In amintirea lui Ioan Anastasia
Ioan Anastasia ( născut la 25 iunie 1951 în Filiasi – Dolj) , absolvent al Facultătii de Filologie-Istorie din Târgu-Mures si al Facultătii de Istorie-Filosofie s Universitătii Bucuresti , a fost cercetător la Arhivele Nationale ale României , Directia Judeteană Dolj .
A debutat publicistic în 1968 , cu versuri si culegeri de folclor în revista Ramuri , iar în 1994 , în volum , cu placheta de versuri ,,O descriere a lumii’’.
A colaborat la reviste din tară ca : ,,Luceafărul’’ , ,,Vatra’’ , ,,Literatorul’’ , ,,Arhiva românească’’ , ,,Orizont’’ s.a. si a publicat mai multe volume de versuri , studii de etnografie si folclor.
A îngrijit si prefatat volumele de versuri ale lui C.D. Fortunescu : ,,La crama mea vii prea târziu’’ si ,, Ispitele unor gânduri amare’’ . A fost doctor în stiinte filologice .
Vorbesc la trecut , pentru că luni , 26 ianuarie a.c. , poetul Ioan Anastasia a plecat pe drumul fără întoarcere .
Dumnezeu să-l odihnească în pace , iar noi să ni-l amintim asa cum a fost !
CRESTE GRÂUL
Creste grâul , nu-s sărac
am lumină , aur , sare
neodihna unui veac –
cresc albinele solare .
Iernile urcă-n câmpii –
verbul reîntregirii noastre
sezum dorul de copii
cartea zărilor albaste ...
Nasterea , nunta si moartea
prăznuirea unui prunc
care-si duce vesnic partea
rod , iubirii pe pământ ...!
CEL TÂNĂR , CEL FRUMOS SI CEL VIU
Cel tânăr , cel frumos si cel viu
pogoară pe anotimpuri călare
ochii verzi îi vinde târziu
tăvăliti în iubiri si uitare !
Ca o igrasie , vine bătrânetea ,
Ce friguroasă e ziua de mâine
În amintire ne cheamă tineretea
Nerusinat lătrat de câine ...
Vine furtuna , plouă , nebunie ,
ce e nebunia , setea , regretul ...?
Curătia mea , dulce omenie ,
multumesc , împlântati-mi stiletul !
DUMNEZEU E PRETUTINDENI
Dumnezeu din cer sloboade
Clar izvorul de fântână
Tulbură dulcile roade ,
Mâlul izânit de ură .
Arde candela-n pridvor ,
Rogu-se totii în tină :
Cază norul călător –
Întuneric si lumină .
Iadul apelor e-aproape ,
Sperantele-s cu armindeni ,
Lacrimile să ne-ngroape
Dumnezeu e pretutindeni !
CUVINTELE S-AU OFILIT
Cuvintele s-au ofilit ,
Cum crizantemele la un mort
El , respira a dimineată ,
Cuvintele îl căutau ...
Gura-i înclestată ,
Privirea-i numai răni
Dimineata ,
Mă va întâmpina
Când ,
Nu voi mai fi
În durere , în tăcere
Floarea de cactus a se destepta –
Imagini de cosmar si înviere !
ADORATUL MORT
Cu o durere în trup ,
O lumânare tresărind ,
Căpătâiul adoratului mort
Zoriel de ziuă m-a trezit .
Nu era nimeni trist ,
Mâncam fructe , meduze , pesti
Ei , vorbeau despre un christ ,
Puteai din taină să-i opresti ?
Din volumul :,,Paradisul diavolilor’’
|
