Pe teme de psihologie ( XXXIV ) : Cate ceva despre I P Pavlov
In articolul “Fetele lui Ianuar”, aparut in revista noastra in numarul trecut – ianuarie 2009, d-l Stelian Constantin, regizor de film si de teatru si colaborator apropiat al revistei, reda “parerile si doleantele a peste 50 de conationali, scrise si semnate, dintr-un sondaj facut cu ocazia acelei lungi calatorii prin Canada din seria excursiilor organizate de sotii Ioana si Aurel Staicu, numite “Caruselul pe roti”pe care revista noastra le-a prezentat in mai multe randuri”.
Dintre aprecierile si opiniile exprimate,retinem si pe cele ale d-lui profesor Mircea Parvan care, printre altele, spune : “Am citit cu mare interes si seria de articole psihologice ale d-lui prof. Moraru. As dori sa iau legatura personal cu dansul ; imi place psihologia si ma nedumereste faptul ca nu aminteste nimic despre scoala psihologica pavlovista care a antrenat multi cercetatori intre care si romani”.
Multumesc atat d-lui Mircea Parvan, cat si d-lui Stelian Constantin care au facut sa ajunga la noi aceasta semnalare, pentru prilejul oferit de a publica prezentul articol. Aveam deja intentia sa prezentam personalitati importante, curente, cercetari si teorii din domeniul psihologiei, dupa ce ne-am referit pana acum la probleme de baza ale psihologiei – procese psihice si particularitati psihice individuale. De altfel, o serie de elemente ale mostenirii pavloviene au fost mentionate si pana acum in articolele din rubrica noastra – de pilda precizari vizand baza fiziologica a proceselor si fenomenelor psihice, conexiunile temporare de la nivelul cortexului (in cazul reprezentarilor, memoriei, imaginatiei, gandirii). Nu au fost scapate din vedere nici reflexele conditionate, aferentatia inversa (feed-backul) sau fundamentarea stiintifica a temperamentului prin tipurile de sistem nervos pornind de la cele doua procese nervoase – excitatia si inhibitia – si de la trasaturile lor – forta (intensitatea), echilibrul si mobilitatea, ramanand consacrata in psihologie tipologia lui Pavlov in aceasta privinta. }i toate acestea nu puteau fi ignorate, fiindca activitatea nervosa superioara, care sta la baza psihologiei, a constituit preocuparea de referinta a lui I.P.Pavlov, a colaboratorilor, discipolilor lui si a celor mai multi dintre adeptii lui.
Dar sa ne oprim acum asupra personalitatii lui Ivan Petrovici Pavlov de la a carui trecere la cele vesnice se implinesc, in acest an, la 27 februarie, 73 de ani.
S-a nascut la Riazan, in Rusia, la 14 septembrie 1849, intr-o familie de preoti din tata in fiu, deci si tatal sau a fost preot. A urmat el insusi cursurile seminarului teologic, dar, pasionat de stiintele naturale si atras de lectura unei carti a lui Secenov, parintele fiziologiei ruse, intitulata “Reflexele encefalului”, abandoneaza cariera teologica. Se inscrie la Facultatea de Drept, dar ramane scurt timp ca student acolo si urmeaza cursurile de stiinte naturale la Facultatea de Fizica si Matematica pe care o absolva cu brio. Inca din timpul studiilor are sustinute preocupari de cercetare, iar in 1875 devine Candidat in st.naturale, dar, stapanit de dorinta de a aprofunda fiziologia, continua studiile la Academia de Chirurgie si Medicina, terminandu-le in 1879 cu medalia de aur. Specializat in fiziologie si lucrand ca director al laboratorului de profil al renumitului clinician S.P.Botkin, Pavlov isi sustine doctoratul in 1883 cu teza “Nervii centrifugali ai inimii”. In 1890 este titularul catedrei de farmacologie la Academia de Medicina Militara si tot atunci devine profesor de fiziologie la Institutul de Medicina Experimentala din Sankt Petersburg pe care-l conduce din 1895 pana la sfarsitul vietii. Se stinge din viata, asa cum am spus mai sus, la 27 februarie 1936.
Cercetarile si lucrarile lui I.P.Pavlov au o mare importanta pentru fiziologie si psihologie, recunoscuta in intreaga lume. {nca in lucrarea sa de doctorat, pornind de la nervii inimii pe care i-a descoperit si referindu-se la reflexele organelor respiratorii, Pavlov dezvolta conceptul de “nervism”, adica extinderea influentei sistemului nervos asupra diferitelor activitati ale organismului. In ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, a fost atins varful experientelor lui Pavlov de la Institutul de Medicina Experimentala privind fiziologia digestiei. In fapt, este vorba despre functiunea gastrica a cainelui caruia i s-a practicat o fistula de la o glanda salivara prin care secretia se putea colecta pentru a se masura si analiza, in diferite conditii, ca raspuns la alimente. Ceea ce este extraordinar e faptul ca, prin astfel de fistule, se pot face cercetari fara distrugerea relatiilor normale dintre organism si mediu, asa cum se intampla anterior cand analiza functiunii unor organe nu se putea face decat prin disecarea pe viu a animalelor de experienta. Potrivit observatiilor facute, cainii aveau tendinta sa saliveze inainte de a ingera alimentele, ceea ce l-a determinat pe Pavlov sa cerceteze in detaliu acest fapt si sa introduca (sa asocieze) si sa foloseasca , intr-un lung sir de experiente, diferiti stimuli (auditivi, vizuali, luminosi), inainte de prezentarea alimentelor. In acest fel, el a descoperit legile reflexelor conditionate, deci raspunsurile reflexe (salivatia – in cazul acestor experiente) care se produc prin asocierea unui stimul (excitant) neconditionat (mancarea) cu unul indiferent (semnul auditiv sau vizual) devenit conditionat prin repetarea acestei asocieri.
