Prietenilor din diaspora
Cu inima, deschisa ca o carte,
Am incercat mereu, ca sa am parte,
De a voastra pura prietenie,
Scrisa pe net si nu pe o hartie.
Cu gandul, mai curat ca o lacrima,
V-am trimis mesaje, fara patima,
E-mailuri multe, multe si mereu,
Clare si concise, dupa placul meu.
Stau si ma intreb, de ganduri chinuit:
Oare, cu ce, doamne, totusi am gresit,
De nu vrea, macar unul sa raspunda,
Dupa asa o asteptare lunga?
Nu sunt interesant, nu sunt un star,
Nu pot sa va servesc cu caviar.
Sunt simplu muritor, dintre cei care
Trudesc din greu, sa aiba de mancare.
Va mai astept, ca pan-acum, sperand,
Ca-mi veti trimite, chiar rar, cate un rand?
Sau ma retrag discret, trist, dezamagit,
Ca n-am fost un interlocutor dorit?
|
