Din volumul - Arlechinul din suspin
Eu, din cat e omul...
Cenusii platanii s-au urnit si usa scartaie duioasa-n osii de marar. Bantuie cu fluturi tata-n felinar, lana noptii, mama, toarce-n doua fuse. Doarme, caine lup, un copil pe prispa si-n covata lunii care l-a privit. O sora mai mare l-a ademenit intr-un vis cu tumbe si de os risipa. Nu-i intreg la minte, strigatul pornit, sa taie ograda cu doi licurici, inhamati cu truda la un punct plesnit, lung se-ntind plavanii pe sub jug si bici. Eu, din cat e omul la-nceput omida, vierme de matasa, ma trezesc cat pot. Dintr-o cale-ntoarsa ce trece prin tinda am furat icoana si-am suit-o-n pod.
Sambata de marti
Ma-ntorc in haina peticita a toamnelor ce vin, sa-nfrunt, in nud ostatic, nesatiosul timp, cel risipit in spatii de-un inger prigonit, in lumea cu visare si somn neadormit. Cum as vrea, Doamne!, cu gluma sa ma-ntrec, lumina ta, sa-ncumet, sa nu-mi mai tina urma, cu dreapta asezare sa te ating cu mana, cu buzele crapate si chip de om intreg. Cum as vrea, Doamne!, sa ma strecor în taine, plecat pe ganduri ca o umbra calda, sa strig in gura mare ca-mi este lumea draga, in sambata de marti si-n ceas oprit in carne.
Inserare 1
Mi-i frig. Scufund icoana in umbra cu ventuze a toamnei risipite, pe sat, mai sus de cruce. Aud un manz nepotcovit in frunze, sub clopotul ce-n soare sfarseste-n sunet dulce. |mi vad in maini tarpanul infometat de carne {i beau din pumn mocirla cu tot cu sarutat, ca-n vis si mai departe sa-mi fac pe ape cale; Un cal dadea tarcoale in cerc nemasurat. E cald. Mi se topeste in ochi nemangaierea. Ecoul ma framanta ‘napoi intors tiptil. Cu-argint fierbinte-n maini ma sprijina tacerea. Lumini cu iz de moarte danseaza-n ochi cadril.
Starostele painii
Uite, Starostele painii, dijmuieste in dospire apa, sarea si faina si apoi pe maini enzima. Ia din lemnul umezit sternul rupt si o privire, intr-o groapa sa incapa omul prins in flacara. {tie, stie ucenicul, cum s-asterne aluatul, ca sa coaca o masura de bot mare cat ibricu si uleica, gura-n gura, pe o masa unsuroasa la o nunta de vacar. Uite! paine vrea gagica! Vaduva lui Madular... Stai sa arda focul mic!, striga Starostele Huma, in fereastra cu ochi mare, ca sa fie auzit, pana dincolo de soare si, intors din strigatura, susoteste inauntru: Taci, ma, Fat frumos de mamaliga! ca-i a patruzecea zi de cand a murit moraru... Mucezeste-n valturi vantu’ si faina se scumpeste cat vom fi! Zece! zvarle vaduvioara in obloanele crapate, prea cuminte-n asteptare, un cuvant ce desemneaza numarari aproximate la o masa cu pomana si icoana-mprumutata. Zece paini!, ar trezi gandul
Starostelui asteptarea si suflarea-i de pe maini O privi pe Niculina, cum musca intaia paine O privi flamand pe sani, unde inca alte doua tresareau inalt cat noua clopote ingemanate intr-o vale cu fantani. Doamne, Doamne! Niculina e o sfanta-mparateasa, cu dinti albi si mladioasa! a oftat stapanul painii dospind linistea-n covata. |ntr-un foc care nu iarta, moartea isi arata pumnii.
Ce timp indoielnic
|n spatiu molatec ce-n palma-l astern e timpu-ndoielnic, masura cu spasme. Nu-mi dati toti argintii pe care vi-i cer, de maine, pe zambet, voi vinde un frate. in ceasul pe moarte cuvantu-i ofranda. Ne-aduna pe ganduri o clipa-nceputa in timpul tacerii cu inimi de piatra, si-n zidul ce crapa strajerul asculta. Eu cumpar arama frumos ondulata bataia de clopot a celui ce-am fost. Lumina-i de aur si hrana de post pe taler de piatra in dinti sfaramata.
|nserare 2
Si s-a desfrunzit copacul sub povara unei pasari ganditoare. Plans de-o floare-ncercanata suie scara scufundarii soarele pe-naripate si pe ierbi cu gust in lapte. Printre doua vorbe, trece-un om cu fala. |i fac loc sa sada, in genunchi pe coji de nuca, intr-un psalm ce da uitarii, clopotul ce bate-n somn liturghia inserarii, cu privire cam nauca.
Luna de miere
Pe cuvantul „da” pieptanat in raspar ma petrece gandu-n timp sa ma strecor, c-o mireasa-nalta si la fel de scunda, tainuita-n brate numai o secunda. E’nalta mireasa si plina de gratie Eu dorm in poala ei si in gestatie. {i are fusta lunga pana-n subsuori. {i are brate de piatra pe gat, uneori. |n cuvant asuda cu gura cam stramba {i pe cer se-nalta alba cand abunda luna-n pruni si licurici. Musuroiul de furnici a-nceput din nou sa vada. Uite colo, uite ici!
Sinteze
gena, ghena spiralata si catena redundanta: fierului alotropia care vindeca-agonia, cuprului electrostarea si argintului clamoarea si-n ce vindec, vindecarea si-n cat spintec, spintecarea. Caut, caut, sarind randul. |n priviri moare plapandul, purtator de lungi reflectii, si sinteze in perceptii. Ma indoi de sale-n coate, dau cu banu-n aruncate: cap si pajura-n ascensii, unduirea unei trestii. Sangele apa se face. Dintr-un starv culeg chistoace. mai incolo, mai incoace, timpul s-a oprit si-mi place.
|
de Ioan Toderita 5/15/2009 |
Contact: |
|
|