Cum l-am cunoscut pe maestrul Constantin Bobescu ( l899 – l992 )
Era in primavera anului l942 cand in mijlocul unui grup de copii galagiosi,surescitati de emotie,paseam in cladirea veche a Radio-ului.Mergeam pentru a inregistra un aranjament vocal simfonic dupa “Puiul” de Bratescu-Voinesti.
Maestrul era dirijorul orchestrei de studio cu care trebuia sa cantam.Atunci l-am inalnit prima oara si desi au trecut atatia ani impresiile sunt si acum la fel de puternice.
Am repetat doua zile si apoi am inregistrat.Cine poate uita atmosfera in care lucram…. Si asta din cauza maestrului care,ca un magician ne risipea emotiile cu mici glume.
Era absolut sensational..Cand greseam,ne opera si ne povestea ceva de ne prapadeam de ras si apoi relua inregistrarea si ca prin minune totul mergea struna,chiar perfect…
Cand am terminat ne-a spus ca ne mai asteapta,ca suntem destepti si talentati.Asa de mult ne-a placut ca o rugam mereu pe profesoara de muzica sa ne duca la Radio,dar… n-am mai fost.
L-am revazut pe maestrul Bobescu cand am inceput sa colaborez la redactia muzicala a Radio-ului unde am fost apoi angajata in l955.Primul lucru pe care l-am facut a fost sa revad studioul unde inregistrasem si apoi sa-l caut pe maestru ca sa-i amintesc de faimoasa inregistrare.Sigur ca uitase.Ma privea zambind spunandu-mi :Chiar asa ?Ne-om fi intalnit noi dar unde ai lasat-o pe fetita aceea de atunci ?..Am ras din nou cu aceiasi bucurie…Avea un umor nemaipomenit..
Am lucrat si la Comisia de Creatie unde veneau saptamanal muzicieni care citind sau ascultand , cantate la pian, compozitii trimise spre evaluare,hotarau care dintre ele meritau a fi prezentate in concerte sau inregistrate.Atunci i-am cunoscut mai bine pe dirijorii :Theodor Rogalski,Alfred Alessandrescu,Emanuel Elenescu si bineinteles pe maestrul de care ma simteam foarte apropiata.Atunci am cunoscut-o pe fiica sa mai mica pianista Sanda Bobescu si abia dupa ce am trecut la redactia Culturala a Televiziunii, in l957 am cunoscut- si am colaborat foarte mult cu fiica mai mare a maestrului :Rodica,nascuta la Paris in perioada cand tatal ei isi finisa studiile musicale.
Sectorul musical al Televiziunii a avut acces la pelicula pentru film dupa l970.Pana atunci totul era “pe viu” ( in direct).Datorita transmisiilor de opera si balet de la Opera Romana l-am cunoscut si am colaborat cu dirijorul Jean Bobescu unul dintre marii specialisti ai genului.
Printre primii muzicieni carora le-am facut portrete filmate au fost ,bineinteles Bobestii.Am inceput cu cel mai apropiat mie Constantin Bobescu,apoi Jean Bobescu si Lola Bobescu,celebra violonista,fiica fratelui lor Aurel.Tot musician, insa professor,
Am revenit de mai multe ori la “portretul maestrului Const.Bobescu” pentru ca inainte de l990 n-aveam voie sa vorbim despre Basarabia, desi cultura romaneasca are unii dintre cei mai straluciti creatori din toate domeniile nascuti pe acele meleaguri.In plus, nepotul sau Cotin –fiul Rodicai mergand la Paris la un concurs de vioara a preferat sa nu mai revina in tara. Ca numai puteam face un film nou asta este un lucru ,dar Rodica a fost data afara din Televiziune iar sotul eu Leonard Efremov dat afara din Radio unde lucra la redeactia Teatru.
Norocul lor a fost venirea evenimentelor din l989.Dupa l999 au plecat la Paris si n -au mai venit.De casa memoriala din Sinaia se ocupa acum Sanda.
Familia Bobescu “Dinastia Bobescu “ cum i se spune in lumea muzicala a ajuns la a cincea generatie prin stranepoata maestrului Charlotte. Ea este una dintre cele mai apreciate tinere pianiste care studiaza la Conservatorul National din Paris.
Pentru ca ei toti sunt foarte credinciosi , Dumnezeu le-a dat “har” si mai presus de toate le-a dat o caldura sufleteasca rar intalnita.
Nea Costica, cum ii spuneau toti muzicienii,Enescu cu care a fost in relatii deosebite,ii zicea “Coane Costica “,avea o inima mare in care aveau loc toti oamenii buni si n-am vazut o casa mai “deschisa”ca a lor si in permanenta plina de prieteni.
Ma bucur sa va spun ca dupa plecarea sa la Dumnezeu,familia stiind cat eram de “legata” de maestrul C.Bobescu,mi-a incredintat caietele ce contineau consemnate amintirile sale si asa s-a realizat cartea : C.Bobescu ..”O viata …un destin..”.Nu mi-am permis sa ma trec ca autoare,mi-am scris numele doar pe contra-coperta..
In l999,an in care ar fi implinit loo de ani de la nastere, [ a murit in l992 ] am avut o satisfactie enorma tiparindu-se aceasta carte si apoi sa realizez impreuna cu colega mea din Radio :Rodica Sava un Colocviu la Academia de muzica si un Concert cu orchestra simfonica a Radiodifuziunii.Dirijor Ilarion Ionescu- Galati care-l cunostea de mult pe maestrul Bobescu. Solisti: Violonistul Cotin Bobescu (Orchestra Nationala a Frantei) si stranepoata sa talentata pianista,Charlotte, socotita a avea un viitor stralucit. .Evenimentele au fost primite cu mare caldura atat de specialisti cat si de public.
Se poate uita asa ceva ?...
Florica Gheorghescu
Realizator de filme documentare muzicale TV
|
Florica Gheorghescu 6/2/2009 |
Contact: |
|
|
