Cum să nu vrea Isus?
Avalansa de stiri negative care ne bombardează din zi în zi tot mai puternic constituie un adevărat cor de tipete care încearcă să acopere vocea încurajării, mângâierii si îmbărbătării ce răsună din partea lui Dumnezeu. Situatia noastră este aproape identică cu cea descrisă de către evanghelistul Matei în Matei 8:1-4. Un om care suferea acum 2000 de ani de lepră era ca si mort. Lepra nu avea tratament în perioada respectivă si, fiind contagioasă, îl excludea practic pentru totdeauna pe bolnav din comunitate. Matei relatează cum un bărbat bolnav de cumplita boală s-a apropiat de Domnul Isus, I s-a închinat si I-a spus: „Doamne, dacă voiesti, poti să mă curătesti”. Domnul Isus Si-a întins mâna asupra Lui, atingându-l, si i-a răspuns: „Da, vreau, fii curătit!”. Si bărbatul a fost vindecat chiar în acel moment.
Si nouă ni se pare că nu mai există aproape nici o solutie la perioada tulbure prin care ne e dat să trecem. Si s-ar putea chiar să nu fie nici una, sau cel putin în termen scurt. Asta nu justifică devastarea pe care îngăduim să o facă îngrijorarea, disperarea, frica în viata noastră. Noi trebuie să fim întelepti si să facem o delimitare clară între ceea ce înseamnă circumstantele vietii si lăuntrul noastru, între viata plină de probleme si Dumnezeu. O suprapunere a celor două ar conduce la impresia că dacă sistemul economic se prăbusesete, atunci si viata noastră se prăbuseste, că dacă avem în viată probleme grave care nu par a avea rezolvare, atunci nu mai avem pentru ce trăi si Dumnezeu nu există sau nu are puterea de a interveni.
Apostolul Pavel are un gând lămuritor pentru noi în scrisoarea pe care o adresa Bisericii din Roma – „Căci Împărătia lui Dumnezeu nu este mâncare si băutură, ci neprihănire, pace si bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17). El afirmă ceea ce este important cu adevărat: Împărătia lui Dumnezeu, si care sunt manifestările acesteia în viata unui om care Îi apartine lui Dumnezeu: neprihănire, pace si bucurie în Duhul Sfânt. Ele nu depind de circumstantele vietii, ci de Dumnezeu si relatia omului cu El. Tocmai de aceea a putut apostolul să îndemne pe crestinii acelor timpuri (care treceau prin mari persecutii religioase ce se soldau adesea cu confiscarea averilor sau chiar cu moartea) – „Multumiti lui Dumnezeu în toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (I Tesaloniceni 5:18).
Ne rămâne deci în fată aceeasi cale pe care a urmat-o omul care nu mai vedea nici o perspectivă: să mergem la Isus. Să-I cerem ajutorul, interventia. În declaratia pe care Mântuitorul a făcut-o bolnavului descoperim o mare dragoste, profundă compasiune si o puternică dorintă de bine, lucruri pe care El le are pentru pentru toti. Pentru a ne bucura de atingerea Sa vindecătoare în inimă, trebuie să tinem cont de câteva conditii.
Prima este aceea de a crea raportul corect între noi si Dumnezeu. Leprosul se adresa lui Isus cu termenul de „Doamne” – cu respect si consideratie. În cartea Proverbele, prima parte din versetul 6 al capitolului 3 spune: „Recunoaste-L în toate căile tale”. Noi trebuie să recunoastem că Dumnezeu există („Nebunul spune în inima lui: „Nu este Dumnezeu”” – Psalmul 14:1), că este cu adevărat Dumnezeu – suveran, atotputernic, atotîntelept, drept, sfânt, etern – „din vesnicie în vesnicie, Tu esti Dumnezeu” (Psalmul 90:2), că de El depindem întru totul: „căci în El avem viata, miscarea si fiinta” (Faptele Apostolilor 17:28). Stabilirea raportul corect între noi si Dumnezeu deschide perspectiva vindecării pentru că nu ne mai suntem suficienti, nu înseamnă sfârsitul clipa când tot ceea ce este omenesc este epuizat, si pentru că realizăm că scopul existentei noastre este legat de Dumnezeu, nu de circumstantele vietii.
