" Acolo unde sunt mai multe femei si flori, nu sunt razboaie. "
La mii de kilometri distanta si inconjurati de nameti de zapada, simtim totusi un suflu al primaverii ce ne vine din anii frumoaselor amintiri din tara.
In Canada ziua de 8 Martie n-are farmec decat pentru noi romanii, plecati de acasa cu bagajele pline de luminoase si calde aduceri-aminte. Pe continentul american se sarbatoreste Ziua Mamei in luna aprilie, dar femeile au multe alte roluri pe pamant decat cea de mana, ele sunt sotii, iubite, femei de cariera, femei de casa, aprope tot, incat este mai potrivita sarbatorirea femeii fixata de europeni in fapt de primavara, in ziua de 8 Martie.
Aceasta zi este precedata de Ziua Martisorului, ca o avanpremiera, in care se impletesc prin simbolul snurului, albul puritatii, cu rosul, simbolul dragostei pana la jertfa. Batranii nostri au mai numit aceasta luna si Martisor.
Scriu aceste randuri pentru a aduce pe fata tuturor cititorilor special pentru aceasta zi lumina zambetelor, nobletea vorbelor si caldura inimii. I se cuvin toate acestea, femeii - “eterna poveste” , “a vietii cheie” - asa cum rasuna in urechile noastre romantele cu parfum. Sunt tulburatoare romantele, cantecele, poeziile, romanele, dedicate misterului feminin, nesecatului sentiment matern, bunicilor sau surorilor care ne-au inflorit viata. De fapt, cele mai frumoase creatii ale lumii sunt pe aceasta tema, adevarate dezlegari de taine. Ele ne duc intr-o calatorie interioara cu o multitudine de valente revelatoare care trezesc in noi ganduri si sentimente ce ne inalta intr-o alta ordine, cea a curateniei si frumusetii sufletesti. Femeia a fost cantata din cele mai vechi timpuri si acest subiect nu va fi epuizat niciodata, caci fiecare femeie este unica si nicio iubire nu seamana una cu alta.
Iubirea strabate nestingherita prin timp. Primii fiori treziti de chipul fetei indragite in adolescenta, peste ani aduce surasul cald pe buze, inganarea soaptelor nespuse, freamatul respiratiei intretaiate, lumina si caldura ochilor, farmecul graitor al tacerilor si al stragerilor de mana.
Cu gandul la frumusetea femeii, imi vin in minte imagini de altadata ale Bucurestiului in plina inflorire, din perioada interbelica, numit cu mandrie “Micul Paris”. Strazile pareau inflorite de siluetele elegante ale femeilor, cu rochii dupa moda timpului, cu palarii pline de fandezie, dupa moda pariziana, cu umbrelute cochete, cu aer de aleasa distinctie. Iti dai seama imediat ca acolo nu putea incapea vulgaritatea vorbelor si a gesturilor, cu atat mai putin mitocania si marlania.
Imaginea femeii este adesea suprapusa cu cea a iubirii. Toata lumea are nevoie de atingerea blanda si buna, plina de caldura a femeii inzestrata de Dumnezeu cu stele de iubire. Ea este implinirea in viata prin iubire si daruire. Fiecare femeie poarta in ea visul de dragoste care nu se stinge niciodata. Daruind, femeia este si ea insetata de gesturi de tandrete si de mangaieri izvorate din dragoste care sunt esenta vietii de familie si fara de care viata nu ar mai avea niciun farmec. Barbatul trebuie sa ii ofere locul binemeritat in viata, acela de a fi iubita, sotie si mama. Numai prin barbat, femeia devine deplina, asa cum barbatul este un tot numai prin femeie. In casa in care salasluieste iubirea, salasluieste si Dumnezeu, spune o vorba din batrani, iar o alta zicala ne aminteste ca dragostea muta muntii din loc.
Dintre toate ipostazele femeii, cea mai de sus ramane, incontestabil, cea de mama, asa cum mai presus de toate este Fecioara–Mama, Femeia intre Femei. Femeia este chivotul vietii, este pasnica rodire a omenirii, fara de care lumea n-ar mai fi.
Femeile dau implinirea zilei, dau mireazma si culoarea vietii, paveaza drumul vietii cu dale de suflet. Barbatii trebuie sa le iubeasca si pentru ca ele sunt mai frumoase decat ei. Lor le ajunge sa fie doar putin mai frumosi ca Dracu`, cum zice o alta vorba din batrani.
Femeile, prin frumusetea si gingasia lor sunt florile vietii, flori cu care sunt adesea comparate. Nu putine sunt cele care poarta nume de flori, mai ales ale florilor de primavara: Violeta, Viorica, Lacrimoara, Narcisa, Brandusa, Micsunica, Iris, Crina, Margareta, Camelia, Gherghina. Cele mai multe din aceasta categorie poarta numele Floarea sau Florica, asa cum o chema si pe mama mea, pe care o port in inima ca pe o floare.
Pe langa faptul ca femeile acopera o arie mai larga decat cea a barbatilor, fiind sotii, iubite, mame, avand servicii si muncind si in gospodarie, deci sunt mai mult decat jumatatea barbatului, in acelasi timp, ele sunt inzestrate si cu tenacitate, care le situeaza deasupra barbatilor. Aceste cuvinte nu pica prea bine orgoliului masculin, dar este inca un motiv de consideratie si de admiratie pentru ele. Suferintele prin nastere le calesc, le fac mai rezistente. La nevoie isi pot purta singure de grija, isi pot purta singure bataliile pentru viata.
Sadoveanu a ilustrat stralucit un asemenea chip in intruchiparea Vitoriei Lipan, in romanul "Baltagul". Iubirea ce i-a purtat-o barbatului disparut, i-a dat taria sa porneasca in cautarea lui, iar prin tenacitate si inteligenta a reusit sa-l gaseasca, sa descopere ucigasii si sa isi faca singura dreptatea, fara ajutorul autoritatilor.
Asadar, pe langa rolul social substantial, femeia ramane mereu un cantec de lumina, la care mai adaug doar frumoasele cuvinte spuse de poetul Grigore Vieru: “Femeia este al cincilea anotimp, in care Natura se odihneste, amintindu-si toate florile primaverii, toate privighetorile verii, toate poamele toamnei si toate ninsorile iernii”.
|
Elena Buica 3/8/2009 |
Contact: |
|
|
