De vorba cu Meryl Streep
In tot ce facem exista responsabilitate!
Din cind in cind suntem impresionati de ceea ce poartă o celebritate la un interviu și azi am avut una din aceste ocazii. Imbracata cu o tunică de matase culoarea vinetei dela Donna Karan & Co, peste pantaloni negri si cu sandale dela Banana Republic, sandale care ne evidentiaza unghiile degetelor vopsite in verde inchis, Meryl Streep poarta un colier de perle gri inchis făcute de Stephane, colier care-i decora si lumina fața cu un zambet mare ce ar putea sa cuprindă cele 23 de nominalizări din timpul carierei sale. Un record desigur! (Doua dintre ele primite la ultimile nominalizari pentru Premiile Globul de Aur 2009)
MS: Aici sunt, din nou, Ray... nu ne-am mai vazut decand cu Mamma Mia in Atena cred.
RA: Corect, Meryl. Cred ca te-ai amuzat bine acolo.
MS: Cine poate sa nege, nu? Aceste locuri sunt incredibile: totul, de la geografie la arhitectura, de la istorie la artă și oameni, totul se îmbină într-o frumoasă carte poștală memorabila.
RA: Si sa nu uitam de bucătăria locală ...
MS: Nici decum, chiar sint gata sa sar in avion ca sa plec înapoi acolo, crede-ma!
RA: Sunt de acord! Dar, înainte de a începe, da-mi voie să te felicit pentru curentele nominalizări de la Golden Globes pentru Mamma Mia si Doubt.
MS: Mulțumesc, mulțumesc. Esti foarte amabil.
RA: Am admirat întotdeauna un actor care, într-un scurt timp sare de la un caracter vesel ca în Mamma Mia într-unul melancolic, sever si sombru ca cel din Doubt ...
MS: Și, cum am terminat de turnat la filmul Doubt, am început Julie Julia, un alt film la care chiar lucrez acum. Deci, in total, am făcut în 18 luni 6 filme. Nebunie curata! Nam facuta asta niciodata in viata mea! Cine ar face asta? Dar, aceste roluri au fost prea bune pentru a nu le accepta, chiar dacă au venit aproape toate o dată. Asa ca acum, imi iau timp liber si refuz toate ofertele... poate că voi reîncepe din nou în luna Aprilie, desi se pare ca o perioadă lunga pana atunci.
RA: E bine pentru tine! Motivul pentru care am spus, este că toți actorii de conștiință la nivelul tau isi iau timp sufficient sa se pregăteasca pentru rolurile care ii asteapta si deci trebuie să atinga sentimentul ca au intrat cu adevarat in pielea caracterului respectiv.
MS: Bravo pentru ei! Este exact ceea ce o piesă de teatru sau o carte se străduiește sa obtina dela cititor sau spectator, nu?
RA: Să spunem că, peste zece ani vei deschide o scoala de actorie care sa iti poarte numele: Meryl Streep : care ar fi primele sfaturi care le-ai da studenților?
MS: Ar fi o zi foarte scurta!
RA: Serios ...
MS: Serios? Hmm... Cinci sfaturi, zici? As spune: să ia în considerare materialul pe care vor sa-l expuna publicului; Nu e doar ceea ce ti se potriveste, dar este si ceea ce contribuie spre
binele omenirii
există o responsabilitate în ceeace facem și asta depinde de fiece actor.
Gândeste-te ca materialul ales este tot atit de puternic ca si semnătura ta proprie, chiar daca nu l-ai scris tu. Sa te intrebi daca o sa fie bine pentru oameni, sau ii va otravi? Important este ca publicul sa ramina sanătos mental! Sa nu incerece sa creada ca toate lucrurile sint in neregula, din contra să stabilească cu tine o corespondenta si sa ne faca sa simtim si noi, actorii, ca au primit mesajul nostru, si deci s-au identificat cu noi. Este exact comunicarea cu publicul despre care visam intodeauna dupa un film or o carte citita. Asta este ce trebuie sa facem. Si cred ca un pic de instruire este un lucru bun. Și da, nu accepta sau refuza un rol numai pentru că are un singur fel de costum, sau prea multe pentru a le schimba!
RA: Ceeace ma aduce sa te-ntreb ... Ce fel de îndoieli ai in afara activitatatii in curs?
MS: Cred că toată lumea are îndoieli la un moment dat sau altul, chiar și atunci când este limitată de legile severe bisericesti si le indeplinesti pe toate orbeste. Sunt lucruri pe care le faci depinzand de circumstantele de moment si atat, nici o îndoială!. Dar apoi, iti dai seama ca există situații care obliga să faci ceva și care solicită sa le indrepti cum trebuie. Noi toti trecem prin asta, cred eu.
RA: Ai dreptate. Asa-i viata, cred. Si apropos, pari destul de confortabila jucand roluri autoritare ca în Diavolul Poartă Prada. Care este relația ta cu severitatea? Copiii tai te vad ca atare? Ești asa o persoana firava, plapinda si blinda si iata ca-ti alegi sa joci aceste caractere arhaice si autoritare.
MS: Ei bine, eu nu prea stiu ... Poate pentru că sunt interesata de ceea ce ii face pe oameni sa fie lideri puternici. Trebuie sa recunosc ca nu cred că am avut prea mult succes la conducerea unei trupe în propriul meu de uz casnic, dar sunt interesata in configurația unui caracter pe care lumea il urmeaza sau de care le este frică... N-o sa the gândesti la asta când Jack Nicholson o face in filmul Câțiva Oameni Buni. Noi chiar admiram asemenea caractere. Depinde si de modul cum apari fizic, nu crezi?
