Impresii de călătorie: Elephanta Caves, Zulu Tribes si altele
Croaziera a fost exceptional de frumoasă. La Bangkog, ne-am odihnit la hotel după oboseala unui zbor de peste 26 de ore. In dimineata următoare am luat un tur prin oras, pe care l-am mai văzut si în trecut, telul fiind să mai mergem odată la Royal Palace Grounds, care m-a fascinat prin stilul de constructii, mozaic si exuberantă de culori asa cum nu am mai văzut nicăeri. Seara am fost dusi la vapor, nu înainte de a trece de-alungul câtor-va sute de km. prin zone de constructii de drumuri noi si blocuri foarte moderne, lăsându-ne să credem că investitiile în această tara, Thailanda, sunt foarte masive.
Pe vapor am găsit toate bagajele noastre în cabină asa ca ne-am grăbit să mergem la masă, să vedem cu cine am fost sortiti sa împărtăsim serile de-alungul a treizeci de zile. Intâmplarea a făcut sa fim întampinati de două perechi foarte plăcute. Prima pereche, Gale si Lary, din Florida, căsătoriti de 50 de ani, oameni foarte înstăriti, (invitati la o receptie oficiala în cinstea lui G.W.Bush si sotia), cu avion personal si o fermă de peste 80 de ha. in Idaho. S-au atasat de noi si am petrecut cu ei multe momente plăcute. Cealaltă pereche, din Anglia, putin cam greu de înteles din cauza accentului, au intrat in joc cu restul mesei, participând cu glume si povestiri care ne-au delectat seară de seară.
A doua zi am ajuns in Vietnam, însa nu am vrut să mai mergem odată la Saigon, pe care l-am vizitat cu doi ani în urmă asa ca ne-am rezumat să facem mici cumpărături din port, în special două tablouri în laquer cu figuri din sidef, pentru Marius si Ancuta, copii nostri. Sotia mea Vali nu a fost de acord cu această achizitie, însă copii au fost încântati când le-au primit.
In Singapore si Kuala Lampur, orase de o rară frumusete si curătenie, este greu să hotărăsti pe care parte să privesti din autocar. În timp ce străbăteam labirintul de străzi si bulevarde aliniate frumos cu bordură de flori si verdeată pe margini, ne minunam că e posibil ca la o temperatură de peste 40 de grade, să întreti asemenea grădini. Tot în drumul spre Kuala Lampur am vizitat Batu Caves, care este o însiruire de grote imense în munte, cu înăltimea de peste 100 m. si în care se află un număr de altare Hindu de mare semnificatie religioasa. Dar ca să ajungi la aceste grote, trebuie să urci nu mai putin de 272 de trepte în tovărăsia a numeroase maimute care se tin de tine, te urmăresc sau pur si simplu te ignoră.
Următorul stop l-am făcut in Penang. Drept să spun, fie că turul ales de noi nu a fost cel care ar fi trebuit să-l luăm ori localitatea este lipsită de prea multe obiective turistice. Noi am vizitat partea istorică a orasului, acolo unde în urmă cu peste 150 de ani o mână de chinezi si-au stabilit primele hornuri si altare. Nu stiu care parte din oras a fost mai greu atinsă de tsunami, pentru că vizita noastră a avut loc cu mai putin de o lună înaintea acestui cataclism, dar orasul modern din directia portului nu cred că a suferit cu aceasi intensitate ca orasul sărac din zona istorică. Aici în majoritatea caselor, oamenii trăiesc înghesuiti într-o singură încăpere, pe paturi de lemn acoperite de unpled, uneori câte 16 insi în familie, izolati noaptea doar de perdeua care-i fereste de tântari. Femei in vârstă, slabe, îsi petrec dimineata asezate pe treapta de la intrare, lăsând usa din spatele lor deschisă, prin care am zărit aruncându-mi privirea înăuntru, atât încăperea cât si altarul cu candele aprinse, la care-si fac rugăciunile.
In Phuket, o insulă de-asemeni greu lovită de tsunami, unde pentru prima dată am auzit expresia “the gipsy fisherman”. Acestia trăiesc de-alungul coastei si în interiorul unui canal bogat în peste, în luntrele lor lunguiete acoperite de coviltire, nici mai bogati, nici mai săraci decât restul populatiei, trăind în căsute mici, colibe cum le numim noi, răsfirate de-o parte si de alta a drumului. Insula de-o rară frumusete, ne-a dezvăluit privelistea unui templu Buddhist, rivalizând aproape cu templurile văzute la Bangkog, si unde Stupa, un turn de aur, ( aurul la Buddhisti se vinde în pătrătele subtiri ca poleiala, de 24 carate, care se lipesc de statuile venerate la care se roagă). Aici se află cenusa lui Buddha tinută sus în turnul de aur, o Stupă în miniatură în turnul Stupei adevărate. În jur un complex de clădiri, locuri de rugăciune si o multime de călugări impresionează prin devotamentul credintei lor. Am văzut si resorturile moderne construite de curând pentru turistii din întrega lume si unde, din păcate, multi si-au trăit ultimile bucurii înainte Apocalipsului stârnit din adâncuri..
