Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente Despre noi / Contacte Evenimente Culturale   Romïżœnii de pretutindeni Puncte de vedere Pagina crestină Note de carieră Condeie din diasporă Poezia Aniversari si Personalitati Interviuri Lumea nouă Eternal Pearls - Perle Eterne Istoria noastră Traditii Limba noastră Lumea în care trăim Pagini despre stiintă si tehnică Gânduri pentru România Canada Press Stiri primite din tara Scrisorile cititorilor Articole Arhivïżœ 2024 Articole Arhivïżœ 2023 Articole Arhivïżœ 2022 Articole Arhivïżœ 2021 Articole Arhivïżœ 2020 Articole Arhivïżœ 2019 Articole Arhivïżœ 2018 Articole Arhivïżœ 2017 Articole Arhivïżœ 2016 Articole Arhivïżœ 2015 Articole Arhivïżœ 2014 Articole Arhivïżœ 2013 Articole Arhivïżœ 2012 Articole Arhivïżœ 2011 Articole Arhivïżœ 2010 Articole Arhivïżœ 2009 Articole Arhivïżœ 2008 Articole Arhivïżœ 2007 Articole Arhivïżœ 2006 Articole Arhivïżœ 2005 Articole Arhivïżœ 2004 Articole Arhivïżœ 2003 Articole Arhivïżœ 2002	Mi-e dor Mi-e dor de casa părintească Si de căpitele de fân De mine, puiul de român, De tot ce poa' să-mi amintească, De-acea copilărie sfântă Când umblam cu pantalonii scurți, De droaia de copii din alte curti Cu care mă luam la trântă; Prispa de lut a casei noastre Luminată-n nopțile cu lună Și astăzi nostalgiile-mi adună De pe întinderile sihastre Îmi cereau părinții să-i ajut Legam joiana cu un lanț Să pască iarba de pe șanț Alături, cei mai mari, jucau barbut Fugeam după amiaza să mă scald Adeseori mă înțepam pe grund Și prelungeam distracția c-un rund Și cât puteam să fur din timpul cald Dereticam prin casă și ogradă Cu aerul de om adult Dar dintre toate, cel mai mult Îmi plăcea să țopăi prin livadă Băteam mingea, încingeam o țurcă Alergam cu zmeele de sfori, De-a v-ați ascunselea... De câte ori, Nu dădeam părinților de furcă! Un cicirâde sau șotronul, Nevinovată joacă de-a părinți Ce au copii și nu-s cuminți Și-și încasează paraponul; Când ne prindea o burniță târzie Umblam ca niște paparude La furat de struguri sau de dude Nepăzită când găseam vreo vie; Cădea seara ca un chilipir: Frânți, peste saltelele de paie Ne cosea mama ce putea din straie C-am fi dormit așa trei zile-n șir! Dar ne scula cu-o vorbă blândă Tata: - Hai copii la treabă Că vine foamea și ne-ntreabă Burta: cu ce-o umplem, că-i flămândă? Și foamea asta ca un dinozaur O mințeam cu câte-o zeamă lungă Mai mult cu mămăligă, să ne-ajungă Dar visele erau de aur! M-aș întoarce azi să cer azil În propria-mi copilărie Și nimenea să nu mă știe Când intru sau când ies, tiptil Vremea rătăcirilor Rod sectanții dintr-o vreme Cum roade cariul dintr-un lemn Și lasă ca satana semn Măcar acesta tot se teme: De Dumnezeu, de Judecată Și de pedeapsa ce-o să vină Ci ei se cred fără de vină Și-ntru osârdie curată Despart cuvinte și le-aleg Din Biblia ce-o-nalță-n sus Și tot proclamă un Iisus Pe care nu-L mai înțeleg Și-aleg versetele din care Ei scot atât: ce le convine Și se înalță doar pe sine, Că ei n-au sfinți în calendare Dar Cartea Sfântă nu e plină De recompense pe ales Și tot strecoară un eres Frământăturii de făină Ci pentru călcători: osândă Mustrări, pedepse la tot pasul Aicea li se-nmoaie glasul Și stau cu ochii-nchiși la pândă Garvriil trimis de Dumnezeu Pe Maica Domnului cinstește Cu ce atunci vă osebește Purtarea voastră de-un ateu? Ar scoate-un demon printr-o slugă Din Cartea Sfântă ce nu-i place Dar fuge când a prins să toace La mănăstire pentru rugă Căci mântuirea e-n biserici În care nu vă văd intrând E plină lumea de sechele, Că nu mai au loc în americi! Fugiți de cruce, de tămâie De ce-ați pierdut sfintele taine? De ce purtați străine haine Și care umple-vă de râie? Ce libertăți în plus mai vreți Când voi aduceți doar sminteli Și prinși de alții cu