Starul amorului
Ne-am cunoscut la New-York, într-un bar,
Era o seară de fantasme plină;
Purta o diademă de regină
Si-avea-n priviri sclipiri de jaguar…
Avea si-o blană nouă, de felină,
Sorbea Bourbon din bolul de clestar,
Din gura parfumată cu nectar
Iradia o tainică lumină.
Eram frumosi si tineri, plini de vise,
Cu-ambitii de Ulis’ si de Icar;
Vorbeam, citam din cărtile nescrise,
Plutind pe cel mai clar plai selenar.
În zori, plecam în brate cu silfida,
Dar, vezi, pe-atunci, nu prea stiam de SIDA!
Bătrânul cavaler
Acum, bătrân si vinovat,
Mă-ntorc, Domnita mea, la tine
Si rănile de doruri pline
Râvnesc iar pacea din palat.
Prin cruciade bizantine
De ani si ani înarmurat…
Si-acum, bătrân si vinovat,
Mă-ntorc, Domnita mea, la tine…
Iatacul nostru preacurat
Stropeste-l dar, cum se cuvine
Cu-arome fine, levantine,
Căci vin ca mire si bărbat,
Acum, bătrân si vinovat…
Poet în Balcania
Oh, inima, un glob de fosfor pur
Ce se aprinde si se stinge-n pripă,
Amorul meu e fosnet de aripă
De fluturi albi sau păsări de azur.
Poet balcanic, suflet în risipă,
Iubito, sunt un cavaler sperjur.
Adesea plâng, mă blestem si mă jur
Mizând mereu pe îngerul din clipă.
Din tot ce noaptea noastră înfiripă,
Mefistofel, la brat cu Faust, Ur,
Vin zorile cu dinti de balhur
Zdrobind avan ideea din poem;
Cu pana, vinul si-antica mea pipă,
Sfintind un vers, te cânt, te chem, te chem…
Poem la Luncani – Cluj*
Ariesul, râu de aur peste plaur,
Cu pesti de-argint prin unde de argint –
Pe steampuri înfloresc aripi de aur
Si toate sub lumină de Corint.
Mai jos, pe vad, e vechea noastră moară,
Pe-o ramură de verde labirint,
Castel medieval, cu hiacint –
Vă simt, mă rechemati, a câta oară?...
O mamă cu un prunc pornesc spre casă,
E început de viforoasă seară –
Bătrâne doruri sufletu-mi apasă;
Oh, Doamne, cum în toamnă mă-nfioară
Cel plâns al vântului prin crengi de pini –
Doar Tu, Măicută, poti să mă alini!...
*Luncani - locul de nastere al poetului
La vremea duzilor pe rod
La vremea-naltă-a duzilor pe rod
Mă simt acelasi de odinioară
Când alergam din zori si până-n seară
Dormind apoi în fânul nou din pod.
În zilele de foc si-azur de vară,
Sunt agitat ca un copil nerod;
La vremea-naltă-a duzilor pe rod
Mă simt acelasi de odinioară…
Ah, duzii mei, din auritul glod,
Mă stăpâniti cu-o vrajă tutelară
Si-as vrea să fiu sub umbra voastră iară…
Vedeniile tulbură si rod…
La vremea-naltă-a duzilor pe rod.
Ehei, Florarul…
(Mie însumi)
Acum, cât suntem încă în Florar,
Si ne cuprind arome-atât de rare,
Voi, dulci miresme, faguri si nectare! –
Ne-ndeamnă la visare, asadar…
Când fiecare doamnă este-o floare,
Si fiecare bard e plin de har,
Cerneala e Pinot de Murfatlar –
În vremea-aceasta, nimenea nu moare!
Prefacerea, cu tot cortegiul ei,
De luptă surdă pentru os, putere,
Mă lasă rece, sunt niste misei! –
Eu, suveran, mă plimb prin alte ere…
Florarul e miracol, dacă vreti:
Acum se nasc cei miruiti Poeti.
Traian Gărdus/ St.Laurent /Que
|
