Interpretari : Geopolitica Viitorului - Resursele energetice
În evolutia viitoare a economiei mondiale, se va resimtii într-un mod si mai intens decât în prezent nevoia de folosire a resurselor energetice existente sau a unor noi resurse.
Consumul energetic total, mai mult ca sigur va cunoaste o crestere cu peste 50% în urmãtoarele decade, comparativ cu circa 34% cât a fost în anii ’90.
Aceste estimãri sunt fãcute þinându-se seama de cresterea în continuare a consumului de petrol al Chinei care va fi mai mare cu circa 150% faþã de consumul actual si a dublãrii consumului actual de petrol al Indiei.
Resursele energetice si cresterea consumului de energie vor continua sã fie un real motorul al dezvoltãrii economice si în urmãtoarele decade.
Înþelegând aceastã situaþie, multe þãri din lume au fãcut investiþii importante în domeniul energiei evitând astfel dependenþa totalã de sursele strãine de energie.
Franþa, de exemplu, a investit sume foarte mari în energia nuclearã si în prezent 78% din consumul electric industrial si casnic este asigurat prin acest sistem.
Brazilia, o þarã încã în curs de dezvoltare, si-a creat în urmã cu ani de zile un amplu program naþional de producþie al etanolului din trestie de zahãr.
Astãzi cu sursele de petrol pe care le are si cu etanolul pe care îl produce, nu mai are nevoie de import de petrol.
În timpul Administraþiei Presedintelui Gerald Ford si ulterior a lui Jimmy Carter, în Statele Unite s-au introdus standarte de eficienþã a consumului de benzinã, în producþia auto.
În 1975, Congresul SUA a aprobat si votat actul privind conservarea energiei si care se referea direct la atingerea unui consum de 27,5 mile la un galon de benzinã (între 1975 si 1985
consumul mediu era de circa 13,5 mile la un galon de benzinã –n.n.)
Din pãcate aceastã lege ce ar fi avantajat într-un mod deosebit populaþia americanã a fost datã uitãrii, la foarte scurt timp dupã ce s-a votat.
La fel s-a întãmplat si în timpul Administraþiei Regan, când s-au tãiat fondurile destinate programelor de cercetare si aplicare a energiilor alternative si în mod special pentru cele destinate energiei solare.
Cele câteva întreprinderi si institute de cercetãri ce funcþionau în acest domeniu la acea datã au ajuns în sitauþia de asi opri activitãþile.
Cãteva companii japoneze si europene aflãnd de aceastã situaþie, le-au cumpãrat si le-au creat condiþii pentru reluarea activitãþii.
Mai mult de cât atãta, Presedintele Regan a dispus scoaterea de pe acoperisul aripei stãngi a Casei Albe a panourilor solare, care fuseserã instalate în timpul Administraþiei Carter.
Dupã informaþii prezentate de Associated Press la 28 Octombrie 2004, cele 32 de panouri solare au fost scoase si fãcute cadou unui colegiu din Main si ulterior au fost vândute la licitaþie,
De abea în 1989, în timpul Administraþiei primului Presedinte Bush, s-a reluat ideea cresterii standartelor privind eficienþa auto, la nivelul propus cu ani de zile înainte, (27,5 mile la
un galon de benzinã) si tot odatã un Institut de Cercetãri pentru Energia Solarã precum si un Laboratorul pentru reciclarea energiei, au fost ridicate la nivel de instituþii naþionale.
Dupã ce Kuveitul a fost eliberat de cãtre armata americanã de sub ocupaþia Irakului, si a oferit drept mulþumire pentru eliberarea sa, Statelor Unitre, petrol la un preþ deosebit de avantajos, a dispãrut si preocuparea pentru gãsirea celor mai eficiente mijloace de economisire a petrolului si asigurarea unei independenþe faþã de sursele strãine de petrol.
Trecuserã 35 de ani si de aceea s-au uitat momentele în care posesorii auto stãteau ore în sir la cozi interminabile pentru asi umple cu benzinã rezervoarele masinilor.
În anul 2007, adicã 32 de ani dupã ce Congresul SUA a votat legea îmbunãtãþirii eficienþei consumului de petrol pentru toate tipurile de auto fabricate în SUA, s-au reluat preocupãrile pentru aceastã problemã.
Dupã opinia unor experþi în domeniul energiei, Statele Unite vor intra într-o mare competiþie în anii 2020, cu Japonia si Europe unde cercetarile privind cresterea eficienþei consumului de benzinã pentru mijloacele auto urmãreste atingerea nivelului de 35 de mile la un galon de benzinã.
Perspectiva mondialã în aceatsã direcþie urmãreste atingerea nivelului de 40 mile la galonul de benzinã în 2020 si la 55 mile la galon în 2030*)
Nu cred cã existã cineva care ar putea sã înþeleagã aceastã lipsã de preocupare de care a dat dovadã SUA în aceatsã direcþie, decât dacã se coroboreazã aceasta cu interesul companiilor petrolifere dornice sã obþinã profituri cât mai mari de pe urma consumatorilor .
Este oare de mirare cã SUA este în prezent total dependentã de importul de petrol în loc sã fie cu un pas înaintea altor þãri în cercetarea si aplicarea celor mai adecvate soluþii?.
