Daca tineretile ar sti, daca batranetea ar putea
Daca tineretile ar sti,
Daca batranetea ar putea,
Daca flori de bine, de copii,
Doamne, am sadi pe lumea Ta –
De am mai avea putere, intelepti,
Cand omatul cel de altadata,
Strambi cum ne-a ajuns, ne face drepti -
De am mai trai, inca odata –
De am cumpani, de cand la joc
Griji n-aveam, si-ntreaga vesnicie,
Cailor ce nechezau in noi, cu foc,
Iarba le era, si herghelie –
De am asculta, macar atat -
Vantul dinspre Tine, cum adie,
Cum ne iei, usor, de dupa gat,
Si in brate – o copilarie –
De am asculta, macar atat –
Codrul catre Tine, cum ne-mbie,
Cum ne tii in palme, coborat
Drept in batranetea noastra - vie –
Daca tineretile ar sti,
Daca batranetea ar putea,
Daca flori de bine, de copii,
Doamne, am sadi pe lumea Ta –
Dorinta
Miluieste-Ti, Doamne, Sfintii, cu avere,
Ca le-am dus la templu, o mana de mere –
Si din cele mere, cate-or sa ajunga
Doamne, ca avere, Sfintilor in punga?
Si imi este teama, ca prin mila Ta,
Sfintii, avand mere, se vor lepada
De prea multa stare, mila, si dever,
Si le vor da, toate, celor ce le cer!
Si asa se face, ca oricat le duc
Sfintilor Tai, Doamne, mere, ori coltuc
Din cate o paine, raman tot saraci,
Multumindu-Ti pentru Binele ce-l faci!
Zi de zi, de-avea-voi sa le duc grauntii,
Din comori pe care mi le dai cu muntii,
Parca urc cu furca, nucile in pod –
De Le fac un bine, il dau la norod –
Si asa nu leaga Sfintii Tai un cheag,
Caci de Tine, Doamne, le este mai drag,
Decat de o paine, ori mana de mere -
Decat de avere - de cel ce le cere –
Le privesc icoana, doar, si ma inchin,
Si prin piept imi trece crucea unui spin,
Si le simt masura, si as vrea sa fiu
Praf pe care calca – liberi, prin pustiu…
Dans
Se plimba prin tine si parcul acela,
Sarutu-ti, iubito, e dulce-amar,
Cuibarul luminii e azi un bazar,
Prin noi, timpul urca, pierzandu-si nacela -
Si aripa pasarii tale, ranite,
Si gatul de lebada, intins muribund –
Asa cum a fost de mintit, de cutite,
Mai canta si astazi, pagan si profund -
Coboara si lacul in sevele tale,
Copaci candelabre se-aprind pe alei,
Ce plini iti sunt sanii sub hainele goale –
Si cum li se-nchina atati dumnezei -
Si coapsele tale sunt dealuri, luminii,
In care te caut cu ochii inchisi –
E iarna in care-nfloriti sunt si crinii,
Asa cum te mangai, cu ei, pe irisi –
Si totul e verde, cum n-a fost vreodata,
In iarna in care n-a nins nicaieri –
Sau poate cu palmele noastre de vata,
Ne-atingem pe buze, prin ziua de ieri…
Iubita, Sora, Frate…
Si eu iti scriu pe ruga ranita de amiaza
Iubita, Sora, Frate - Poetule: creeaza!
Cu floarea rugaciunii, cu sarea mainii tale,
Cu-nmiresmarea painii, pe sufletele goale –
Mai scrie-un zbor, o clipa, chiar daca nu se-ntoarce
In cuibul zamislirii, si e pradat de Parce –
Mai scrie pe-o aripa de ganduri, o pisanie
De limba aurita, din vechea ei cazanie –
Si eu iti scriu pe ruga, in iarna dezgolita,
Iubita, Sora, Frate – mai scrie-ne cu pita!
Mai scrie cu o haina, mai scrie cu un leac,
Cu un pahar de apa – pe prispa unui veac –
Si veacul sa iti fie, in infinit, secunda –
Sa-ti dea sa bei, din Taina-I, Cel care ne inunda –
Sa-ti vina langa tampla, privighetori, pereche,
Soptindu-ti noi isoane, din vesnicia veche –
Iubita, Sora, Frate – Poetule – mai scrie
Idiomuri ce-si dau Duhul, s-ajunga poezie,
Si ce ti-au pus atatia profesori, in simtire –
Compune tu, cu tine, eterna clopotire –
Mai iute, mai inceata, mai buna, ori sarmana,
Iubita, Frate, Sora – pune cuvant, pe rana –
Mai scrie-o poezie, pentru bolnavi, ori teferi –
Si se va naste-n ceruri un leagan de luceferi –
Caci insusi Universul, bucata cu bucata,
Din poezie, naste – cum l-a nascut un Tata –
Si de a spus “Lumina!” , lumina ta sa-i fie
O vesnicie, inca, cuvant, si poezie –
Iubita, frate, Sora – cu inima ta, scrie…
|
