O carte românească de succes: Lumea de râsul lumii
„Ospăt cu rădăcini de mit” de MIHAI BATOG – BUJENITĂ
Ceea ce m-a fascinat, în primul rând, la Mihai Batog - Bujenită, scriitor de serioasă tinută artistică, om de temeinică moralitate – si asta stă, de fapt, la baza scrisului său – este plăcerea, voluptatea si patima cu care scrie. Îi iese bine, îi iese frumos, stăpâneste cu măiestrie mijloacele sale artistice, cu care este înzestrat abundent.
Pilot de avioane supersonice, deprins, probabil, să „privească lumea de sus”, descrie, totusi, minutios si semnificativ lumea „tere a tere”, la nivelul povestirii de la om la om. In scrisul său apare lumea de râsul lumii.
Citindu-i cărtile despre România de azi, pătrunzi în cloaca morală care ti se desfăsuară înaintea ochilor, si esti de acord cu zâmbetul verbal si de subtext al autorului. Paralelă si implicită, pozitia ironică, sarcastică a scriitorului este prezentă si vitriolantă, ea fiind dublată si de miscări de floretă stilistică de exceptie.
Te opresti, însă, la un moment dat, si te întrebi: Chiar asa? Oare asta-i România de azi, cea pe care o redă Bujenită ăsta?
Stai domnule! Există si lucruri bune, frumoase, oameni admirabili, nu toti sunt lenesi, hoti, mincinosi, îngâmfati, trufasi, lacomi, demagogi, inculti, idioti, sarlatani , vulgari etc.,etc.
Bujenită nu neagă aceste realităti, însă,întrucât îsi întelege si îsi asumă curajos si corect rolul său, aduce în prim plan o serie de tare mizerabile, care trag viata înapoi si râde arzând buruienisul de la doi pasi de el.
Numai o mare dragoste de tară si de neam, poate duce la o operă sarcastică si umoristică de o asemenea anvergură, cu un stil biciutor, decimator. Încât, nici pe departe nu i se poate reprosa autorului negarea – cum ar fi înclinati unii să creadă – a tării si poporului său ci, dimpotrivă, el ilustrează, pe plan moral, vigurozitatea societătii românesti, sansa ei la progres si prosperitare.
Căci puterea de auto-operare chirurgicală, pe viu, o au numai cei puternici, cu minte limpede, cu curaj, cu încredere si talent; o au, desigur, numai cei ce stiu si pot!
Cartea, nu de mult apărută, a acestui foarte valoros scriitor, „OSPĂT CU RĂDĂCINI AMARE”, este o ilustrare originală a celor spuse mai sus si as caracteriza-o, desi nu poate fi strânsă în chingi prestabilite, drept un excelent pamflet literar - cel putin!
Ironia virulentă, caricaturizarea unor personaje si situatii, care se constituie în puternice imagini artistice, destinate ridiculizării elementelor destructive din viata societătii românesti – ilustrază faptul că, prin scriitorul Mihai Batog – Bujenită, epigramistul si romancierul îsi dau mâna cu nonsalantă. Rezultatul: o carte bună, un regal intelectual, o desfătare pentru cei cu cap!
„Pamfletul e tifla –spunea Tudor Arghezi- si acestui gest i se cuvine o mână curată, elegantă si chiar o bijuterie pe degetul mic... Pamfletul frumos, animat si stropit cu lumină reuneste toate însusirile care fac pretul lucrărilor de artă si e lectura cea mai plăcută unui intelectual; pamfletul e pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stpiditătii”. Îl citesc acum pe Bujenită si mi-l însusesc încă o dată pe Argezi... Mamă, ce pumn mai dă ăsta unor racile din România!
Lectura cărtii „Ospăt cu rădăcini de mit” mă duce cu gândul si la voluptatea, la plăcerea scrisului lui Ion Luca Caragiale. Bujenită, de asemenea, e diabolic prin scrisul său. Are ceva drăcesc în el, si nu cred că e total neintentionat acest fel de a fi, în mare parte nativ. Chiar si în carte, rolul lui Lucifer - „Lucică” după cum îl numeste familiar Sfântul Petru - este concludent. Ignoranta – arată diavolul, după enumerarea unor păcate fundamentale ale omenirii - ignoranta este cauza tuturor relelor. Reiese limpede rolul purificator al iadului si al lui Lucifer si, în fond, cu ignoranta luptă Bujenită, Domnul Bujenită, acest cronicar diabolic al unei lumi care, cu sigurantă, merită si poate să fie mai bună.
Dacă ar fi să-l compar pe acest humorist cu un altul, deosebit de apreciat prin părtile noastre, ca si în România, Dorel Schor, scriitor ce se consideră, într-un recent volum, zâmbind strengăreste, un „Înger cu coarne”, as spune că Bujenită e departe de a fi vreun înger, dar coarnele lui dracesti sunt foarte ascutite. Si să fie limpede, ceea ce scrie M.B.Bujenită despre România este valabil, în multe privinte, oriunde în lume! Pot diferi proportiile, pot fi alte elemente specifice, altă culoare locală.
Dar esentele sunt aceleasi. De aici o anume universalitate româneacă, semnată Mihai Batog - Bujenită. Nu e putin lucru!
Nu vreau să povestesc cartea, nici chiar foarte sumar, căci niciodată nu voi putea reda farmecul, savoarea, satisfactia determinate de acest text, în ansamblul său.
Nici citate, de care as fi tentat atât de mult, nu voi reda aici, atât din lipsă de spatiu, cât si din pericolul de a nedreptăti foarte multe altele din acelasi context. Cartea asta trebuie citată si citită în întregime.
Cât priveste un portret moral al acestui Domn al literelor române, mi-a retinut atentia faptul că, în deschiderea cărtii, Mihai Batog – Bujenită, om cu adevărat cult si spirit efervescent, pune ca motto următorul citat din Talmud:
„Fii atent la gândurile tale;/pentrucă ele vor fi cuvinte./ Fii atent la vorbele tale,/pentrucă ele vor fi fapte./ Fii atent la faptele tale,/pentrucă ele vor fi obiceiuri./ Fii atent la obiceiurile tale,/pentrucă ele vor fi caracterul tău.”
Un scriitor cu astfel de norme devine, automat, si unul drag mie.
Vă îndemn să-l cititi!
|
Roni Căciularu 3/22/2009 |
Contact: |
|
|