De-acum suntem în drum spre India. La Cochin, oras construit de Portughezi pe la 1500, am mers cu turul pe strădute înguste si cu miros de igrasie, peste si alte izuri până ne-am plictisit. Ne-am detasat de tur, am luat un “taxi”, o motocicletă pe trei roti cu bancă dublă in spate si coviltir să te apere de soare si am facut un ocol de fortă în jurul orasului din care ne-am ales cu trei saluri din casmir si alte suveniruri care nu au costat foarte putin. Printre altele am vizitat Synagoga si Palatul Rajei. Synagoga este complect diferită de ritul si traditionalul stil pe care mai mult sau mai putin îl cunosc, dar a fost construită ca urmare a valului de refugiati din Israel la data când Romanii au pus stăpănire pe întreaga tară. Am fost surprins să găsesc picturi ilustrând sosirea primilor evrei in Cochin in Sec VI BC si mai ales in Sec.I AC, când prigoana Romanilor crescuse în Ierusalim. Palatul Rajei a fost construit de Dutch in sec.16 si are picturi murale acoperind peretii mai multor încăperi ce reprezintă legenda Ramayanei. Din păcate e greu descifrabilă si în multe locuri reparatiile fregvente acoperite de tencuială nouă au distrus si ce mai era de văzut. Ce păcat că nimeni nu s-a preocupat să ocrotesca asemenea opere de artă.
Două zile mai târziu am ajuns la Bombay (Mumbai în denumirea curentă). Este greu să atingi un simtământ conclusiv când te afli in locuri în care frumosul se îmbină cu mizeria, unde contrastul este asa de pregnant încât socat si descumpănit îti rezervi concluziile pentru mai târziu, când timpul v-a sorta între una si alta. Edificii splendite din epoca Victoriană se îmbină cu constructii moderne. Hotelul Taj Mahal, construit la intrarea în secol XX în fata portii de triumf "Gateway Of India", are un adaus modern, un turn de peste 30 de etaje, care se îmbină cu stilul original si nu face discordantă. Printre altele, copii în uniforme curate, băieti si fete de toate vârstele, mergând pe stradă în grupuri gălăgioase dar civilizate. Scoli in clădiri mari curate. Case si prăvălii luxoase aliniate pe bulevarde cu circulatia pe stânga ca la Londra, circulatie care de multe ori este întreruptă de trecerea unei vaci, animal sacru si venerat de traditia lor, trecând tacticos strada, mai cu seamă în dreptul unui templu Hindu. Multime de cersetori stând pe jos, cu copii în brate si mai ales multimea de copii, tinâdu-ti calea pentru ceva bani, arătându-ti ducând mâna la gură că le e foame. Am vizitat casa lui Gandi care astăzi e muzeu si am fost profound impresionat de adâncimea citatelor evocate printre fotografii si alte exponate din viata acestui mare om ce a introdus o conceptie nouă în lume. Am văzut mai multe temple intre care Jain Templu, o sectă foarte răspândită, aparent una din primele care prohibesc împărtirea societătii pe caste. În final am trecut pe la Dobi Ghat, locul unde traditional rufele orasului sunt colectate si spălate zilnic, uscate, câlcate si distribuite înapoi la fiecare usă. Asta e o priveliste ce merită să fie văzută, asa cum nu trebuie scăpată ocazia de-a vedea unul din trenurile ce vin si pleacă din oras.
