Chemati-ma
Nu v-am uitat, imi sunteti mai aproape
ca niciodata. Iata cum coboara
amurgul peste toate. Parca vad
cum va-asezati tacuti in fata casei,
si asteptati sa iasa printre stele
luceafarul cel nou ce taie-n doua
deasupra voastra lumea nesfarsita.
Chemati-ma, oricand, la orice ora,
si vin, oriunde-as fi in clipa ceea,
din lumea instelata-a poeziei,
ori poate din furtunile iubirii,
ori din vartejurile-atator griji
in care-s prins cu-ntreaga omenire.
Batranii mei, cand voi ramane singur
si obosit voi astepta si eu
in fata casei noastre inserarea
ca sputnicii iesiti de dupa deal
sa-si impleteasca firele de aur
in panzele luminilor stelare,
chemarea voastra voi mai auzi-o
ca un ecou intors din astru-n astru, -
ca sa-mi aduc aminte cum veneam
acasa noaptea cand eram copil
in carul plin cu fan culcat pe spate
si tata-mi arata deasupra Cupa
si Raritele stralucind si Toaca
si locul unde-avea mai catre ziua
sa palpaie cu puii Gainusa.
Era o lume-ntoarsa din poveste,
erau miresmele imbatatoare,
si vorba tatii ce stia sa lege
si sa dezlege pentru mine totul,
si eram prins atunci in nesfarsitul
ecou ce leaga suflete si stele,
si-acel ecou mereu ma urmareste
de-atunci in toate drumurile mele.
|
Ion Horea 2/23/2009 |
Contact: |
|
|
