Timisoara, La Multi Ani !
Pe locul unde s-a dezvoltat Timisoara, se afla in vechime castrul roman Zurobara. In timpul Marilor Migratii, in locul castrului (distrus de atunci) se constituise localitatea Beguey si romanii au pastrat aceasta denumire pentru raul Bega. In Evul Mediu, localitatea a luat numele de Timisoara pentru ca, in vremea aceea, cele doua rauri, Timisul si Begheiul erau asa de amestecate, neavand o albie precisa, incat se confundau.
Nu exista documente despre Timisoara inainte de anul 1000. Se stie ca in secolul XII, in timpul imparatului Manuel Comneanul, bizantinii au invadat tinutul Timisoarei, pustiind locurile si invingand armata regelui ungar. Cea dintai pomenire a orasului Timisoara se face in anul 1203, cand comite de Timis era unul Poth. Apoi, castrul Timisoara este amintit in diploma regelui cruciat Andrei II, din anul 1212. Dupa alungarea tatarilor, Timisoara e intarita de regele Bela IV. %n anul 1278, regele Ladislau Cumanul vine la Timisoara, insotit de episcopul Cenadului. Aici aduna armata impotriva voievodului Litovoi.
Timisoara ajunge la mare inflorire sub dinastia franceza de Anjou, ce preluase tronul Ungariei. Carol Robert de Anjou viziteaza pentru prima data orasul in anul 1307. Din cauza neintelegerilor dintre nobilime si rege, in 1316, Carol Robert muta capitala tarii la Timisoara. Cu mesteri priceputi, italieni, el cladeste un palat regal, luxos si solid intarit. Odata cu regele se muta la Timisoara si o partea a nobilimii de seama, impreuna cu curtea. Prin Timisoara trec, in acele vremuri, episcopi, aristocrati, persoane de seama. Orasul se umple de comercianti, functionari, feudali, vasali. Palatul regal avea caracter de fortificatie si a fost zidit pe locul unde s-a aflat in zilele noastre cazarma banateana.
Venirea curtii la Timisoara a insemnat si incercarea de convertire la catolicism a romanilor ortodocsi. Populatia a continuat insa sa ramana la vechea credinta.
Timisoara ramane capitala regatului Ungariei pana la 1325. Dupa mutarea capitalei la Visegrad si apoi la Buda, regele va mai vizita de doua ori Timisoara. O data la 1330, cand a pornit dezastroasa campanie impotriva voievodului Basarab, iar a doua oara in 1332, de Craciun, acum 672 de ani. Cu ocazia unui alt Craciun, in 1989, Timisoara va redeveni pentru o saptamana capitala, capitala libertatii.
%n anul 1389, regele Sigismund si sotia sa Maria se muta la Timisoara pentru doi ani. El va reveni la Timisoara in anii 1409, 1426 si 1428. De aici sunt conduse operatiunile militare impotriva turcilor. De aici porneste spre Nicopole unde regele Sigismund era cat pe aci sa isi piarda viata.
Dar iata ca se inalta in lupta impotriva otomanilor Ioan Corvinul, care ajunge guvernator al Ardealului, ban al Severinului, comite permanent de Timis, iar in anii 1446-1453, guvernator al Ungariei. Din Timisoara pleaca Ioan Corvinul in expeditia cea lunga impotriva turcilor. El reface fortificatiile Timisoarei, si in 1446, cand ajunge guvernatorul Ungariei, isi muta familia de la Cluj la Timisoara. Din Timisoara conduce operatiunile militare impotriva lui Vlad Dracul si apoi impotriva otomanilor in 1448. %n anul 1451, Timisoara ajunge centrul de unde se dirijeaza toate actiunile impotriva turcilor. Ne putem imagina ce efervescenta renascentista a domnit in oras in acele timpuri. Din cauza multelor razboaie, regele Ladislau V, lipsit de bani, amaneteaza in anul 1455 cetatea Timisoarei lui Iancu de Hunedoara.
%n anul 1514, Timisoara e asediata de trupele rebele ale secuiului Gheorghe Doja. Dupa 50 de ani turcii sunt la portile Timisoarei, o adediaza, si cetatea se preda otomanilor in iulie 1552. Abia in 1716, generalul Eugen de Savoia va elibera Timisoara de sub stapanirea Portii. Cetatea revine Imperiului Austro-Ungar si fiind la margine de imperiu are norocul de a fi desemnata cobai; aici sunt experimentate toate tehnicile moderne, fie legate de iluminatul public, fie de transportul in comun, ceea ce conduce la dezvoltarea orasului.
Dupa marele razboi, Timisoara se reuneste cu [ara. Orasul va ramane pentru multa vreme, inclusiv in cei 45 de ani de comunism, un simbol al europenismului (nu al nationalismului european), sustinut de o mentalitate moderna, vestica si plina de toleranta. %n Timisoara au convietuit sute de ani, impreuna si in buna pace, romani, unguri, sarbi, nemti si evrei, colonisti loreni, austrieci si italieni. O astfel de situatie speciala, a faptului ca se putea trai in pace si amicitie, dar cu privirile tinta spre vest, a deranjat profund guvernul de la Bucuresti pentru care, in vremea comunismului, Timisoara a fost oaia neagra a societatii luminoase multilateral dezvoltate. Si lucrurile s-au schimbat. Evreii au emigrat in Israel, nemtii au plecat cu totii in Germania. Si totusi in Timisoara a continuat sa functioneze pe langa Opera Romana, Teatrul German si Teatrul Maghiar, au continuat sa se tipareasca ziare unguresti si sarbesti. Au continuat sa existe scoli in limba germana, sarba si maghiara. Pentru guvernul de la Bucuresti, Timisoara multi-etnica a devenit reclama tolerantei comuniste, desi s-a incercat prin varii mijloace “dez-banatizarea” ei.
In realitate, Timisoara, cu toate presiunile exterioare, a ramas ceea ce stim, datorita acelei mentalitati tipic timisorene. Imi aduc aminte de un prieten din Bucuresti care ma invidia deschis ca locuiesc in Timisoara, caci ii avem pe “Sfinti” (mai apoi Phoenix) si tineretul timisorean ajuns pe litoral era cel mai bun exponent al mentalitatii Timisoarei, un amestec de occident, toleranta si revolta.
Si de aceea, Timisoara a fost aleasa ca oras unde sa inceapa Revolta anticomunista.
Dintre toate orasele Romaniei, Timisoara era unicul care, prin mentalitatea ei, promitea ca, odata inceputa, revolta nu se va opri pana cand Bucurestiul va gasi ocazia sa izbucneasca.
Si asa a si fost.
In amintirea acelor zile de neuitat ale Craciunului din 1989, nu putem decat sa strigam: Timisoara, La Multi Ani!, Craciun fericit!
(Datele privind Istoria Timisoarei sunt din cartea regretatului Nicolae Iliesiu).
Mircea Tamas / Toronto
|
Mircea Tamas 12/17/2008 |
Contact: |
|
|
