Opinii : Fetzele lui Ianuar
Ca si Ianus-Ianuar, zeul cu doua fetze, nu te poti uita inainte, fara sa vezi inapoi.
Am sub ochii timpului scurs cei optsprezece ani ai revistei “Observatorul”, ridicati de oficialitatea etnic-culturala canadiana la cele mai inalte aprecieri, prin cele doua perechi de acte, oferite in septembrie 2006 si in octombrie 2008:
“Award” pentru deosebita contributie in cultura si traditiile comunitatii romano-canadiene;
“Honoris Causa” pentru efortul de a indruma comunitatea romano-canadiana in spiritul multiculturalismului canadian.
Aprecierile acestea oficiale sunt adresate revistei, redactiei, cronicarilor-colaboratori, in general, editorului, dlui Dumitru Popescu, in special.
Dansul le-a primit in numele nostru si
s-a grabit sa le imparta cu noi, colaboratorii. Pe fiecare ne-a onorat si am primit cu gratitudine implicarea in meritele si calitatea revistei, sub rezerva ca partiala noastra contributie nu ar fi fost posibila fara eforturile si energica sa indrumare, fara priceperea sa gazetareasca multivalenta.
Ce am avea de privit in viitor, in noul an, in special noi, colaboratorii?
Sa tinem sus ateptarile oficialilor, redactiei, dar si pe ale cititorilor, prin cronici valoroase, atractive, inedite, sa-i intarim revistei faima de adevarat “fenomen editorial”.
In ultimii ani, si la noi in Toronto, ca si in alte orase din Nord America, s-au inmultit publicatiile de limba romana, majoritatea cu condeie ziaristice profesionalizate. Sa nu ne sperie concurenta, sa ne strunim ambitia, imaginatia, competenta ziaristica si talentul scriitoricesc !
In intampinarea acestor deziderate, scutur aici, in aceasta foaie, parerile si doleantele a peste 50 de conationali, scrise si semnate, dintr-un sondaj facut cu ocazia acelei lungi calatorii prin Canada, din seria excursiilor organizate de sotii Ioana si Aurel Staicu, numite “Caruselul pe roti”, pe care revista noastra le-a prezentat in mai multe randuri. Sunt parerile si doleantele unui nucleu de societate romano-canadiana, personal medical, ingineri, profesori si de alte meserii, amatori de excursii, dar si de o presa romaneasca de valoare, bine scrisa.
In ceea ce priveste “Observatorul”, in aproape toate consemnarile dumnealor predomina aprecierea de: “ revista serioasa, mai complecta decat alte publicatii romanesti din Canada, diversa, usor de citit, pentru ca reclama nu este inghesuita (!), care se adreseaza tuturor varstelor”.
Da, da, multi dintre cititorii revistei din acest grup, in special varstnicii, o recomanda tinerilor, “pentru ca mai ales ei nu trebuie sa uite limba parintilor”. Dar, cum spune latinul: scripta manent !
Sa luam aminte in direct de parerile si doleantele dumnealor !
Dna V. Dan: Ziarul Observatorul este un ziar serios in adevaratul sens al cuvantului. Imi plac rubricile lui pentru ca aflu multe lucruri noi sau imi amintesc de altele vechi. In ce ma priveste, as dori mai multe cuvinte incrucisate, caricaturi, catrene vesele si glume bune.
Dna P. Caraus : Multumiri dlui Popescu, Observator, pentru gestul cald de a-mi trimite Observatorul, pe care il citesc si aflu din el lucruri interesante despre Canada si Romania, scrise de redactori si corespondenti minunati, nu te saturi sa-i citesti. Reportajele sunt extraordinare, sunt scrise cu suflet.
Dna S. Alfanos: Sunt o mare amatoare a presei romanesti, in special a Observatorului, care ne intretine sufleteste, aici, departe de tara in care ne-am nascut, am trait si am muncit. In ziarul dv gasim multe lucruri frumoase. Ne pare bine ca dv, ca si organizatorii acestor excursii fabuloase, prin revista dv va dedicati romanilor care au urmat calea copiilor lor si au venit in strainatate, rupandu-se de tara lor. Tine-ti-o asa ca o tineti bine ! Regret ca dl Ovidiu Creanga a cam rarit-o cu articolele sale copioase si cu epigramele.
