multor beneficii de care se bucurau mamele pentru a putea să aibă grije de copii, obligativitatea nasterii copiilor, interzicerea avorturilor si a folosirii mijloacelor anticonceptionale, controlul periodic al femeilor gravide, nu în scopul asigurării sănătătii mamei si copilului ci pentru a fi siguri că femeile nu-si provocau singure avorturi, precum si agravarea din ce în ce mai mult a dificultătilor economice, au dus la nasterea multor copii nedoriti, cu debilităti mintale sau cu deformatii fizice, si în foarte multe cazuri la abandonarea acestor copii.
Despre conditiile mizere în care trăiau si continuă să trăiască acesti copii abandonati lăsati în „grija” unor institutii organizate în acest scop, nu s-a vorbit în timpul regimului comunist si nu au existat statistici oficiale care să confirme numărul lor si nici fondurile alocate pentru îngrijirea acestora.
Numai după căderea comunismului si când reprezentanti ai unor organe de presă internationale au putut ajunge la aceste institutii-orfelinat si au făcut fotografii, luînd interviuri si cercetând diferite cazuri, lumea internatională a putut afla despre acest fenomen ce exista de ani de zile si fusese tinut secret.
Teroarea psihologică la care era supusă familia în conditiile sistemului comunist, prin actiunile abuzive ale organelor de partid si de securitate, au dus la formarea unei generatii cu o dublă personalitate.
Pe de o parte pentru asi mentine locurile de muncă sau pentru a fi promovati, numai astfel putând să-si asigure un anumit standard mai ridicat de viată pentru familie, multi părinti făceau tot felul de compromisuri de care nici pe departe nu erau convinsi. Un asemnea compromis era si acela al dorintei „fierbinti” de a deveni membri de partid care le oferea o garantie în plus a unei anumite pozitii sociale.
Copiilor li se insuflase aceeasi conceptie de viată, a compromisurilor, pentru a intra în rândurile organizatiilor de tineret si în acest fel să beneficieze de unele avantaje cum erau activitătile extra educative la casele pionerilor sau plecarea la taberele internationale.
Ajungând acasă după ore lungi de muncă si asteptarea la cozi interminabile pentru aprovizionarea cu alimente sau căutarea celor necesare familiei, în plină iarnă fără căldură si fără apă caldă în apartamentele de tip stalinist în care trebuiau să trăiască, scârbiti de tot ceeace se petrecea cu ei, părintii începeau să înjure si să-si verse supărarea pe care o jugulaseră ore în sir la servici si pe stradă.
Într-un mod similar, datorită altor conditii la care era supus, prin pozitia sa politică, Generalul Mihai Pacepa, fost sef al Securitătii si unul din oamenii cei mai apropiati ai „Geniului din Carpati”, descrie într-una din cărtile scrise după evadarea din regimul comunist,”Orizonturi rosii”, modul în care căuta să-si linistească spiritul si să-si recapete puterile pentru următoarea zi de activitate.
Stiind că în toată casa îi fuseseră instalate microfoane si ca atare nu putea vorbi cu voce tare, se retrăgea în birou, în fata tabloului mamei sale si numai în gând putea să converseze cu spiritul mamei sale.
Manifestări ale dublicitătii, a lipsei de morală si de încredere se manifestau chiar în sănul familiei „celui mai iubit fiu al poporului”.
Distinsa”Academiciană” ceruse securitătii să instaleze microfoane si să spioneze tot ceea ceeace făceau copii ei.
Cu toate că s-ar fi presupus ca vlăstarele conducătorilor tării să fie crescute si să se poarte ca adevărati tineri comunisti cu mentalitatea si educatia „omului de tip nou”, faptele erau total contradictorii.
Pe Zoe Ceausescu, politia secretă o scotea beată din baruri de noapte si o transportau pe brate acasă, Nicu Ceausescu se purta ca ultimul golan făcând tot felul de orgii, urcându-se pe mese si urinând în farfuriile comesenilor spunându-le că le-a asezonat mâncarea. Accidentele de masini pe care le comiteau copii celor din aparatul de partid si de stat, soldate cu victime nevinovate, erau trecute cu vederea si nu erau înregistrate de către organele oficiale.
Toate aceste fapte confirmă încă odată - dacă mai este cazul unei noi confirmări, că legile în general si Codul familiei în particular erau obligatorii pentru marea masă de oameni care trebuiau să le respecte si să le aplice în viata de toate zilele nu si pentru conducătorii care le initiaseră.
Bucuria si extazul celor peste 20 de milioane de locuitori ai României când au scăpat de sistemul comunis a fost de scurtă durată, întrucât noii conducători proveniti tot din rândurile nomenclaturistilor si ai fostei securităti, au tinut tara si poporul cel putin pentru încă o decadă, în conditii similare de mizerie si fără nici o sperantă,.
După jumătate de secol de opresiuni, constrângeri economice, politice si sociale, oamenii s-au văzut liberi si au crezut că libertatea înseamnă să faci tot ceea ce a fost interzis înainte.
