Din volumul meu de versuri, in lucru,
Poema Oltului tomnatec
E toamnă, iară Oltul se umple de culoare,
Curgând prin jgheab de stâncă, în ropot arămiu,
De parcă amurgul frunzei ar coborî-n izvoare
Cu ultima zvâcnire a unui suflet viu.
Căutători de aur, veniti să-i cerneti valul!...
Si voi, mesteri de vinuri, să-i deslusiti tăria,
Iar tu, haiduc zănatic, adapă-ti iarăsi calul
Cu aprigu-i jăratic, ce-nflăcărează glia!...
E toamnă, iară Oltul e purpură-aurită,
O mantie ca-n vremea apuselor domnii,
Si simti cum voievozii se-ntorc din pribegii,
Purtând pe umeri râul, prin ţara primenită...
Luxemburg, noiembrie 2008
Brâncovenilor
Perdelele de nori cad peste Mogoşoaia.
Se împânzeste cerul de sumbre prevestiri...
Curând, peste palat, se va abate ploaia –
Un început sălbatec de crunte urgisiri...
Cu fala cea domnească si facla din privire,
Te-i duce, Vodă, Doamne, spre un Stambul strein
Si-ti vei vedea feciorii, purtati de-o rea sortire,
Cum îndura-vor, demni, miselul, asprul chin.
O, flori fără corolă, copaci fără coroană!...
Ce vânt al vieţei vru astfel să vă-ncovoaie?
Adăpostiţi, de-acu’, întru a tării strană,
Ne fiti copii pe veci, cu aure bălaie!!!
Iar Tu, Măria Ta, revino în pridvoare
Să vezi cum, la chemarea-ti, se-adună-al tău norod
Cu gândul Învierii, ca grâul din ogoare
Ce-asteaptă primăvara să lege-n lujer rod...
O, Brâncoveni de vită, vă plânge-ntregul neam,
Căci pre când Domni de tară erati, si noi eram!
Luxemburg, 11 februarie 2009
Evi
Tumult si tumuli – evii se revoltă...
Ogorul dă doar săbii drept recoltă...
Un semn mi se arată dinspre limes...
O, tocmai mie, bietul, care nime-s...
Soldaţi împlătoşaţi străpung nori groşi,
Rânjind hidos, cu ochi haini, sticloşi.
Ai locului s-au tras spre alte locuri,
La munte, întinzând pe câmpuri focuri...
Ce strajă va păzi voievodatul?
De ne-or izbi străini, care ni-i datul?
Dar simt, deodat’, cum pieptul se-ntremează
Si-n mine toti strămosii înviază!...
Cu braţul – lance si cu plete – flamuri,
M-avânt spre zări, cu raze-n chip de hamuri!
N-am cal de plug, ci roibul cu faleră
Pe care urc să-nfrâng barbara eră!
Luxemburg, 11 februarie 2009
Cânt (z)buciumat al unui baci d-aci
Boieri! poveri,
Povesti de tinut minte
Desart desert
Despre-un tinut. Aminte
Luati, fârtati!
Cât vie-n vatră-i spuza,
Învie – idolatră – iarăsi spusa
Cu o nălucă,
O fătucă
Năzdrăvană:
O, ieri eram oieri, cu stâna stană,
Încremenită-n cremeni, ca-ntr-o vreme
Pre când o dacă, Dochia, devreme,
Plecând, odată, pe sub stele-steme,
Îsi preschimbă mioarele-n muncele
Si presără, fuioare, multe, acele
Făpturi ce, pasnic, urma să i-o tină...
Capturi, ce vajnic turma să-i aţină,
Ea mai fugise, iute, că-nrobirea
Ce mai ucise!!! Uite că-n orbirea
Dată, nu vor găsi-o-n vac râmlenii!
Fată-n ponor zări io!... lacrâm!... Denii
Cânt!.. vis amar!... în seri, încet dor ochii,
Când se năzar în zări, în cete, Dochii!!!
Luxemburg, martie 2009
Baladă, iar si iar...
Dar unde esti, acum, Ană voioasă?
Te-ai prins în misia anevoioasă
De-a izbăvi un Mester ce mistria
O mânuia perfect, cu măiestria
De clăditor care dura-n durere...
Uscat ca pâinea aspră din panere,
Zidul s-a ridicat către Tăria
Din care mai frumoasă părea glia...
Si-atunci, crezând în zodia-i mănoasă,
Cu aprig sârg tâsnit din mâna-i roasă,
El se înaripă... La-ntemeiere,
Tu, Ană, tu, icoană răstignită,
Ai fost temei. Pe El, pribeag prin ere,
Ti-l cheamă blând: Aicea îs tihnită...
Luxemburg, noaptea de 19/20 martie 2009
Profesiune. Procesiune
Pământul de sub unghii e al meu –
L-am smuls din tară, crâncen, la plecare,
Cu râvna grea a celui care n-are
Si-ar vrea să ducă-n palmele-i un zeu...
Luxemburg, 16 aprilie 2009
Andrei - Paul CORESCU (printul.truver@gmail.com)
|
