Semne de intrebare : Cadouri, cadouri…
Privind la luminitele decorative care deja au inceput sa impodobeasca orasul (n.a. Toronto), ma gandesc cu nostalgie ca a mai trecut un an (cat de repede!) de cand am scris articolul referitor la Craciunul trecut…
Pe langa bucuria ce o simt in suflet la gandul acestei importante sarbatori a crestinatatii, nu ma pot impiedica sa nu reflectez putin si la secularizarea lumii moderne, la ceea ce a devenit Craciunul in societatile “civilizate” – un simplu prilej de a cheltui sume uneori considerabile pe cadouri pentru rude si prieteni. Si pentru ca o reflectie duce la alta, imi amintesc de studiile facute de diversi sociologi, dintre care il numesc numai pe Marcel Mauss, unul dintre cei care au studiat “darul” in societatile asa-numit “primitive”. In teoria sa referitoare la dar, Mauss descrie practica numita “potlatch”, specifica indienilor din Nord-Vestul Americii, care consta in oferirea ostentativa de daruri bogate in cadrul unei ceremonii solemne, in scopul de a umili, sfida si a obliga un rival (de obicei, un alt sef de trib). Primitorul avea datoria, generata de acceptarea darului, de a raspunde ulterior cu alte daruri, mai bogate, mai numeroase, deci sa inapoieze “cu dobanda” ce a primit. Scopul declarat al acestui schimb ceremonial este de a face dificila, daca nu chiar imposibila, inapoierea unui dar echivalent, deci de fapt, de a-ti afirma superioritatea. “{n potlatch, se daruieste pentru a strivi pe celalalt prin darul sau”, spune antropologul Maurice Godelier.
Astazi, in societatea moderna, au observat antropologii si sociologii, se intalnesc inca reminescente ale acestei practici. Orice invitatie trebuie urmata de o invitatie reciproca, sau chiar “trebuie sa dam inapoi mai mult decat am primit; ceva mai scump sau mai mare” (Marcel Mauss), pentru a nu ne simti “inferiori”. O masa de nunta de exemplu, antreneaza cheltuieli considerabile, putand fi, prin aceasta, considerata o manifestare de tip potlatch.
Antropologul Claude Lévi-Strauss apreciaza ca schimbul de daruri de Craciun (si chiar si al felicitarilor de Craciun, uneori foarte costisitoare) nu este in fond decat un imens potlatch, care dezechilibreaza apoi pentru multa vreme bugetul unei familii, dar care contribuie la cresterea prestigiului donatorilor.
… Privesc din nou luminitele decorative, si ma gandesc ca, in afara de jucariile pe care Mosul trebuie sa le aduca, pentru a nu stirbi bucuria celor mici, poate cel mai potrivit cadou pe care ni l-am putea face unii altora de Craciun este putin timp, putina duiosie si putin mai multa dragoste…
|
Eliza Ghinea 12/19/2008 |
Contact: |
|
|