Nevoile, dorintele si unele exemple preluate din lumea occidentală au împins pe foarte multi la tot felul de acte anti-sociale, la crearea unor scheme, furturi, prostitutie, trafic de persoane si droguri, vagabondajul si utilizarea a tot felul de chimicale de către – aurolaci, s.a. care au dus la scăderea valorilor si moralei societăti.
Din unele informatii furnizate de surse interne si internationale se poate desprinde ideia că gradul de sărăcie a fost si continuă să fie un factor de mare influentă asupra vietii familiei. Efectele negative s-au remarcat mai puternic în mediul urban decât în mediul rural. Ascest lucru a afectat si continuă să afecteze familiile dezorganizate, copii fugiti din orfelinate si în mod special familiile cu copii si cu părinti bătrâni care locuiesc sub acelas acoperis.
Dintr-un studiu al Dnei. Ecaterina Vrăsmas, referitor la familia din România, rezultă că pentru majoritatea populatiei acestei tări, traditia educatiei, a disciplinei si a unor sentimente reale ce au existat si continuă să existe între membrii familiei, a putut mentine familia românească la un nivel modest dar onest de viată.
Există si continuă să se manifestă ca un fenomen destul de larg si cazuri de devieri dela etica si morala socială. În majoritatea lor asemenea cazuri se regăsesc în rândurile familiilor sau a copiilor cu o educatie foarte redusă sau chiar fără educatie.
Sunt unele familii care au părăsit tara după revolutia din 1989 si care trăiesc la propriu si la figurat la periferia societătii în Italia, Spania sau în alte tări si care se pretează la tot felul de acte imorale pentru a supravietui. Prostitutia fetelor, si a băietilor la ofertele homosexsualilor, vânzarea de droguri si furturile înfăptuite de acestia si despre care se scrie si se vorbeste în presă si la emisiunile TV din diferite tări, nu reprezintă caracteristici ale familiei românesti care a fost si se mentine la nivelul unei institutii puternice bazată pe reale valori umane.
În general familia din România a trecut si continuă să treacă prin momente deosebit de dificile din punct de vedere economic si social si totusi ea s-a mentinut la nivelul unei reale celule a societătii, prin valorile ce le-a preluat si a continuat să le transmită noilor generatii. Prin aceste valori, ea poate să fie un exemplu pentru ceilati care cred că libertatea si democratia înseamnă renuntarea la valorile fundamentale ale familiei si încearcă să-si justifice actele cu caracter anti-familiar prin faptul că acestea ar fi „acceptate” si în lumea „civilizată” occidentală.
Pentru cei mai multi dintre emigranti acomodarea si asimilarea la conditiile specifice tărilor care i-au primit, începând cu limba, cultura, obiceiurile si în general modul de viată al noii lumi, nu au fost usor.de depăsit Pentru majoritatea emigrantilor, cresterea copiilor si angajarea în acelas timp în muncă, pot fi considerate ca etape de mare încercare.
Numai prin seriozitatea, perseverenta si simtul de responsabilitate impus si de nevoia de supravietuire majoritatea familiilor imigrantilor si-au putut asigura o stabilitate si un respect al multor familii din locurile unde au emigrat. Sunt rare cazurile de divort a părintilor în lumea emigratei la fel cum sunt extrem de rare cazurile în care copiii familiilor de emigranti sunt implicati în acte anti-sociale. Copiii emigrantilor au trecut si ei prin aceleasi momente de stres, ca si părintii lor, dar ca oricare copil ei s-au acomodat mult mai usor decât multi dintre adulti.
Multi dintre cei ce emigraseră nu mai aveau bunicii alături de ei, care ar fi putut să aibă grije de copii. De foarte multe ori, părintii au trebuit să facă tot felul de combinatii pentru a putea asigura copiilor si tinerilor din familie conditii optime de dezvoltare.
Si copiii emigrantilor au suferit de lipsa de acasă a părintilor pentru că acestia trebuiau să muncească. Si copiii acestia au suferit de influenta si presiunea exercitată în scoli de către alti copii si totusi baza solidă pe care au mostenit-o le-a fost un real suport.
Ceeace trebuie făcut, si nici odată nu este prea târziu, este să li se acorde copiilor, cât mai mult din timpul părintilor. Să li se ofere prilejul unor convorbiri cât mai apropiate, să înteleagă că părintii sunt mândri de toate realizările lor. Ei trebuie să înteleagă si să aprecieze toate eforturile făcute de părinti.
Chiar dacă uneori dintr-un spirit de frondă sau de contrazicere specific unei anumite vârste, unii dintre cei mai tineri neagă anumite fapte, eforturi sau realizări ale famililor lor sau le desconsideră, trebuie avut răbdare si părintii să fie convinsi că asemenea momente vor fi depăsite odată cu înaintarea copiilor în vârstă.
Relatiile ce au existat din totdeauna în familia românească si a emigrantilor din alte tări, nu se uită cel putin de către prima generatie a celor veniti în lumea nouă.
Spiritul de disciplină si educatia părintilor se evidentiază în viata copiilor si părintii ajung să fie mândri de contributia pe care copiii o aduc societătii în care trăiesc si de oportunitătile ce li se oferă.
Dr. Alex Berca
Massachusetts
|
Alex Berca 6/3/2009 |
Contact: |
|
|
