PE TEME DE EDUCAȚIE ( II )
Una dintre condițiile dezvoltării armonioase a personalității este autocunoașterea si, legat de aceasta, autoeducația, proces complex, posibil pe deplin numai incepând cu perioada adolescenței când dezvoltarea conștiinței permite prefigurarea unor scopuri cu caracter social, precum și desfășurarea unui autocontrol care să ducă la reținerea și dezvoltarea trăsăturilor pozitive și la eliminarea celor negative. Cunoaște-te pe tine însuți!, spune un dicton socratic, problema nefiind nouă. Autocunoașterea și autoeducația se pot realiza fără dificultăți atunci când conștiința persoanei se apropie tot mai mult de conștiința socială, exprimată prin diferite forme de manifestare a colectivității, a comunităților umane. Tânărul ajunge, asadar, la capacitatea de autocontrol, la posibilitatea de a-și controla și orienta de sine stătător faptele, datorită conștiinței de sine care are la bază, la rândul ei, convingerile, idei puternice, idei forță. Tânărul va lega ideile sale cele mai trainice, convingerile sale deci, de cerințele dezvoltării sociale, de interesele comunității în care trăiește. În acest context, atitudinea sa față de sine, în deplină concordanță cu atitudinea față de societate, se va exprima prin demnitate, cinste, probitate profesională în viitorul apropiat, responsabilitate.
Cum trebuie orientată acțiunea educativă, având în vedere aceste considerente?
În Canada, ca și în Statele Unite, există excelente manuale, diferite alte materiale care-i învață pe tineri- și nu numai- datoriile cetățenești. Școala se străduiește să formeze capacitatea de discernământ a tinerilor, capacitatea de ierarhizare a valorilor. Radioul și televiziunea acționează în același sens, aducându-și contribuția la formarea de convingeri ferme la tineri. Desigur, eforturile acestor factori, în direcția de care ne ocupăm, pot fi sporite. Procesul educativ care se desfășoară la nivelul instituțiilor de învățământ, al grupurilor și asociațiilor de tineri, prin mass-media și prin alte mijloace organizate sub auspiciile acestor factori, trebuie să fie efectiv sprijinite prin atmosfera și atitudinea din familie, prin acțiunea acesteia. Părinții au datoria de a cultiva la copiii lor ascultarea, respectul, devotamentul, solidaritatea, fraternitatea umană. Ori, dimpotrivă, câți nu-șidau drumul în fața copiilor, criticând fără rezerve pe profesori, pe oficiali, în general autoritatea? Câți nu se laudă că au înșelat fiscul sau pe parteneri în afacerile încheiate? Astfel de părinți își subminează singuri autoritatea, căci, după o perioadă de admirație din partea fiilor și fiicelor lor pentru clarviziunea și abilitatea de care ei, părinții, dau dovadă, tinerii vor ajunge, odată cu întrebările și frământările adolescenței, să-și judece nefavorabil tatăl sau mama ale căror scăderi nu mai trec neobservate. Desigur, trebuie cultivat la tineri simțul dreptății, trebuie să le prezentăm lucrurile cât mai aproape de adevăr. Totodată, însă, ei trebuie să înțeleagă că nimic nu poate fi perfect și că, atunci când avem toate datele unei probleme, ne arătăm mult mai puțin categorici în aprecierile noastre; ne spunem părerea deschis, dar civilizat, încadrându-ne într-o ordine democratică, într-o disciplină recunoscută ca necesară.. Orice dedublare, orice abținere sau lipsă de fermitate din partea familiei, nu poate provoca decât neajunsuri, întârzieri în opera de formare a personalității morale a tânărului.
Apoi, tânărul trebuie să fie bine informat, să cunoască problemele societății în general, ale provinciei, regiunii și localității, ale comunității din care face parte, precum și ceea ce se întreprinde pentru societate pe toate tărâmurile. Numai în acest fel orice tânăr poate face apropierea cuvenită între conștiința sa individuală, ideile și aspirațiile sale și conștiința de grup, poate înțelege comandamentele sociale,își poate găsi cu ușurință locul în societate, pe baza autocunoașterii de care ne ocupăm.
Nu trebuie să uităm, de asemenea, că, fiind specific umană, conștiința de sine a apărut pe baza muncii, a activității lucrative a omului, în care el stabilește raporturi cu natura și cu semenii săi, ajunge să cunoască mediul înconjurător, dar și pe sine însuși. Oamenii de bine au cinstit întotdeauna munca, izvor al tuturor realizărilor, dar și sursă de mari satisfacții și de demnitate. Desfășurând o activitate utilă, tânărul își cunoaște cel mai bine capacitatea, înclinațiile, vocația, chiar particularitățile temperamentale și de caracter. Înțelegând practic valoarea socială a muncii, îi prețuiește pe toți cei care se realizează prin muncă și se îndepărtează tot mai mult de orice tendință de escrocherie, parazitism sau viață ușoară dar precară, se formează ca un om harnic și se atașează de un domeniu lucrativ, de o profesie pentru care se simte abilitat.
Desigur, pe toate aceste direcții ale acțiunii educative, contează mult exemplul personal al celor chemați să-i educe pe tineri, întrucât influențele se primesc ușor în adolescență, iar autoeducația se realizează prin imitarea modelului,a eroului preferat, mai puțin prin propunerea unor idealuri independente.
Să-i ajutăm pe tineri să se autocunoască
|
Prof. Silvestru Moraru _Toronto
Prof. Silvestru Moraru _Toronto 8/2/2002 |
Contact: |
|
|
