Petrea Iosub
Vasilica Grigoras: Petrea Iosub – un destin exemplar
În timp ce, cu mare zgomot, la “centru” se deconstruieste cultura română, în adâncul tării se hrăneste cu sânge spiritual perenitatea ancestrală, cu spor anonim, spre ironia executorilor. Mai peste tot, marasmul general este spart de înaltul trăirii creative “locale”, nu e judet fără o enciclopedie proprie a personalitătilor, cât că una exhaustiv românească se lasă asteptată, dacă se va mai crede cumva oportună.
Avem în fată o carte, elogiu la 70 de ani, dedicată profesorului de filosofie, scriitorului si managerului educational Petrea Iosub. Una din zecile, sutele de exceptii de la ruina, clamată ditirambic, a scolii si cugetării românesti de azi.O carte de la Vaslui, ca de pretutindeni – interviu, note biobibliografice, problematica lucrărilor, opinii despre om si autor, gânduri aniversare. O carte de dragoste: Petrea Iosub – un destin exemplar, colectia Personalităti vasluiene, nr. 6, 2008, autor, Vasilica Grigoras.
Cu cine avem de a face, ne spunea, în scris, din Boston (2002) însusi economistul pro-miracolului românesc Anghel Rugină:“În Sechestrati în... tranzitie filosoful Petre Iosub a dat cea mai puternică condamnare a celor care au adus întreg neamul românesc la marginea gropii, un neam care nu e perfect cum nu e nici un alt neam, dar are si virtuti mari, căci aici s-a dezvoltat conceptul de “Omenie” care nu se mai găseste la nici o altă natiune”. Anghel Rugină este si numele liceului economic din Vaslui, atribuit la diligentele lui Petrea Iousb. S-au întâlnit de 12 ori.
Petrea Iosub a publicat la Vaslui, oare chiar “într-un cerc restrâns”? iată că pomenim titlurile cărtilor lui si la “antipod”:Fragmentarium I si II, Thalia, 1998,; Elemente de arheologie metafizică, Iasi, 2000; Omul – o fiintare privilegiată, Thalia, 2003; Pluralismul ontologic, Thalia, 2004; Metafizica existentei, Thalia, 2007; dar si: Sechestrati în tranzitie. Publicistică, vol. I, 2002; Însemnări pasagere. Publicistică, vol II, 2003; Contemporan cu viitorul (monografie Colegiul Economic “Anghel Rugină”), coautor, Thalia, 2006.
Farmecul cărtii de fată, despre Petrea Iosub, este dat de vocea nepatetică, dar cu atât mai autentică, a sărbătoritului însusi, răspunzând empatic autoarei volumului, care-l intervievează. Citind referinta, pe neasteptate la Gogol, am urmărit-o cu ochii măriti, amintindu-mi o conversatie de zilele trecute, la Târgoviste, cu acad. Mihai Cimpoi, din Chisinău. L-am întrebat anume, înnondând firul cu o afirmatie mai veche a sa: cum mai e cu originea românească a lui Gogol? Istoricul rus – mi l-a spus, nu i-am tinut minte numele – arată că “Suflete moarte” sunt români, din Tighina, bunicul lui Gogol ar fi fost valah, si chiar poet,iar marele scriitor, pomenindu-si strămosii notase de două ori “daci”. Asa că nu e cu totul întâmplător ce alegere face Petrea Iosub: “În general, sunt împotriva modelului si am aplicat mai ales procedura lui Gogol, care realiza tipul de femeie ideală prin proiectarea ochilor Natasei pe fizionomia Galinei, o împodobea cu părul de soare al Hannei si o aseza pe trupul perfect al Pulheriei, si, în sfârsit “ai să vezi o zână de femeie!”
Respingerea modelului e numai aparentă, profilactică, parcă răspus poetei Kamala Das – “Atunci când înveti să înoti/ Fă-o într-un râu care se varsă în mare”. Iar Iosub se simte acasă, profund româneste, deja în plin ocean, fie si ca lebădă: “Când îl cunosti pe Moličre, La Fontaine, La Bruyčre, pe un Dostoievski sau Caragiale intri în viată cu altă demnitate si cu altă viziune. M-au obsedat multă vreme drama lui Faust si mai ales zădărnicia existentei lui Sisif, dar si frumusetea solară a marii poezii universale (Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga, Stănescu, Poe, Esenin, Garcia Lorca, Heine, Homer, Ovidiu, Baudelaire, Apolinaire, s.a.m.d.)
Federico Garcia Lorca are o poezie intitulată Pământ: Mergem / pe o oglindă / neargintată, pe un cristal / fără nori. / Crinii dacă s-ar naste / invers, / trandafirii dacă s-ar naste / invers, / dacă toate rădăcinile / ar privi stelele / si mortul nu si-ar închide / ochii, / am fi niste lebede.”
