Poezii din volumul în pregătire, „Jungla infinitelor cascade”
RONDEL DE FEBRUARIE
Viscolitor si purtător de sens,
Înzăpezindu-mi visurile toate,
Februarie ninge disperat si dens,
Pe melodii desprinse din sonate.
Din haosul naturii prea imens
Un vânt mă-ngoapă în eternitate,
Viscolitor si purtător de sens,
Înzăpezindu-mi drumurile toate
Când soarele topeste câte-un sloi
Si-un ghiocel anuntă primăvara,
Frustrat că nu si-a descărcat povara,
Februarie se-ntoarce înapoi,
Viscolitor si purtător de sens.
IMAGINI PE MUNTELE GÂND
Floare de piatră, floare de vis
Cerul desface azurul ascuns
Ochiul străbate Muntele Gând
Pe unde nimeni nu a ajuns.
Tăcerile lumii se aud murmurând
Izvoare noi licăresc în lumină,
Iubirea trece, ochiul ei blând
Cuprinde o lume divină.
Murmură piatra si fumegă iar
Iubirea trece peste genune
Se-aude din schit un tropar.
Poetul sopteste o rugăciune.
Stânca Destinului arde mocnit
Acoperită de o maramă,
Sfinxul suspină necontenit
Inima lui se destramă.
Vulturul tată la cuib s-a întors
Iubita si puii să-si vadă,
Din clipa fecundă timpul a stors
Lacrimi ce curg în cascadă.
Un înger s-a oprit pe umărul meu
Inima lui visează bătând
De pe Muntele Gând, Dumnezeu
Ne priveste plângând.
OMAGIU
Nu mai plutesc prin aer vesti
Văzduhul e tăiat de vânt
Încremenind într-un cuvânt
Poetul moare în povesti.
Pe podul de oglinzi visat
Istoria lumii se repetă
Trecând cu pasul cadentat
Si mândru sunet de trompetă.
În imnul ei majestuos
Veacuri de luptă se adună
Iar din trecutul glorios
Iubirea tese o cunună.
ÎN ACEST INFERN PRAGMATIC
În acest infern pragmatic
Lumea nu mai crede-n sfinti,
Mostenirea din părinti
Stă închisă sub zăbrele.
În acest infern pragmatic
Omul sufletul îsi vinde
De la Nord pân’la Antarctic
Piata neagră se extinde.
Timpul nu mai are ani
Iar piratii se cred vesnici
Viata se măsoară-n bani
Lumea-i plină de nemernici.
Ispitele saltă si îmbrâncesc
Omul slab spre plăceri deghizate
Nefirescul devine firesc
Nimic este totul si totul e-n toate.
Omul îsi face din păcate sicriu
Moartea rânjeste si îl lasteaptă
Sufletul lui, mai târziu,
Va fi la Judecata cea Dreaptă.
În acest infern pragmatic
Se trăieste din eroare.
Omul moare enigmatic
Precum fumul de pe zare.
CORABIE CU PÂNZE
Viata mea e o călătorie
pe o corabie cu pânze...
În fată, vântul îmi pune întrebări...
Vântul din spate mă adânceste în visare.
Noaptea privesc răsturnat către cer
si mă imaginez un rob alergând
pe calea lactee,
mai aproape de Dumnezeu.
Lunatic sângele meu stă de veghe
si asteaptă o nouă furtună.
Către zare si vis sufletul îmi
deschide acel necuprins,
cu marea fecundă unde m-am înecat
si Muntele Gând, unde m-am zgâriat,
căutând o floare de colt.
Cu ochi de scântei,
spre Apus, zorii mei
îmi ard, pe rând, zilisoarele.
Înainte, măsura timpului
se micsorează,
În urmă e vesnicia.
Din apa învolburată
se ridică spre cer
fumul primei iubiri.
VIS DE TINERETE
Vis al meu, de tinerete,
Spune-mi pe unde mai esti?
Îmi bate la usă doamna Tristete
Si îmi aduce noi vesti.
Îmi spune că-n lume ard vise
Iar eu mă gândesc tot la tine,
Frumoasa, cu brate deschise,
Si foc în priviri cristaline.
Vis al meu, de noapte si zori,
Spre tine alerg către seară
Cu sufletul plin de fiori
Si dragostea de odinioară.
George Bajenaru / Wakefield
|
George Bajenaru 2/1/2009 |
Contact: |
|
|