momeli, Purtați otrava în peceți? Biserica e-a lui Iisus În care nu vă văd intrând Ci în afara porții stând Cu vorbe care le-ați mai spus Mai multă zarvă decât zestre Mereu tot mai săraci în rod Că simbriașii lui Irod Dansează pururi în căpestre Despre voi Apostolul a zis: Cine nu-i de-al nostru, pleacă La curți străine să petreacă Fiecare-n spate c-un abis Decât să fiți ai nimănui, Vă-ntoarceți. Dumnezeu primește Pe-acela care se căiește Și-i știe bine care sunt ai Lui! Nu-mi mai călca pe vise Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri Ne urcă rătăcirea în capete pe umeri Trec mastodonți pe stradă că nu mai poți să-i numeri Stinge te rog țigara, nu mai privi la lustră Și hai să-nchiriem o peșteră lacustră Se dau în vânt turiștii pe tot ce e exotic Și vom lăsa mesaje în alfabetul gotic Iar dacă n-avem bani de masă, de chirie Om face rost cumva măcar de-o farfurie Din cele zburătoare ce fac experimente, Conduse de haiduci sau poate de Terente Dar să pândim momentul când luna e-n eclipsă Să cerem de la nasa pe vară o elipsă Și-o să-i privim de sus pe cei ce azi ne-njură Să nu cădem de teamă, la ei în bătătură Dar vremile se schimbă și poate-avem norocul Când cade o păpușă o alta îi ia locul Că asta e menirea popicelor, subtilă Să cadă la soroace lovite de o bilă Nisipul din clepsidră s-a scurs ireversibil Ne vom plimba pe seară c-un mini-submersibil Pe marea Marmara, prin porturi de sidef Sau chiar Mediterana, dac-om avea noi chef Și ne vom toarce firul cu liniște din caier Avem noi parașute, dar nu vom avea aer Iar dacă ți se pare că-s multe riscuri, hai Aprind eu aragazul și pune tu de-un ceai! Trăia un turc la Istanbul Trăia un turc la Istanbul Avea șalvari de catifea Și-n casa lui cu vestibul Pipa ciubuc, n-avea lulea Dar când primea pe cineva Își umfla pieptul de fudul În casa lui cu vestibul Pipa ciubuc, n-avea lulea Pe frate-su-l chema Abdul Și făcea ăsta o cafea Că punea zahăr din destul Și-ascundea punga în giubea, Trăia un turc la Istanbul... Primăvară Primăvară, primăvară Iar mă trag singur pe sfoară Că e cald și ies afară Geaba-mi dă inima ghes Că vigoarea mai ales Șchioapătă din ce în ce mai des Trece iarna pe Avrig Dar cu gândul la covrig, Parcă mi se face iarăși frig Când mă rad, mai văd o cută Și-n mustrarea asta mută Parcă moartea mă sărută Primăvară, primăvară Viață dulce și amară Lasă-mă în călimară! Să ne plimbăm Hai să ne plimbăm prin cartier, E la fel de vechi ca o gravură În care vin pirați și fură Noaptea câte-un velier Ulițele de buiece Nu mai vântură idei Moștenite de ahei Dinspre piramidele aztece Mai jos de primărie o dugheană Care vindea pâine și finet E azi o cafenea cu internet În care vin baroni de seamă; Lumea prinde și ea să se schimbe Tinerii parc-au căzut din lună Cumpără și vând fără arvună Bătrânii au plecat să se mai plimbe... Străzile ce ne treceau prin case S-au transformat în câte-un bulevard Cu felinare care ard Și dancinguri deschise pe terase Cei de jos, la fel de mult îndură Pentru fiecare colțișor sub cer Hai să ne plimbăm prin cartier, E la fel de vechi ca o gravură Partea cea mai grea Atunci când nu mai dai din coate Partea cea mai grea din toate E că unul te înjură, altul te fură Iar ceilalți dau (numai) din gură Oamenii de bunăvoie se bat Când îi vezi, te apucă mila: O fi în stare această camilla Să demoleze un regat?! Un suspin din depărtări Bătea noaptea în fereastră Și din cât era salmastră Lacrima, se nășteau mări În hățișurile fricii Trucuri doar și artificii; După ce ieșeai din baltă Vedeai și partea cealaltă Oamenii veneau din vis Și porneau în somn călări Înspre albe depărtări După mirajul păsării ibis Mâna pe fes Noi mergem către cetățean Să cunoaștem problemele sale Cei dinainte, nu zic haimanale Dar spiritul lor e tare viclean! Noi