Conversatia alunecă, însă, dinspre mit si poezie spre tragism:
“Poate la scară de individualitate “importul” sau “exportul” de model să poată avea efecte, indiferent de natura acestora! Însă la scară socială astfel de modele, chiar dacă încep să se construiască, pe parcurs esuează. Evolutiile din plan personal sunt practic revolutiile din plan social. Primele construiesc sau destructurează individul, celelalte determină salturi către altceva a cărei identitate programatică suferă schimbări radicale sau chiar mutilări, care zvârl comunitatea natională înapoi cu decenii.
Suntem cel mai tipic exemplu! '89 marcează ruptura si modelul “economie de piată” se impune prin “terapie de soc”; si, în loc să configurăm concret viitorul, am început, prin sucesive si obositoare guvernări, să ne retragem în trecut si deja ne-am instalat bine în acesta. Asta nu s-a întâmplat nici măcar în Albania...”
“Suntem total sub regim de ocupatie politică si economică. Orice decizie care tine de destinul acestui neam si contravine “colosilor” este revocată sau se strânge surubul. N-avem niciun element strategic cu care să ne apărăm interesele! Dacă supărăm rusul, se inchide vana de gaze, dacă supărăm neamtul se întrerupe lumina, dacă supărăm americanul, ne face KO. Partidele sunt deocamdată niste caste gregare care sapă din interior interesul national si îsi plasează propriul lor interes prin cele mai mârsave mijloace.
Istoria perioadei comuniste ar trebui judecată nu “tip Tismăneanu” ai cărui părinti au produs-o si au consolidat-o, cu învinovătirea unui popor, ci a celor care au construit si utilizat mecanismele represive. Noi am fost cobaii trocului dintre Occident si Orient. Totdeauna mi-am pus întrebarea: Ce s-ar fi întâmplat dacă Mihai n-ar fi semnat Armistitiul cu Stalin si-l lăsa pe Antonescu să negocieze? Sau dacă Anglia si SUA îsi asumau 90% din influenta în această zonă?... Acum vin unii si te acuză de ce te-ai născut si ai supravietuit regimului?! Întrebări la care nu ai răspuns, pentru că cei care te întreabă, în timp ce tu te speteai cu existenta, ei băteau “poarca” sau tablele prin Cismigiu si prin Paris, iar acum sunt... dizidenti!? Si multi au luat, din '89 încoace, “Pomana porcului” cu tot cu cotet!”
Să nu uităm, intergenarational, pe cuvintele-cheie “Vaslui” “revolutie” s-a creat si filmul internationalizat cu succes “A fost, n-a fost” de Cristi Porumboiu, posibil elev al d-lui profesor Petrea Iosub (după cum si reciproca poate fi valabilă în reversibilitătile din ziua de azi). Prin diurnitatea chiar “olimpiană” a lucrurilor din destinul exemplar al unui profesor cinstit, adică onorat, celebrat la Vaslui, să nu uităm că, esntial, acesta e familiar lui Blaga si lui Kant:
“La Lucian Blaga metafora nu mai este doar o figură stilistică, deoarece prin ea se defineste însăsi esenta umană (“omul metaforizant”). Este dealtfel o dezvoltare a gândirii aristotelice si indiene care defineau singularitatea si excelenta umană tocmai prin capacitatea de a construi metaforic o lume proprie. Functia stilistică a acesteia se dublează cu o functie ontologică.”
“Încă de timpuriu, Kant pătrunde în cultura română, iar în secolele 19-20 devine un punct de referintă pentru multi gânditori, între care as aminti pe Maiorescu, Eminescu, C. Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, M. Florian, Joja, P. Andrei, Al. Boboc, T. Ghideanu, dar si alte nume.
M-am oprit, asupra interpretărilor lui Mircea Florian pentru că este cel mai apropiat de rigorile si exigentele kantiene. Analiza realizată în studiul de anvergură “Elemente viabile în filosofia lui Immanuel Kant” este incontestabil o pagină valoroasă asupra actualitătii Criticii ratiunii pure a singuraticului de la Konigsberg.”
De ce nu ar fi rezonat în ecou la Konigsberg: Vaslui? Cel mai firesc lucru pentru curajosul filosof Petrea Iosub.
Aceasta este prezentarea cartii autoarei Vasilica Grigoras: Petrea Iosub – un destin exemplar,
Prezentare scrisa in mod special de scriitorul/poet, Profesor George Anca, pentru programul de radio in limba romana din Melbourne, Australia.
Cartea Petrea Iosub – un destin exemplar, colectia Personalităti vasluiene, nr. 6, 2008
|
de George Anca 12/20/2008 |
Contact: |
|
|
