Apusenii
În noaptea asta m-am visat cu ei,
Cu Muntii mei, aceia de Acasă,
Erau mâhniți putin, tăcuti si grei
De Aurul si-argintul ce-i apasă
Și-Acolo sus, pe vârfurile lor
Trecea un cal durut, fără stăpân,
Galopul lui era asa usor
Și-amirosea prin Visul meu a fân
Dar unde-i Călărețul si ce face?
E sub Gorun, sărmanul si nu doarme-
Cine, Doamne, nu mi-l lasă-n pace
De-i tulbură suspinul cu sudalme?!
Iar Celălalt, pe-un Deal de furci anume
Stă dezbrăcatul, pironit pe frig,
Și Roata lui se-nvârte peste lume
Prin Somnul meu am început să strig
..
În noaptea asta am vorbit cu ei,
Cu Munții mei, rămasi mereu Acasă,
Erau mâhniți puțin, de gânduri grei
Din Țara mea de piatră, preafrumoasă!
|
