Vulpea si corbul
-după La Fontaine-
Un corb găsi, prin Montreal,
Un codru bun de cascaval
Si tare bucuros de pradă
Se aseză într-o livadă,
Crezând că nimeni n-o să-l vadă.
Cu cascavalul încă-n plisc,
El presimtea un fel de risc-
Punându-si brânza l-adăpost
Că n-o fi ca bunicul, prost…
Si chiar atunci, dintr-un tufis,
Apare vulpea, pe furis,
Croind un fel de păcălici,
Cum mai făcuse ea pe-aici...
Vroia, de fapt, brânza să fure,
La pui s-o ducă în pădure:
Cu vorbe dulci, de linguseală,
Tesute toate cu migală-
Nu reusi mare scofală.
Stiind corbul vechea poveste,
Având si prada pusă bine,
Grăi, melodios, aceste:
- Îti multumesc, cum se cuvine,
De vorbele matale mieroase,
Capcana ta, vezi, cam miroase -
Si nu mai pot fi păcălit,
Precum bunicul meu vestit,
Cântat în versuri de antren,
Chiar de celebrul La Fontaine,
Si-ti spun, la păcălit maestră,
Mai nou, eu cânt într-o orchestră;
Am renuntat mai de demult la glas-
Mi-am cumpărat un contrabas.
Adio, deci, că eu te las...
Să pun acasă de-un ospăt,
Familia să mi-o răsfăt.
Broasca si racul
Cândva, la margine de râu,
O broască proastă stă la soare –
De cum zări un rac lălâu,
Venind dinspre un lan de grâu,
Se repezi cu gura mare:
- Salut, bonjour, amice race,
De unde vii acum ortace,
De când faci tu agricultură?
Cu noi în apă nu-ti mai place?
Sau zona-aceea e mai pură?
Ori esti vrun băgător de seamă
Pe la vecinii de tarla?
Cu mersul tău de-a-ndoaselea
Pari un actor de melodramă
Ducând pe tavă, must, pastramă
La mesele de altcândva.
Tu esti mereu un retrograd –
Că stii să mergi doar înapoi,
N-ai pretuire nici în vad,
Nici în balta din zăvoi –
Ca să te schimbi nu este chip:
Tu esti al lenei prototip!
Uimit de broasca agresivă,
Plăpândul rac, dar tare-n cleste,
Putea răni pe guralivă,
Dar calm si diplomat fireste,
Se adresă către broscoi:
- Surată, tu te cam grăbesti
Si pe nedrept mă osândesti
Pot spune chiar că mă jignesti...
În încheiere – atâta voi –
Broscuto, ca să tii tu minte
Că pentru mine înapoi –
Înseamnă... mersul înainte!
PS. Broscuta, rea si agresivă,
Atunci, la margine de râu,
În confruntarea decisivă,
Prostiei puse-ndată frâu...
|