Asocierea de care ne ocupam determina, in cazul clasic prezentat, stabilirea de conexiuni temporare interneuronale noi intre centrul salivar subcortical si aria corticala stimulata concomitent de catre excitantul conditionat.
Reflexul se mentine un timp si se stinge daca nu este intarit prin asocierea ambilor stimuli. Aici problema devine complicata, intervenind schimbari ale proceselor nervoase, de pilda formele inhibitiei – de stingere, de intarziere, de diferentiere, supraliminara, spatiul unui articol nepermitand detalierea acestora.
Prin procese neuro-fiziologice similare, se realizeaza la om comportamentul civilizat fata de reflexele neconditionate – innascute, instincte legate, de exemplu, de hrana, aparare, perpetuarea spetei, se realizeaza invatarea si celelalte procese si activitati psihice superioare. Reflexele conditionate fac posibil studiul tuturor activitatilor psihice in mod obiectiv, fiind acum posibil sa se investigheze, prin mijloace experimentale, relatiile complexe dintre organism si mediul extern.
La al XIV-lea Congres International Medical din 1903, de la Madrid, Pavlov a prezentat lucrarea “Psihologia experimentala si psihopatologia animalelor", dand definitia reflexelor conditionate si a altor reflexe si precizand ca reflexul conditionat apare ca un fenomen psihologic elementar si, in acelasi timp, este si un fenomen fiziologic. Reflexul conditionat, s-a mai spus, a permis intelegerea mecanismelor de reactie la animale si oameni in mediul lor si a facut posibil un studiu obiectiv al activitatii psihice.
Prin cercetari asidui si sistematice, Pavlov a pornit de la incercarea teoretica a lui Secenov de descoperire a mecanismelor reflexe ale activitatii psihice intr-o teorie a reflexelor conditionate demonstrata experimental. Cercetarile lui Pavlov si ale scolii lui au relevat functionarea organismului ca un intreg, cortexul cerebral fiind “prim distribuitor si organizator al intregii activitati a organismului”, responsabil pentru echilibrul omului si animalului cu mediul. Cercetarile lui Pavlov au fost continuate si rezultatul a fost o ampla teorie pavloviana despre activitatea nervoasa superioara.
Meritele lui Pavlov au fost recunoscute. In 1901 a fost ales membru corespondent al Academiei Ruse de Stiinte ; in 1904 i s-a acordat premiul Nobel pentru medicina , fiind primul rus laureat al acestui premiu ; in 1907 a fost ales academician ; in 1912 a fost decorat la Universitatea din Cambridge ; in anii aceia, de inceput al secolului al XX-lea, a devenit membru sau membru de onoare al unor foruri stiintifice straine. [n anul 1915, la recomandarea Academiei Medicale din Paris, i s-a acordat ordinul Legiunii de Onoare.Cercetarile, experientele de inceput ale lui Pavlov si concluziiile lor au fost cunoscute in Occident doar prin traduceri izolate, dar in 1927 au fost traduse in intregime in limba engleza.
In primii ani ai regimului sovietic, Pavlov a suferit o serie de privatiuni, dar a refuzat oferta Academiei Suedeze de Stiinte care l-a invitat sa se instaleze la Stockholm unde s-ar fi construit pentru el un institut dupa directivele lui. A declarat ca el nu va parasi Rusia. Pavlov era apreciat de guvernul sovietic si, in scurt timp i s-au creat conditiile necesare pentru continuarea cercetarilor pana la o varsta inaintata. Cu toate ca el nu era favorabil marxismului si politicii ce se aplica dupa 1917, ca laureat al premiului Nobel, Pavlov era privit ca un capital politic de mare importanta. In 1923 si in 1929, Pavlov a vizitat Statele Unite ale Americii.
Al XV-lea Congres International de Fiziologie a avut loc la St.Petersburg (pe atunci Leningrad) si Moscova, intre 9–17 august 1935, aceasta constituind o dovada a aprecierii de care s-a bucurat pe plan international centrul de studii din domeniul fiziologiei si, implicit, al psihologiei din tara respectiva in urma activitatii Scolii pavloviene.
Lucrarile lui I.P.Pavlov si ale scolii sale au gasit adepti in diferite tari ale lumii. In Statele Unite ale Americii, de pilda, aceste lucrari sunt cunoscte din referirile lui John B.Watson, behaviorismul bazandu-se in mare parte pe teoria si experientele lui Pavlov. In Romania, savantul doctor neurolog Gheorghe Marinescu (1863 – 1938) a dus mai departe teoria lui I.P.Pavlov privind reflexele conditionate, a creat teoria “trofismului reflex”, a studiat celula nervoasa vie cultivand tesut nervos in afara organismului, a cercetat tulburarile de echilibru la om, a facut precizari privind studiul creierului, l-a preocupat procesul imbatranirii elaborand teorii proprii in aceasta privinta. Academician in Romania, a fost membru al 36 de academii si societati stiintifice din diferite tari ale lumii. Discipolul sau, academicianul Arthur Kreindler (1900 – 1988) a fost, de asemenea, printre altii, adept al pavlovismului.
Am prezentat in linii generale activitatea si creatia lui I.P.Pavlov caruia si psihologia ii datoreaza mult, fiecare aspect al activitatii nervoase superioare de care s-a ocupat meritand dezvoltari separate.
|
Prof. Silvestru Moraru 2/19/2009 |
Contact: |
|
|