Ceea mai împortantă vizită in Bombay am facut-o după masă, la Elephanta Caves. Acestea se află pe o insula la care se ajunge cu o ambarcatiune de la Gateway of India si ia cam jumătate de oră până la ea. A fost descoperită de Portughezii în Sec.16, având un elefant enorm cioplit în piatră cu un baby elefant pe spate ce străjuia insula. De aici numele insulei. Insula e doar cu putin mai Întinsă decât baza muntelui care se află în mijlocul ei. Urci peste 150 de trepte, sau pentru câtiva dollari esti cărat pe umerii a patru vlăjgani care te duc pe un tron de lemn până la grotă. Aici găsesti un platou larg, un fel de terasă nivelată în piatră. In munte, în fata ta, o deschizătură ca un portal sprijinindu-se pe patru coloane de piatră, înalte cam de 5m. Aceste coloane se înaltă de de la sol cam de-o statură de om si are baza în forma dreptunghiulară, iar de aici în sus, partea superioară este rotundă, sfărsindu-se cu largi capiteluri rotunjite precum coloanele Ionice. Păsesti în centru urcând câteva trepte si te afli într-o sală imensă, străjuită de coloane asemănătoare cu cele de la intrare, dispuse la intervale egale de aprox. 5m. în lung si în lat, toate aliniate la perfectie, suportând tavanul. In intuneric deslusesti între aceste coloane în fundul sălii scene mitologice si sculpturi enorme, amintindu-ti cumva de cele ce străjuiesc mormintele din valea regilor de la Asuan, în Egipt. Toate scenele mitologige sunt descriptive si sugestive, dedicate lui Shiva care în religia Hinduista este o zeitate cu puteri supranaturale, al trei-lea în ierarhia Hindu, dupa Brahma - Creatorul, Vishnu - Cel ce Prezervă si Shiva, zeul Creatiei si al Distrugerii. Ca o ideie asupra acestei grote, imaginati-vă că sala are o lungime de aproape 50 m. si este cam tot atât de largă. Mai trebuie să vă imaginati că tablourile mitologice sunt în relief si că fiecare au o lătime de 5m. cu înâltime până la tavan. In total sunt 9 tablouri dispuse simetric de la intrarea în grotă. Fiecare tablou este diferitca subiect iar pe centru, pe fundalul grotei se afla tripla figură lui Shiva cu vedere din fată si profiluri ce-l înfătisează în relief de ambele parti ale capului, cu deosebirea că în stânga fata lui reprezintă mânia, iar în dreapta figura lui este destinsă aproape femenină. De o parte si alta a figurii centrale sunt încă două tablouri. Grota are trei intrări si pe peretii laterari ai fiecărei intrări sunt alte tablouri în relief reprezentând scene din mitologie. Si nu uitati toate aceste coloane, 27 la număr, aliniate în siruri pe lungime si lătime la aceleasi intervale. Acum trebuie să vă imaginati că toată această opera de artă a fost dăltuită în stânca rocii de bazalt cu uneltele timpului (Sec.IV-IX BC), probabil confectionate din bronz. După ce am văzut aceste caves, piramidele Egiptului nu mă mai impresionează ca în trecut, pentru că acelea au fost create pe lumină, la suprafată, clădind bloc piramida bloc peste, pe când aici, săpând stânca bucătică cu bucătică adânc în trupul de piatră al muntelui, orice greseală e iremediabilă. Câtii oameni liberi, nu sclavi (au fost găsite monede antice în interior, dovada plătii muncitorilor), trudind în întuneric, în zăpuseală si praf, au contribuit la crearea aceastei opere al cărui autor este necunoscut? După planul cui s-a făurit această lucrare ce a durat secole până la totala realizare si a sfârsit într-o operă atât de unitară, care si în conditiile tehnologiei moderne, cu toate utilajele folosite astăzi, cu greu ar putea fi realizată. Tragedia este că Portughezii condusi de Vasco da Gama, descoperind această grotă au perceput sculpturile din ea ca o manifestare păgână contrarie perceptelor crestine si au pus mortierele să tragă în sculpturi distrugând cu obuzele lor mare parte din frumusetea acestei lucrări. Dar stânca s-a dovedit mai puternică. Stricăciunile sunt imense, dar tot se poate vedea iscusinta si arta cu care au fost create de-alungul a patru-cinci secole. Si-mi pun întrebarea: dece în nici una din cărtile de artă pe care le-am răsfoit si încă mă răpesc cufundat în tălmăcirea creatilor clasice, nu s-a pomenit si nu s-a scris nimic despre Elephanta Caves? Seychelle Island nu m-a impresionat prea mult. Dup-amiaza petrecută acolo părea să-mi amintească mai mult de viata idilică a unui orăsel de provincie de pe meleagurile noastre. Mauritania e o insula frumoasa cu sunet exotic, fete creole si cu un vulcan stins. Este renumită prin posesia unui parc cu teren lunar, în care solul sterp dezvăluie zone colorate diferit de la un galben deschis la rosul închis si pe alocuri chiar violet ca petele de culori ale camuflajului. Reunion Island, este un loc diferit, cultură franceză, socotită ca o provincie îndepărtată a Frantei, este subventionată de Guvernul Francez si din această cauză, cred, e mai bogată si are un nivel de trai mai ridicat. Vulcanul continua să fiarbă, craterul este vizitat de excursionisti, dar o plimbare de-a lungul coastei devine o amintire tot atât de memorabilă ca si o plimbare de-a lungul Rivierei.