RA: Probabil. Fără îndoială ca fizicul ajută pe cineva sa apara autoritar în special în cazul în care adoptă o anumită postura, si in concordanta cu epoca în care trăim.
MS: Wow, Ray, ai inteles!
RA: Apropos, ai crescut într-un timp cu restrictii religioase de invățământ. Deci, când ai avut copii, cum te-ai comportat?
MS: Copiii mei? Nu i-am luat la nici o biserica si nu i-am îndoctrinat în nici o religie. Am fost crescuta într-un fel de Presbiterianism. Dar nici chiar așa! Am renuntat la școala de duminică. A fost mai interesant, sa invat lingua franca, directa a societatii noastre. Cred ca ancheta religioasa am început-o pe cont propriu, atunci când eram copil. Mergeam la diferite
biserici si am fost destul de interesata în ritualurile lor si în special ale Bisericii Catolice si când au schimbat Liturghia din Latină în Engleză si am înțeles ce se spune, misterul a disparut. Am iubit teatrul, dar stii ca teatrul a inceput in biserica, cu piesele ce recreiau diferite situatii biblice. Așa că am înțeles ce atrage cele mai mari argumente pentru Dumnezeu, si am simtit nevoia de inelege ceeace nu era de inteles. Caci fiecare din noi intelegem diferit. Mi-e greu cu structuri care te obliga sa mănânci pește intr-o zi sau alta. Eu chiar nu înțeleg aceste reguli, dar înțeleg dorinta catre Dumnezeu și nevoia de a înțeleage ceea ce nu este de înțeles. Caci fiecare dintre noi vedem lucrurile diferit.
RA: Ce pot să spun decat ca te admir pentru că esti atât de libera cu viata mai ales ca se apropie marele Sase-Zero, si esti din plin cu atata veselie, când cele mai multe femei se plâng că nu există roluri dupa o anumită vârstă, etc, și, iată-te ...
MS: Un val? La moda? Ha! Multumesc lui Dumnezeu ca industria s-a schimbat și ca schimbă stereotipurile studiourilor. Oh, Doamne, da! As fi fost moarta și îngropata sau în Casa Actorilor la vârsta asta, chiar si cu douăzeci de ani în urmă, cred. Eu doar merg cu fluxul, cum se spune. Nu simt povara îmbujorarii tuturor accoladelor care vin in drumul meu. Stii ce vreau sa spun? Am propriile mele griji și propriile mele îndoieli și propria mea insecurite cu problemele pe care le am pentru că eu sunt asa cum sint. Nu-mi place tot tam-tam-ul deși știu oameni care si-ar fi dat o mână și un picior de a merge pe covorul roșu. Iar mie, nu-mi place sa o fac. Mama mea spune: du-te și bucura-te. Ei bine, eu nu pot cu adevarat! Dar, face parte din mediul de afaceri si cred că trebuie s-l suport din când în când.
RA: Zici ca iubesti enorm teatrul: când ai timp să mergi și să vezi o piesă de teatru și când o faci, cum o faci fără ca oameni sa sara pe tine? Sunt sigur că te duci înainte de deschidere.
MS: Ah, o foarte bună întrebare și concluzie! Ei bine, am folosit tot felul de mascarade, fie ca am schimbat culoarea de par, baticurile de cap, ochelarii, numeste-le cum vrei, am incercat sa ma pot furișez inauntru prin spatele teatrului. Cu excepția cazului în care cineva insistă să mergem prin fata, dar apoi trebuie să plec inainte de sfarsit, ceeace se întâmplă destul de des. Sunt sigura că publicul este contrariat, dar nu-si dau seama de faptul cum stau lucrurile.
RA: E adevarat! Bine, acum sper ca nu vei lua în considerare următoarea întrebare poate prea privata sau prea sensibila.
MS: Acum mi-ai trezit curiozitatea. Despre ce-i vorba?
RA: Traim o viata excepționala, mai ales acum cu alegerea Obama. Pot să te întreb ce părere ai despre asta?
MS: Adevărul? Este prea mult pentru a pune totul pe o singură persoană. Noi trebuie să dirijam America intr-o direcția mai bună și sa transmitem anumite certitudini ca el sa fie capabil sa le dea viata. Să nu mai vorbim de responsabilitatea noastra in lume. Cred ca ne-a arătat deja că nu are de gând să piarda timp sa aștepte ca certurile politice sa se rezolve. Deja a semnat ordonante prin care sa amelioreze situatia financiara, numai ca nu se poate face totul peste noapte. Trebuie sa-l aplaudam pentru curajul care-l are prin preluarea unei sarcini atit de mare și a mizeriei pe care o moștenește iar noi toti trebuie sa facem ceva pentru a-i ușura calea, si cred că nu avem alte alternative.
RA: Meryl, ce pot sa spun, ești un om după propria mea inima!
MS: Da, da!
RA: Mulțumesc de un milion pentru că ai venit și ca esti atât de deschisa.
MS: Placerea e a mea! Până la data viitoare, atunci.
Am privit-o cum s-a deplasat gratios spre automobilul unde valetii s-au si grăbit sa-il aduca imediat la iesirea din hotel, unde am avut interviul.
Ray Arco
|
de la Ray Arco, corespondentul nostru in Hollywood 2/12/2009 |
Contact: |
|
|
