Iubire si implinire
Iubire , bibelou de portelan
Te regăsesc pe aceeasi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an.
Ion Minulescu, Romantă fără ecou
La mijloc de februarie, două zile frumoase, prevestind parcă venirea primăverii. Ziua indrăgostitilor, la 14 februarie, serbată sub diferite denumiri in intreaga lume – si Ziua Familiei la 16 februarie.
Ce e mai frumos ca iubirea ?!
Iubirea e un sentiment inăltător care are multe fatete, dar un loc aparte in iubire, in dragostea pentru oameni, are acea atractie ce se produce instantaneu intre persoane de sex opus ce se atasează reciproc cu toată fiinta lor, cu sinceritate si cuget curat, fiind capabile de sacrificii si uneori de riscuri pentru implinirea dragostei lor.
Este sentimentul care dă puteri nebănuite, un entuziasm năvalnic, mai ales la vârsta adolescentei si a primei tinereti, dar se spune totodată ca iubirea nu are vârstă, că este vesnică si că nu este o destinatie, ci un mod de viată.
Multe flori si poezii au fost dăruite de-a lungul vremii acestui frumos sentiment cu care omul se naste. Literatura, ca si numeroase filme prezintă iubiri celebre , emotionante povesti de dragoste, sentiment sublim cultivat si cântat si in creatia artistică a tuturor popoarelor. In traditia populară a românilor există mitul Zburătorului, un tânăr frumos ce apare in vis chinuind fetele cu vorbele lui de dragoste cuceritoare. Scriitori ca Dimitrie Cantemir, Simion Florea Marian, Ion Heliade Rădulescu preiau acest mit, ca si, mai târziu, Eminescu – in “Călin (File de poveste)” – care, romantic, duce pe culmi inalte poezia noastră erotică, rămânând, totusi, un exponent al spiritului autohton, asa cum arată George Călinescu.
Creatorul nemuritoarelor personaje Romeo si Julieta, William Shakespeare, spune, pentru a sublinia intensitatea dragostei : “Afectiunea este germenele pasiunii. Pasiunea este germenele celei mai perfecte iubiri”.
Uitarea de sine din iubirea adevărată il determină pe Honoré de Balzac să conchidă, poate exagerând : “Cu cât judeci mai mult, cu atât iubesti mai putin”, iar Charles Baudelaire, considerând că dragostea inseamnă dăruire totală, spune categoric : “Ce este dragostea ? Nevoia de a iesi din tine insuti”. Intr-adevăr, indrăgostitul simte că trăieste pentru persoana iubită.
Acest sentiment superior numit iubire sau dragoste conduce, in cele mai multe cazuri, la căsătorie, la intemeierea unei familii si, implicit, la implinirea dorintei fiecăruia dintre soti ca fiinta iubită să fie fericită. Familia de bază este menită să dea nastere la copii si, pe lângă această functie – de perpetuare a spetei umane, este investită si cu functiile socială si culturală.
Cadrul restrâns al relatiilor de familie este locul in care invătăm ce inseamnă iubirea, impreuna-simtire, iertarea, dependenta unii de altii, increderea reciprocă si respectul pentru altii.
Familia a insemnat, de-a lungul istoriei, demnitate, progres, respectarea vietii umane ca valoare sacră, de la concepere până la moartea naturală. Alături de scoală, familia este unul din factorii care se preocupă de educatia omului, exercitand o influentă deosebit de adâncă asupra copiilor.
Rolul familiei este foarte important in dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic, intelectual, moral si estetic. Familia asigură hrana si imbrăcămintea copiilor, ii fereste de pericole, le lasă timp de joacă, le creează conditii cât mai bune de odihnă si se ingrijeste de sănătatea lor, invătându-i să respecte un regim rational de viată. In cadrul familiei copilul isi insuseste limbajul, cunostintele uzuale despre mediul inconjurător, isi dezvoltă spiritul de observatie, memoria si gândirea.
Părintii vin in sprijinul scolii, după puterile lor si adecvat vârstei copiilor, sustinând gustul pentru citit, stimulând curiozitatea, dorinta de cunoastere, de studiu a acestora si asigurând cele necesare pentru o invătare eficientă – manuale, cărti, spatiul de lucru, mai nou un computer, precum si linistea necesară concentrării asupra studiului.
In familie se pun si bazele educatiei morale – se formează cele mai importante deprinderi de comportamant : respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea, cumpătarea, grija fată de lucrurile incredintate, părintii trebuind să ofere cele mai bune modele prin comportarea proprie, să fie exemple pentru copii, spunându-le ce e bine si ce e rău, ce e drept si ce e nedrept, ce e frumos si ce e urât in comportamente.
Tot in sens moral, familia ii indrumă să fie sociabili, să fie buni colegi si prieteni. Pe bună dreptate, in limbajul comun se utilizează expresia "A avea cei sapte ani de acasă".
Educatia estetică a copiilor intrând, de asemenea, intre preocupările familiei, părintii sunt cei care realizează contactul copilului cu frumusetile naturii, cu viata socială.
Mijloacele mass-media – si in mod special televiziunea – exercită o influentă puternică asupra educatiei estetice, dar părintii sunt cei care veghează cu tact asupra selectării emisiunilor vizionate de copii pentru ca influenta acestor emisiuni să fie pozitivă, să nu le deformeze imaginatia sau să-i contrarieze.
Pentru a constitui un bun mediu educativ, familia trebuie să fie constituită in mod sănătos, din membrii care o alcătuiesc normalmente, incepând cu cei doi părinti – tatăl si mama – adăugându-se, la rândul lor, copiii acestora. {ntre părinti trebuie să fie relatii de intelegere, respect, intrajutorare ; ei trebuie să trăiască in deplină armonie, să ducă o viată onestă.
Opiniile celor doi părinti referitoare la copii trebuie să fie convergente. Cazuri speciale prezintă familiile dezorganizate, familiile reconstituite sau neconstituite oficial, copiii născuti in afara căsătoriei, adoptiile de copii, indatoriri deosebite revenind părintilor (părintelui rămas), totodată comunitătile umane, societatea neputând fi indiferente in astfel de situatii.
Biserica militează pentru ca tinerele generatii să afle in familie un sprijin de nezdruncinat care să le umanizeze tot mai mult si să le ajute să crească in adevăr si iubire, pentru ca iubirea, intărită prin căsătoria dintre bărbat si femeie, să fie mai puternică decât toate slăbiciunile si crizele prin care trece familia.
Valorile familiei trebuie apărate si promovate indeosebi in contextul profundelor transformări ale mentalitătilor si practicilor omenesti.
Amenintarea familiei traditionale, precum si fragilitatea ingrijorătoare de care suferă familia în zilele noastre trebuie să dea de gândit .
Socotim că este de datoria celor care cred in valorile familiei să inteleagă si să slujească drepturile umane autentice, rezultate din recunoasterea adevărurilor antropologice si nu fabricate de porniri arbitrare.
Apropiata zi dedicată familiei in Canada, in această lună pote să constituie un prilej de reflectie si de angajare in sprijinul consolidării familiei consacrate de multe veacuri, al cultivării traditiilor si idealurilor ei nobile.
Oferim si noi un buchet de trandafiri celor care iubesc si celor care s-au implinit prin dragoste si respect.
P.P. Observator
|
Observator 2/13/2009 |
Contact: |
|
|