A doua conditie este cea a cererii corecte. Putea leprosul să ceară multe lucruri înapoi. Să-i fie restabilită pozitia socială pe care o avea înainte de a se îmbolnăvi, să trăiască o viată lungă recuperând anii de boală sau să trăiască în belsug si abundentă pentru că mult s-a chinuit de când a fost alungat din comunitate. El cere însă lucrul corect – să fie curătit de lepră. Venim înaintea lui Dumnezeu adesea cu rugăciuni care nu primesc ascultare pentru că decurg din sentimentul datoriei religioase, din motivatii gresite sau pentru că pornesc din dorinta de satisface a propriilor plăceri: „sau cereti si nu căpătati pentru că cereti rău, cu gând să risipiti în plăcerile voastre” (Iacov 4:3). În perspectiva crizei economice putem cere de la Dumnezeu ca aceasta să fie cumva evitată în ceea ce ne priveste, să nu ne pierdem banii adunati, să nu ne pierdem slujba sau orice altceva legat de ele. Trebuie să fim însă atenti dacă ceea ce-i adresăm este cererea corectă. În ochii lui Dumnezeu important nu este belsugul nostru material, ci mântuirea noastră, nu bunăstarea, indiferent de formele pe care le îmbracă, ci faptul de a deveni copii ai Săi. Si când scopul Său principal este atins, toate celelalte fac parte din bagajul binecuvântărilor Lui care pot sau nu fi acordate în functie de decizia si planul Său suveran.
E evident că bărbatului care a apelat la Isus nu i-a lipsit credinta. Ea este cea de-a treia conditie a vindecării. Declaratia lui exprimă credinta în miracolul pe care Isus l-ar putea face. E afirmat totodată si dreptul Mântuitorului de a răspunde pozitiv sau nu rugămintii care i-a fost adresată – „Dacă voiesti”. Credinta, în cazul de fată, nu înseamnă încrederea fanatică în faptul că, în final, Dumnezeu va face ceea ce asteptăm noi să facă, ci e capacitatea de a rămâne plin de încredere în Dumnezeu indiferent de felul în care decide El să actioneze. Vindecarea de îngrijorare, teamă, deznădejde vine doar pe fondul acceptării faptului că Dumnezeu este Dumnezeu si că orice decizie va lua, ea este cea corectă. Profetul Habacuc, în cartea sa, trăgea următoarea concluzie: „Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, vita nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, si câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele” (Habacuc 3:17).
Isus a răspuns rugămintii omului bolnav de lepră. El a dorit, a vrut realmente să-l ajute. A vrut ca omul acela să vadă că lui Dumnezeu Îi pasă de el, îl iubeste si-i ascultă rugămintea. Episodul descris de Matei urmează cronologic la ceea ce noi numim „Predica de pe Munte”, trei capitole succesive care contin un mesaj mai lung transmis de Domnul Isus multimilor de omeni care-L înconjurau. Erau oameni de toate categoriile sociale, oameni flămânzi după Cuvântul lui Dumnezeu. Evanghelistul asează la finalul predicii următoarea constatare: „După ce a sfârsit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învătătura Lui, căci El îi învăta ca unul care avea putere, nu cum îi învătau cărturarii lor” (Matei 7:28-29). Asadar Isus a demonstrat o calitate exceptională în transmiterea mesajului: putere. E vorba despre puterea adevărului si de puterea Duhului lui Dumnezeu care-Si făcea lucrarea prin El. Urmează apoi pasajul cu vindecarea leprosului. Un text care demonstrează din nou puterea Sa, însă într-o altă formă. Este puterea asupra universului si legilor lui, puterea de a supune natura pentru împlinirea planurilor Sale. Noi am numi aceasta miracole. Pentru El este ceva normal, pentru că este Dumnezeu.
Întelegem deci că Mântuitorul are puterea cuvântului si puterea faptei. Întelegem că El vrea să vină în ajutorul celor care au nevoie de El, pentru că ne doreste doar binele. Întelegem că El e preocupat de frământările noastre si ar vrea să intervină. Ne-a lăsat Cuvântul Său, Biblia. Ea este o carte plină de putere, prin care ne vorbeste si astăzi. Prin ea aduce mângăiere, încurajare, nădejde în fiecare inimă. Prin ea ne arată voia Sa. Si indiferent de felul în care semenii nostri privesc si gândesc viata, El rămâne mai presus de orice „carturar” pentru că El este „Calea, Adevărul si Viata”.
Mai mult, El intervine si astăzi într-un mod activ în vietile noastre atunci când ne rugăm. El vrea să aibă cu noi nu doar relatia pe care odinioară leprosul a stabilit-o cu El: să primim ajutorul Lui si apoi să plecăm pe drumul nostru. El vrea să vină în inima noastră pentru a rămâne pentru totdeauna Domnul si Mântuitorul nostru. Si indiferent de felul în care circumstantele vietii noastre ne vor purta prin bine sau mai putin bine, El nu ne va părăsi sau dezamăgi, rămânând în orice vreme „Păstorul cel Bun” (Ioan 10:11).
Dacă nu aveti o Biblie si doriti una suntem bucurosi a v-o oferi. Dacă doriti să aflati mai multe despre Dumnezeu si calea spre vesnicia cu El vă rugăm să ne contactati la 416-803-7794.
Pastor Mircea Toma
www.bisericabaptistatoronto.org
|
Pastor Mircea Toma 2/10/2009 |
Contact: |
|
|
