Apusenii
În noaptea asta m-am visat cu ei,
Cu Muntii mei, aceia de Acasă,
Erau mâhniţi putin, tăcuti si grei
De Aurul si-argintul ce-i apasă…
Şi-Acolo sus, pe vârfurile lor
Trecea un cal durut, fără stăpân,
Galopul lui era asa usor
Şi-amirosea prin Visul meu a fân…
Dar unde-i Călăreţul si ce face?
E sub Gorun, sărmanul si nu doarme-
Cine, Doamne, nu mi-l lasă-n pace
De-i tulbură suspinul cu sudalme?!
Iar Celălalt, pe-un Deal de furci anume
Stă dezbrăcatul, pironit pe frig,
Şi Roata lui se-nvârte peste lume
Prin Somnul meu am început să strig…
……………………………………………………..
În noaptea asta am vorbit cu ei,
Cu Munţii mei, rămasi mereu Acasă,
Erau mâhniţi puţin, de gânduri grei
Din Ţara mea de piatră, preafrumoasă!
|