Dna F. Bobarin: Imi plac excursiile in grup, descopar cu bucurie frumusetile acestei tari. In aceste drumuri am cunoscut si pe unii dintre cei care semneaza in paginile Observatorului, revista pe care o citesc cu mult interes si tin sa le multumesc lor si tuturor colaboratorilor.
(E vorba de dna si dl Ghinea, de asemenea amatori de excursii in grup, de dna Elena Buica si de subsemnatul. Va multumim si noi pentru amabilitate, pentru citirea revistei noastre !)
Opaa!… Iata aprecieri de invidiat, dar si o imputare:
Dl Mircea Parvan: Sunt profesor, adica am fost, am predat la o scoala din Moldova. Citesc in deosebi din revista Observatorul articolele de cultura si de informatie stiintifica. Mi-a placut foarte mult ce ati scris despre descoperirea insulinei. Am citit cu mare interes si seria de articole psihologice ale dlui prof Moraru. As dori sa iau legatura personal cu dansul, imi place psihologia si ma nedumereste faptul ca nu aminteste nimic despre scoala psihlogica pavlovista, care a antrenat multi cercetatori, intre care si romani. ( Promitem sa discutam chestiunea cu dl prof Silvestru Moraru, poate ca ar fi necesar un raspuns deschis, in paginile revistei).
Dna M. Constantinescu: In aceasta excursie am trait si momente de purificare sufleteasca, odata cu vizitarea celor trei catedrale frantuzesti de o frumusete coplesitoare. Multumim revistei Observatorul ca se gandeste si la noi credinciosii, care credem cu tot sufletul in Dumnezeul nostru Atotputernic.
Familia Lupu : Copiii ne procurara toate ziarele romanesti din Toronto, pentru ca noi nu prea stim englezeste si nu prea ne uitam la televizor. Revista dv o citim din scoarta in scoarta. Am ruga sa se tina seama ca noi batranii suntem prea singuri, avem nevoie de buna dispozitie, mai multe glume si articole care sa ne dea o buna dispozitie.
A.Stanescu: Imi plac excursiile in grup, pentru ca cei de-o muma se aduna, vreau sa spun ca romanii nostri sunt din fire glumeti si voiosi. Si in ce priveste Observatorul, dorinta mea mare sa intalnesc aceiasi romani veseli si glumeti. In orice caz, e o revista foarte buna, o iau cu regularitate de la biserica unde ma inchin.
Multe, multe aprecieri elogioase, in general, interesante observatii, de care redactia si editorul revistei, in mod sigur le vor lua in consideratie. Oricat de limitat ar fi spatiul cronicii de fata, nu pot sa trec peste aceasta frumoasa “trasura de unire” dintre excursie si revista.
Dna si dl Stoian: Citim Observatorul. E o revista din care, ca si din aceasta excursie, avem ce invata. Sa fim mai uniti cu toate celelalte natii din Canada, sa fim buni si intelegatori, sa ne iubim aproapele. Sunt articole, ca acelea, in care se vorbeste frumos de familie, dupa care ma simt cu mai multa dragoste de viata si le multumesc in gand copiilor mei ca nu uita de parintii lor si ne ofera tot felul de ocazii sa ne simtim bine in Canada, cum a fost si aceasta excursie.
Dna si dl Staicu, organizatorii exursiilor numite si “Caruselul veseliei”, nu au avut ragazul sa astearna pe hartie aprecierile si sugestiile privind revista noastra, dar, de la microfonul autobuzului, au indemnat energic, cu sincera convingere: “Observatorul, prin ce scrie, este pe drept cuvant o revista a noastra, a romanilor din Canada. Este de datoria noastra, a cititorilor, mai ales acum cand toate s-au scumpit, ca si cheltuielile tipografice, cum am aflat, este de datoria noastra s-o cumparam, sa ne abonam, sa sustinem prin contributia noastra continuitatea revistei!”
Ei, dupa o asemenea apreciere, dupa un asemenea indemn, ce ar mai fi de spus ?
Multumiri cordiale, stimati cititori, pentru gandurile dv frumoase, care ne vor indarji eforturile de a mentine “Observatorul” pe un loc de frunte.
A consemnat: Stelian Constantin - Toronto
|
Stelian Constantin 1/7/2009 |
Contact: |
|
|
