Shakespeare
" E racoare la umbra bisericii batrane, care a ramas aici de cand
Era satul in padure si veneau haiducii de mancau pe furis.
Pe Saliste canta cucul, cimitirul are un aer important impacat cu sine.
E bine sa fi mort aici, intre codri, locul e ferit, nici nu trage,
Clopotul nu te deranjeaza ca nu suna decat de sarbatori,
Si duminica dimineata, cand cade in misticism, bang-bang-cine-o mai
fi murit?
De rasuna mortii si stafiile,
Cântã pasarile si e un miros de lilieci infloriti,
Cum trebuie sa fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare,
Pe vremea cand era culoarea noua si nu crapase."
- La lilieci?
- La lilieci.
- Parca ziceai ca vrei sa vorbim despre Shakespeare? Saltul de la El la
Sorescu mi se pare oarecum arbitrar, ca sa zic numai atat.
- E chair curios, nu? Niciodata nu mi-am imaginat ca as putea transcrie
Soreacu in perspectiva shakespeariana. Dimensiuni la antipozi, nu? Sigur ca
nu atat valoric cat geographic, lingvistic, etnic.
- Sigur.
- Nu stiu daca e chiar asa de sigur. Cand scrie la Lilieci Sorescu e acasa.
Acasa-acasa, la Bulzesti, la Craiova, la Bucuresti, la Ogoarele, la oriunde
in spatiul ala inchis de suflul mioritic conceput de Blaga, transcris de
Blaga, ar fi mai coreact si atunci e usor sa zicem ca ne apartine si daca
ne apartine sta cu noi si gata, distanta dintre el si lume e definitiv
stabilita. E usor.
- Si e fals?
- Sigur ca e fals. O lume din afara navaleste continu, se aglomereaza, se
imbulzeste sa se faca vazuta, simtita, acceptata si atunci e un dute -vino
fara oprire, poetul isi trage sufletul intr-o alergatura maratonica in care
eroismul efortului este mai important decat finalizarea . De aia
Shakespeare.
- Cum adica ?
- Asa. Sorescu sta in mijlocul "lumii" Poezia lui n-are de loc logica
romanismului, liliecii sunt numai un mijloc de transport, de plimbat imagini
de colo-colo, pomii stau eventual pe marginea trotuarului, varza cu carne e
mancata la pomana chiar cu furculita si oricat praf ar fi pe ulitele
satelor, asfaltul bulevardelor e totdeauna mai la-ndemana si atunci
intalnirea cu Shakespeare e nu numai posibila, dar si necesara.
- E rural? E urban? Are de fapt complexitatea existentei de fiecare zi, vrei
sa zici. De fiecare zi si de totdeauna de fapt, nu?
- Da. Si atunci poezia lui sare in afara etnicitatii si barierei
lingvistice, se plimba prin lume si lumea ii vine in intampinare,
intrebarile primesc raspuns direct, fara fasoane si mai ales fara spaimele
necunoscutului.
- In '90 a fost invitat la Festivalul International al Autorilor de la
Toronto, a citit la Harbor Front in romaneste si in engleza. Sigur ca o
actrita a interpretat poezia lui, daca mi-aduc bine aminte?!
- Exact. Si in traducere poezia lui nu pierde nimic. Auditoriul a fost
efectiv fascinat de ritmurile soresciene iar eu am fost surprinsa de
usurinta cu care s-a stabilit comunicarea, de obicei atat de dificila,
dintre consumatorul de poezie si creatorul ei.
- Asa il apropii de Shakespeare?
- Ce e aia il apropii? E artificial, artificios parca ar fi mai corect.
Scara valorica nu intra in discutie aici. Treptele creatiei se aseaza
dincolo de vointa sau alegerea noastra, nu despre asta e vorba.
- ???
- Sorescu se plimba in universul shakespearian folosind ritmurile autohtone
stabilind astfel puntea unica a metaforei poetice fara egal. "Shakespeare "
poezia, inchinata bardului de pe Avon, e gandita cu truda si simtita cu
atingere divina, semn al intelegerii trecuta dincolo de barierele commune,
ca intr-un dialog exclusivist in care limbajul folosit este intraductibil,
cumva cifrat.
- Intre EI !
Si Shakespeare s-a gandit ca dupa atata truda
Ar merita sa vada si el un spectacol
Dar mai intai fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin.
Nota: Marin Sorescu s-a nascut la 29 februarie, 1936
Tea Niculescu/ North York
|
Tea Niculescu 2/17/2009 |
Contact: |
|
|
