Poetii Mari
Poetii mari se nasc
ca sa aduca
La sezatoarea vietii
a zeilor porunca
Vegheata-n casa sufletului
din veranda
Stropita-n picuri de destin
adusi ofranda.
Poetii mari adapa
din ursitele izvoare
Destine imbatate cu miros
de tamaioare
Ce-ncaruntesc cand ei,
scripcarii, le saruta
A fruntii amurgeala
doinita din lauta.
Poetii mari se nasc
din ce in ce mai rar
Pe-ascunse plaiuri
ce respir-a har
Si unde stihuri se aduna
in ciorchini
Mustind dulceata rugii
in lumini.
Cand mor poetii mari,
murim si noi
Caci Dumnezeu inchide ochii
si ne lasa goi
Ne-mparte fericirea
in umbre cu masura
Si-o spargem in cuvinte
cu atata ura.
|
Mariana Gheorghe 1/19/2009 |
Contact: |
|
|