dacă ajungem la putere Numai dreptatea ne va fi soră Politica noastră majoră Nimic de la nimeni nu cere! Votați-ne. Avem oferte Nu suntem o tagmă de calici Să vă cucerim numai cu mici, Cu bere și cu ouă fierte! Avem gogoși, avem bufet Votantul azi e suveran La cârnăciori avem și hrean Avem finanțe berechet; Programe, doctrină? Ce vorbă! Orice platformă e ca un zgârci: Tragi, o întinzi și face hârci Dar nu poți să trăiești fără pâine și ciorbă! Cei dinainte, știți voi care S-au îmbogățit din strădaniile voastre Ne-au adus pe cap numai dezastre Și acum le curg banii din buzunare Avem același interes: Să ajungem la Cotroceni împreună Cauza noastră este comună Că punem noi mâna pe fes! Nici un sclav și nici un rege Cere-mi luna de pe cer N-am să zic că nu se poate Zborurile noastre toate Sunt pătrunse de mister! Nici un sclav și nici un rege Poate n-a-ndrăznit să-ți pună Peste frunte o cunună Fiindcă nu te înțelege! Și se scurge suferindă Ziua celor ce preferă Plânsul tău de baiaderă Spânzurat într-o oglindă Parc-aș fi la o-nchisoare Țarcul care dă fiori Unde nu mai poți să mori Dacă ai iubit o floare! Cercul nostru s-a închis Dincolo de el, nu mai poți trece; Noaptea piramidele aztece Poartă fluturi spre abis Ce fai maci? Iubito, ce frumoasă pălărie Garnisită verde mov! Trăim într-un ocean de alchimie Iar tu te-ai exilat într-un alcov Trimite-mi o scrisoare, ce fai maci Pe mine când mă prinde de urât Îmi vine să mă strâng singur de gât și plâng. Și tu nu vii să mă-mpaci... Dar nu te bucura, că n-am curaj Să-mi duc la cap proiectul asasin Deși așa, puțin câte puțin Puteam să încropesc un ce, colaj Pisica toarce și tu tricotezi Un pulovăr, poate chiar mănuși Că vine iarna-acuși, acuși Și ne umple viața de zăpezi Iubito, ce frumoasă pălărie Anul trecut parcă era vertnil Cum schimbă femininele tiptil Nuanțele, la câte-o colivie! Vine anul Vine anul, trece anul Toată viața vânez banul Dacă reușesc. Și mâine, Mai cumpăr o pâine Iedera din Valea Lungă îmi trăgea pe cer o dungă La capătul podului ciclopii ieșiseră la vânătoare de dropii De la început până la sfârșit, am albit, am chelit... Tobe la momentul fast meniscul lui Metafrast Urletele de hienă ne sosesc printr-o antenă necerută, nechemată dar pentru care suntem puși la plată! Pândesc ibricul ca un popândău Mai doresc iubito o cafea Le-ai numărat? Va fi a câta? Îmbătrânesc și nici măcar atâta Nu știu ce-nseamnă a exagera! Prea slabă, n-o să aibă nici un haz Prea tare, o să-mi facă rău Pândesc ibricul ca un popândău Să fluiere semnalul de macaz! Degeaba-mi spui că nu învăț deloc Mi-e dor de o cafea ca de un drog Și bând-o, să mă simt ca un buldog Hrănit pe dinăuntru doar cu foc Mă amăgesc la fel ca un naiv Că această ceașca aburindă Cu toate ridurile din oglindă Dezvoltă intelectul meu nativ Dacă tu pleci azi pe undeva Să vizitezi pe bâtu sau pe bâta O să-mi pun eu singur de cafea A doua e, a treia, sau a câta? Vin de-mi cântă Radu Leșe Curge neaua comănac Dintr-o sită nevăzută Și deodată împrumută Totul, straie de bumbac Dar sub așternut, ce cald! Ce mi-aș mai dori în plus Că pe unde-am fost eu, nu-s Gheizere ca să mă scald? Ghemuit ca un covrig Pun pe mine zece pături Ca să nu ies în o-mături Și să nu tremur de frig Zori de ziuă vin să cadă Prin perdeaua albă, lipsă Ăsta e doar un tertip să Mai amân ieșirea la corvoadă Mi s-au aburit pereții Cu adânci păreri de rău Cred c-am fost un mare nătărău Pe toate drumurile vieții! Ion Untaru    4/22/2009 Contact:   Informatii Utile despre Canada si emigrare. Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online. Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul! Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online   Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |   created by Iulia Stoian