Muntele
Iubitul meu, hai să urcăm un munte,
Chiar dacă-n stăpânire nu-l avem,
Să rătăcim un veac pe-aceeasi punte,
Vino, azi de nimic nu mă mai tem!
Ne-om vrăjmăsi cu fiarele pădurii,
Le-om mirosi candori de busuioc,
Vom pune cu iubire capăt urii
Si vom schimba nesansa în noroc.
Străbate-vom hătisuri neumblate,
La piept cu flori de crin ca epoleti,
Ne vom opri pe culmile înalte,
Feriti de vânătorii insistenti.
De va cădea pe noi albastrul noptii,
Ne-om înveli cu stelele din cer;
Să nu îmi spui din drum să ne abatem,
Desi până la ziuă toate pier…
Vom fi, în vechi albume, flori de colt,
Purtând povara muntelui urcat,
Si-n carnea noastră urma unui glont,
De care niciodată n-am scăpat.
Iubitul meu, hai să urcăm un deal!
Căci muntele departe-i, la zenit,
Am vrut să trecem timpul pe cal alb,
Cu aripi si căpestre de argint,
Dar ne-am oprit într-o câmpie plată,
Fără suisuri, fără coborâs,
Si ne-am trăit iubirea preacurată
Mai mult în rime si mai mult târâs…
PREA LUNGA ASTEPTARE
De-o vreme, locuiesc în telefon,
Mă bântuie în somn acelasi gând:
Că visele s-au spulberat pe rând-
Baloane de săpun pân-la plafon.
O veste, după ani, ar fi de-ajuns:
Să stiu pe unde esti si ce mai faci,
Că mai visezi câmpiile cu maci-
Izvoare-n care trupul ni l-am uns.
Cad toamne peste telefonul meu,
Mă-ngroapă de la glezna spre genunchi,
Afară vântul suflă din rărunchi,
Si-n casa telefonului, doar eu…
Că m-ai uitat, sau că îti este bine…
Atât astept, iubire, de la tine !
SEMICECITATE
Mergem pe drum tantosi, dar legati la ochi,
Nu vedem iarba, lumina, cerul,
Nu ascultăm fosnetul clipei,
Desi ea trece pe lângă noi
Lovind zgomotos din aripi.
Nu ne e teamă de nimic,
Avem ca arme de apărare pistoale cu apă,
Si, convinsi că detinem adevărul absolut,
Ridicăm degetul arătător, totdeauna,
Spre altii…
|