Ocolind Madagascarul pe partea de vest am ajuns în Sud Africa la Richards Bay. Aici am făcut cunostiintă cu un trib Zulu si am participat la o cursă Safary într-una din rezervatii. De la vapor am descins în autocare la un hotel lângă un sat Zulu mentinut apparent ca muzeu în beneficul excursionistilor. S-ar pare că multi încă nu au renuntat la stilul de viată original mostenit de la bătrâni. Adânc pe teritoriul African traditiile, costumatia, modul de a trai si uneltele sunt încă cele de odinioară. Armele lor sunt încă scutul si lancea, vorbesc propria lor limbă si mesajele sufletesti sunt communicate symbolic cu ajutorul mărgelelor de diferite culori si paterne. Aceste mărgele legate în benzi pot fi purtate ca brătări, benzi pentru împodobit gâtul, pieptul sau chiar în jurul soldurilor. Femeile nemăritate nu-si acoperă sănii, un bărbat poate avea nenumărate neveste pe care trebuie să le cumpere dând tatălui 11 vaci, si pentru care trebuie sa facă o casă aparte. O femei măritată nu are voie să aibe mai mult de 4 amanti. Din cauza aceasta, Aids si HIV virus este de o asemenea amploare in Africa. Sunt foarte superstiosi, cred încă în vraci si vrajitoare. Cursele Safary le-am făcut în jungla luxuriantă cu masini deschise, 4x4, câte 7 insi într-o masină, văzând animale si locuri ce nu se pot descrie.
CapeTown este un oras de vis. In fata răsare un masiv de peste 1000m. culminat la vârf cu o platformă largă, netedă, ce se intinde ca în palmă: acesta este Table Mountain. In stânga si în dreapta sunt două piscuri: The Lion Head si The Diamond Head. Intre port si munte se află centrul orasului. Totul este nou, frumos, elegant, curat etc. Câtre munte drumul te duce printe vile drăgute în stiluri diferite si vegetatie abundantă. Urci într-un cable car suspendat care te duce până sus la culme si care se roteste 360 de grade, lăsându-te să admiri privelistea din toate directiile. Dacă închiriezi un taxi, în numai cinci ore ajungi La Capul Bunei Sperante. Aici poti admira locul unde Oceanul Atlantic se uneste cu Oceanul Indian. Nu departe de acest puct se află Cape Point, loc de markaj printr-un far antic stabilit de Vasco da Gama si existenta unui meterez pe culme, aratând directia câtre Londra, New York, Beijing etc. Venind înapoi spre Cape Town, drumul trece pe la Boulder's Beach, unde în ultimii ani o colonie de penguini vin să-si depună oule la clocit, adânc în nisipurile încinse de coastă, la adăpostul rocilor care le străjuie. Putin mai jos câtre Cape Town, de-a lungul oceanului în care muntii par să se prăvălească, apare o priveliste unică de blocuri crescute parcă pe povârnisurile muntrelui ca trepte de gigant cu fata la apă si la soare. Mergând spre aeroport, la numai cinci minute după ce ai lăsat în urma Cape Town, pe o distantă de cel putin 10 miles, de-o parte si de alta a drumului apare o altă fatetă a orasului: “the Shantyhouses”. Cartiere întregi de cocioabe încropite din orice, placaje, butoaie de tablă sau tablă ondulată, multe cu rugina rosie pe ele, îngrămădite unele în altele, nu mai mari decât o lungime de om si cam tot atât de înalte, cu acoperisuri tintuite contra vântului cu greutăti si bolovani pe deasupra, se desfăsoară ca o plagă, lăsându-ti la despărtire acest gust amar de neputintă. O tară asa de frumoasă si bogată care în acest secol încă trebuie să lupte ca să stăvilească scurgerea continuă de oameni flămânzi, fără nici o pregătire ce îngroase rândurile somajului care deja a atins nivelul de 40 la sută. Excursia a fost bogată nu numai prin ceea ce am văzut dar si prin toate cele învătate de-a lungul acestor 30 de zile. Surprinzător, de data asta directorul de cruise a organizat un număr de conferentiari care ne-au delectat în zilele petrecute pe mare cu conferinte de înalt grad academic. Toate subiectele zilnice, de la viitoarele Ports of Calls, la politica locală, regională si globală, din adâncul istoriei până în prezent si mergând mai departe cu istoria navigatiei, ale noilor descoperiri în astronomie si chiar cursuri de graphologie au captivate majoritate călătorilor de pe vapor. Aceste conferinte au umplut sala de teatru cu peste 600 de locuri la refuz, încât multi se multumeau să găsească locurile libere pe treptele scărilor, desi simultan erau multe alte activităti în alte locuri pe vas. Ascultând nivelul întrebărilor si al comentariilor la conferinte, nu mi-a fost greu să recunosc că si nivelul celor din sală, audenta, era cu nimic mai prejos decât nivelul vorbitorilor. In final cred că trebuia să primim o diploma de graduare după un asemenea Forum. Dacă v-au plăcut cele povestite, vă recomand itinerariul.
|
David Kimel 3/15/2009 |
Contact: |
|
|
