Sarbatorind pe Eminescu
Dragii nostri compatrioti din Canada,
In urma cu o saptamana, am sarbatorit nasterea marelui Eminescu.
Aici in scoala noastra, l-am readus printre noi, recitandu-i poeziile,cantandu-i cantecele,scriindu-i ganduri personale.
Va trimitem cateva din operele scrise de noi, inclusiv copii, cu gandul de a ne largi cercul de prieteni colaboratori si de a trai momente emotionante...
,,Mi-a scris Eminescu, m-a rugat sa va scriu!
Si locuri si fapte, m-a rugat sa re-nviu:
---Trecut-au anii si niciodata n-or sa vie iara
Ca vreme trece, vreme vine pe-aceeasi ulicioara!
Iar lacul codrilor albastru, sa-l regasesc eu nu mai pot,
O, ramai copilarie, cu padurea ta cu tot!
Pe langa plopii fara sot mereu am asteptat
Sa ascult iar murmurul cel dulce din izvorul fermecat!
S-a dus amorul dulce cu-acel smerit suras,
Uitari le-chid in scrin, ca intr-un tainic vis...
---Te-ai dus, te-ai dus din lume, o, geniu inalt si mare
Si urma-n ochii nostri e-o trista lacrimare...!
---Traind in cercul vostru stramt, norocul va petrece
Caci eu in lumea mea ma simt,
NEMURITOR SI RECE!
Mi-a scris Eminescu, m-a rugat sa va scriu,
Si fapte si locuri m-a rugat sa re-nviu..."
Nicoleta Statie prof. doc.
Lui Eminescu
Candva, odata sub un tei
Plangea... cantand povestea ei
Un tanar chipes, dara trist
Povestea vietii el si-a scris.
Printre luceferi si -mparati,
Prin lacuri si paduri de brazi,
Copilaria si-a cantat
Dorul de tara si de frati.
A scris povestea codrului,
A lacului si-a cerului.
Bietul poet neinteles
S-a stins plangand...Incet, incet!
Rosiu Georgiana clasa vi-a -Sc. Bobicesti
Flori de tei
Era o zi frumoasa de vara.Teiul din gradina bunicii ma ademenea cu aromele sale ametitoare. Mi-am lut ceva de citit si m-am asezat la umbra lui.Am inchis ochii...Simteam cum zbor ca un flutur din floare-n floare.Apoi am poposit pe caietul unui tanar cu plete si ochii mari si negri. Nu a fost surprins de prezenta mea. Mi-a vorbit frumos: ---Te cunosc! stiu ca mi-ai citit multe din poeziile mele, si stiu ca-ti plac foarte mult.Ma bucur!
---Daca te bucuri, de ce esti asa de trist? l-am intrebat. Nu mi-a raspuns, dar m-a lasat sa citesc versurile scrise:
,, A fi, credeam ca-i un drept de fier
Un an de lacrimi...si tot s-a stins.
Nu trec la oameni astfel de glume,
Visuri sunt visuri, lumea e lume
Si cu ea cata sa te deprinzi..."
Nu am vrut sa-i sparg aceasta tacere trista.In schimb am reusit sa-i inteleg murmurul: ,,gandurile imi sunt ca o apa tulburata a unui put , scoasa afara de un trasnet..."
M-am simtit vinovata de prezenta mea si... brusc am deschis ochii.
Ce-a fost asta?! un vis!
Mi-am aruncat ochii pe cartea uitata-n iarba.Era acoperita cu flori de tei. Le-am cules ca pe un dar trimis de undeva de departe si am fugit la joaca verii.
Baltaretu Lavinia clasa vi-a- Sc. Bobicesti---jud.Olt ROMANIA
P.S. Asteptam ganduri de la voi cu nerabdare
|
Nicoleta Statie 1/23/2009 |
Contact: |
|
|
