Dileme : Laudã-mã gurã
Imi amintesc précis ziua, luna si locul in care si unde m-am aflat cu multi ani in urma cand am citit minunata poveste a micutului Cuore. Sunt convins ca multi dintre “leatul” meu s-au delectat si au suspinat citind despre “inima de copil” prinsa in povestirea lui E. de Amicis. Era ziua de nastere a fratelui meu mai mic si i-am adus cartea ca prinos al dragostei ce-i purtam.
Am citit si alte carti in anii mei si de ce mi-am adus aminte tocmai acum de Cuore?
Nimic insemnat doar ca gandurile ma poarta inapoi si gasesti legatura cu prezentul acum si intotdeauna datorita oamenilor curiosi de care te lovesti pe toate drumurile.
Aflandu-ma anii trecuti in Montreal, am avut onoarea sa fiu invitat la un “party” unde un grup de concetateni discutau aprins despre literatura romana si straina.
Mai toti vorbeau limba romana si se aflau in fata unei bogate biblioteci cu de toate pentru toti. Am ciulit urechile interesat si unul dintre ei, un tinerel blond pe nume Giorgio (desigur acasa era Gheorghe) a scos o carticica din raft si a fost intrebat de unul dintre prietenii lui de pahar daca a citit cartea, “Cuore.”
-Sigur- a asigurat Giorgio- cu ore, cu zile, nopti intregi…
Va imaginati explozia de hohote care a urmat. De ce nu s-ar lauda baiatul?
E o molima. Ne place si ne convine sa ne laudam, luand postura de a-tot-stiutor chiar cu riscul de a parea caraghios.
A te lauda fara teama de consecinte si fara a avea grija ca va fi greu sa substantiezi ce afirmi, invelind persoana ta intr-un limbaj bombastic, de nejustificat bravado, e unul din semnele crase de lipsa de educatie.
Si un alt caz. Va amintiti de Radu Tudoran? Cel cu “Toate panzele sus”? Extraordinar om, ofiter, prozator de renume.
La locul unde inca lucrez, in Thornhill, s-au prezentat de curand doi tineri, gealati, aratosi, nu prea imbracati pentru zilele de iarna, dar veseli. Dintr-una intr-alta, am aflat ca sunt din Romania. Vorbeau binisor limba engleza si au intrebat daca pot capata de lucru.
Am fost rugat de catre unul dintre sefi daca pot explica in modul cel mai nimerit situatia lipsei acute de acum pentru angajarea lor chiar temporar. Unul dintre ei s-a recomandat a fi Gelu Tudoran. Eu, nu am avut de lucru si l-am intrebat daca se trage din familia lui Radu Tudoran. Atata mi-a trebuit.
-Da, fac parte din familia scriitorului..Era bunicul meu…
Era si el prahovean –spunea el fara convingere- si minute si minute in sir mi-a insirat povesti pline cu lauda despre bunicul si dragostea scriitorului pentru nepot.
Dar nu a auzit niciodata de familia Bogza si nici ca “bunicul” ar fi fost fratele mic al lui Geo Bogza. Prietenul “nepotului” zambea pe furis… Inainte de ne-am strans mainile, mi-au comunicat ca se indreapta spre Alberta. Hei, Gelule Tudoran, oricine ai fi, nu te lauda cu ce n-ai, arata oamenilor ce esti capabil sa faci, lauda si minciuna fac casa buna atunci cand nu poti descrie nimic care sa oglindeasca personalitatea ta.
Si daca tot vorbim de laudarosii care isi fac din talentele lor un “modus-operandi”, un amic se vaita mai deunazi ca are probleme cu “Escort”ul lui o rabla buna de muzeu.
A fost la un garaj si a aflat ca va trebui sa plateasca de 3 ori mai mult decat valoarea “roabei” lui.
- E de-a-dreptul nejust pentru mine, spunea cu emfaza amicul. Pai acasa, eu demontam motorul, surub cu surub, ma legam la ochi, puneam piesele intr-o caciula, le amestecam si montam totul la loc in doua ore…
Sau mult batuta fraza “Pai sti cine am fost eu?” Ca si “Acasa am avut pian cu coada!”
Sau cum va place des exprimata expresie al unora cu un “ego” mai mare decat inteligenta lor care, umflandu-se in pene, spun: “Aha, Stan, he works for me for 2 years!”
Ce e aia “lucreaza pentru mine?’ Lucreaza in locul tau sau voi lucrati impreuna dar el e un subaltern iar amandoi lucrati pentru intreprinderea x sau y?
Toti acestia nu fac altceva decat , in disperarea lor, sa atraga invidia celor gata sa-i asculte.
Romanul nostru are un ochi bun pentru toti acestia care isi fac din palavrageala si lauda de sine o profesie neplatita pe piata si au dat deseori riposta cuvenita:
”Lauda-ma gura ca de aia iti dau de mancare”…
|
Harry Beer 5/3/2009 |
Contact: |
|
|