Specialistii din cadrul Agenþiei Internaþionale a Energiei considerã cã în urmãtoarele decade petrolul va continua sã deþinã locul dominant în extracþie si consum comparative cu cel al gazelor naturale, al cãrbunilor, energiei nucleare si a diferitelor soluþii alternative.
---------------------
*)John Podesta: The Power of Progress, Crown Publishers, N.Y. 2008, pag.158
În acelas timp ar trebui revizuitã si concepþia privind asigurarea unor mijloace de transport în comun.
Din acest punct de vedere SUA au rãmas în urma multor þãri preferând sã-si dezvolte
sistemul soselelor statele si naþionale, dezvoltând industria auto, fãrã sã se gândeascã la faptul cã “americanii vor ajunge sã fie adicþi la petrol”, ne având alte soluþii.
În Europa, în Asia si în Orientul Mijlociu o mulþime de þãri si-au dezvoltat în ultimile 6 sau 7 decade ale socolului XX mijloace moderne de transport în comun ce fac posibil transportul unui numãr foarte mare de oameni spre si dela locurile de muncã, fãrã a mai face uz de mijloacele proprii de transport.
Alãturi de aceste eventuale proiecte în viitoarele decade un rol deosebit îl va avea pe de o parte politica internaþionalã faþã de OPEC si alte organisme ce sunt implicate în soluþionarea problemelor privind extracþia si preþul petrolului, iar pe de altã parte impunerea unor
reglementãri si restricþii în practica multor companii intermediare ce urmãresc numai obþinerea unor profituri usoare si rapide prin jocul bursei petrolului.
Descoperirea si extracþia petrolului în noi zone geografice va putea constituii în viitoarele decade nu numai cãi de dezvoltare economicã a acestor noi regiuni dar vor putea constituii factori decisivi de reglementare a actualului joc pe care îl impun marii producãtori si exportatori de petrol de pe plan mondial.
Politologii considerã cã în urmãtoarele decade se va continua ajocul politic al celor douã mari si influente partide politice din SUA: republicanii vor continua sã susþinã interesele companiilor petrolifere, iar democraþii interesele producãtorilor auto.
Din acest joc politic este greu de crezut cã vor avea de cãstigat consumatorii americani si tot odatã se vor aloca fondurile necesare pentru dezvoltarea unor surse noi de energie.
Promisiunile Presedintelui SUA, Barack H. Obama , fãcute în campania sa electoralã, de a
revizui si intensifica investiþiile pentru creerea si dezvoltarea diferitelor surse energetice alãturi de utilizarea rezervelor naþionale, vor trebui sã-si gãseascã aplicabilitatea în timpul cel mai scurt posibil pentru a se asigura o independenþã din acest punct de vedere si ca atare a se împiedeca riscul marii vulnerabilitãþi a Statelor Unite faþã de sursele strãine de energie.
Vechea strategie de a se asigura parte din resursele energetice prin forþa armelor va devenii din ce în ce mai dificilã si deosebit de periculoasã.
În acelas timp va trebui urmãritã evoluþia politicã a Federaþiei Ruse care posedând mari rezerve de petrol si gaze naturale îsi va continua ascensiunea pentru recãpãtarea poziþiei de mare putere mondialã.
Dupã informaþii oferite de instituþii specializate în domeniul surselor enegetice, Federaþia Rusã deþine circa 30% din rezervele globale de gaze naturale si tot odatã în urma unor prospecþiuni efectuate în Siberia de Vest, se apreciazã cã în aceastã parte a Rusiei, existã cel mai mare depozit de petrol (estimat la peste 160 miliarde de barili).
Politica Federaþiei Ruse se bazeazã dupã aprecierea unor politologi, pe faptul cã unele dintre statele europene dezvoltate sunt într-un procent de peste 70 sau 80 % dependente de sursele de gaze naturale si petrol din Rusia. În aceeasi ordine de idei se înscriu si Ucraina si Georgia , unde dupã eliberarea de sub controlul puterii sovietice, si-au instalat (la Kiev si respectiv la Tbilisi), guverne pro-occidentale. Asemenea acþiuni au nemulþumit asa numita “politicã democratã” a Moscovei si ca atare livrãrile Federaþiei Ruse de gaze naturale cãtre aceste þãri
s-au oprit, iar trupele rusesti au intrat imediat în acþiune, manifestându-si forþa militarã..
Eforturile Uniunii Europene de a realiza o colaborare cu Federaþia Rusã în privinþa livrãrilor de petrol si gaze naturale, fãrã oprelisti si compromisuri, ci printr-un contract stipulat într-o cartã a energiei nu se desfãsoarã prea usor.
Personal Presedintele Federaþiei Ruse, Dimitry Medvedev si Primul Ministru Vladimir Putin, sunt împotriva oricãror influenþe care se referã la liberalizarea piaþei interne a energiei..
O asemenea liberalizare ar crea unele oportunitãþi pentru firme strãine care ar putea sã preia controlul cel puþin parþial al piaþei energetice. O asemenea politicã este în totalã contradicþie cu principiile de total control al statului rus asupra acestor resurse.
Dr. Alex Berca
Massachusetts, USA
|
Alex Berca 4/22/2009 |
Contact: |
|
|
